Bancnotele șpăgilor americane și germane nu s-au tipărit în pivnițele vilelor lui Cocoș sau Tăriceanu Ionut-Tene-Editorial-39 Nu m-a mirat de loc articolul furibund al jurnalistului Patrick Basham, directorul Democracy Institute, din New York Times, împotriva campaniei anticorupție din România. O campanie anticorupție până la capăt ar duce la moartea capitalismului și democrației românești și…americane, vorba colegului nostru Grid Modorcea. Afaceriști sau politicieni, fără trafic de influență sau foloase necuvenite, e greu de găsit oriunde în lume. E o naivitate pentru majoritatea cetățenilor să creadă că unii oameni intră în politică pentru un salariu lunar de 6000 lei, costul țigărilor sau băuturii spirtoase, ci în general pentru putere, influență și bani. Trebuie schimbată legea finanțării partidelor politice, altfel peste cinci ani riscăm să se repete universiada arestărilor, în loc de Băsescu cu Udrea la DNA îl vom vedea pe Iohannis cu helvigii lui. Partidele primesc bani de la firme și oameni de afaceri ca să câștige campaniile electorale care sunt foarte scumpe, drept recompensă afaceriștilor li se oferă contracte guvernamentale cu statul. Dacă politicienii îi sprijină pe afaceriștii pe care i-au finanțat campania, chestiunea se numește trafic de influență și sunt buni de pușcărie. Fără bani nu se câștigă electoral, deci cei care primesc cei mai mulți bani de la mediul de afaceri câștigă alegerile. Așa a câștigat Iohannis în noiembrie 2014. Apoi vin recompensele guvernamentale. E un cerc vicios. SRI și DNA stau la pândă și înregistrează tot, apoi când se schimbă de la butoane comandantul suprem dau în primire noile dosare. E un ciclu stupid al corupției care nu se mai termină. Schimbarea legii finanțării partidelor, care se comportă ca niște găști penale, precum și o lege a lobby-ului e necesară, pentru intrarea în legalitate, altfel la orice ciclu electoral o să asistăm la o nouă rundă de arestări și aflăm că s-a furat din banul public. Ciudat că în ultimele luni s-au arestat doar politicienii și oamenii de afaceri români. Totuși să fim sinceri șpăgile transpartinice în dolari de la guvernul Năstase încoace nu erau tipărite în pivnițele vilelor lui Cocoș, Videanu sau Tăriceanu, ci provenite de la angajați scrobiți americani sau germani de la Microsoft sau EADS, cu sprijinul guvernelor de la Washington și Berlin, de ani de zile. În această cheie trebuie înțeles articolul din The New York Times. Să nu se ajungă la corupții americani. De ce DNA arestează numai politicieni și afaceriști români și nu și americani sau nemți, cei care au dat șpaga și au promovat un sistem politic corupt și mafiot la conducerea României, cu încuvințarea Depatamentului de stat american și cancelariei germane? Aflăm că vicepreședintele Microsoft se distrează descoperind nave de război japoneze în Pacific. Pe el nu-l întreabă nimeni cum se dădea șpaga oficială americană cu aprobarea conducerii companiei Microsoft și cu binecuvântarea guvernului SUA? Numai românii noștri sunt buni de pușcărie (nu le plâng de milă), că doar țara noastră e în ochii americanilor și germanilor o subcolonie africană în care liderii sunt arestați cu voie de la metropolă. Politica SUA și Germaniei a fost bine instrumentată ca românii să accepte să fie conduși prin interpuși minoritari, să-și piardă încrederea în ei și conducătorii lor. Doar zilele acestea Iohannis a declarat în presă că minoritățile din România conduc țara, iar indirect că majoritatea e discriminată negativ. Asta se vede cu ochiul liber, toți oamenii lui Soroș sunt la butoane: cu Iohannis la Cotroceni, Hellvig la SRI, Haller la CNCD și poate cu Renate Weber la SIE. E ca-n anii 50 cu bolșevicii implantați de o mare putere la butoane. Ionuț Țene