duminică, 6 martie 2016

Dedic aceasta poezie bunicului meu, Mircea Cercelaru. Din pacate, limbajul scris sau vorbit este limitativ, nu poti sa transpui in cuvinte tot ce simti; cuvintele pot deseori ceda sub greutatea anumitor sentimente...


"Suflet drag şi mult iubit,
Ai plecat, ne-ai părăsit,
Regăsind pe altcineva,
Care dorul tău-l avea.
Mi-aş dori să fii cu mine,
Să îmi spui că va fi bine...

Chiar şi dacă nu mai eşti,
Tu în suflet îmi trăieşti,
Şi de acolo n-ai să pleci,
Căci vei locui pe veci.
Nu ca simplu lut de vară,
Ci senin, făr’ de povară...

Suntem pe al tău drum,
Mi se spune des acum.
Pentru toţi e un sfârşit
Aşa cum ne-a fost ursit.
Dar eu ştiu...daca vroiai,
Tu pe moarte o infrangeai.

Omul este ca un vrej,
În al vieţii val-vârtej...
Turn, regină şi nebun,
Aruncaţi într-un ceaun,
Râde soarta şi destinul...
De-al nostru chin continuu.

Dorul mi-este ca un spin,
Amintirea-ţi, un suspin.
Tristeţea e armură grea,
Topită peste pielea mea.
Mă tot gândesc adesea...
Voi învinge eu sau ea?"


"Trecem noi si peste asta!"(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu