Se afișează postările cu eticheta zile / oameni deosebiti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zile / oameni deosebiti. Afișați toate postările

luni, 30 noiembrie 2015

Sfântul Andrei, sărbătorit de români. Azi e Ziua Națională Religioasă a Poporului Român

70414_sfantul-apostol-andrei01
Credincioşii îl sărbătoresc, luni, 30 noiembrie, pe Sfântul Andrei, ocrotitorul spiritual al României. Conform tradiţiei, este singurul apostol care a ajuns pe teritoriul ţării noastre, unde a întemeiat primele comunităţi creştine. Peste 700 de mii de români îşi serbează luni onomastica, de Sfântul Andrei.Azi e Ziua Națională Religioasă a Poporului Român.
Sfântul Andrei – Apostolul Românilor
Sfantul Apostol Andrei este sarbatorit pe data de 30 noiembrie. S-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret, in nordul Tarii Sfinte. Din Sfanta Scriptura aflam ca era fratele lui Simon Petru. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Avand in vedere ca Andrei era evreu, nu stim cu certitudine daca numele Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine greceasca). Potrivit cercetatorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, inca din perioada sec. II-III d.Hr.
Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se sustine ca acest nume – Apostolul Lupilor – deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la simbolul lor – lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei si ca cel care era capetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Pestera care i s-a oferit ca adapost.
Sfantul Andrei – ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul
Sfantul Andrei, inainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dorinta de a-L urma pe Hristos se naste in el, in momentul in care Sfantul Ioan rosteste cuvintele: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Insa, chemarea sa la apostolie se face mai tarziu si este relatata de Sfantul Evanghelist Matei : “Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: “Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20).
Cand mai este Andrei mentionat in Scriptura?
Scriptura il descopera pe Andrei la inmultirea painilor si a pestilor (Ioan 6, 8-9) si dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, ii spune lui Hristos ca niste elini, veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, doresc sa-L vada (Ioan 12, 20 – 22).
Chemarea la Apostolie a Sfantului Andrei
Unde a vestit Sfantul Andrei invatatura lui Hristos?
Potrivit traditiei, teologilor si istoricilor, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci. In Istoria bisericeasca, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirma: “Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia”. Calendarul gotic (sec. al IV-lea) si Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) sustin si ele ipoteza misiunii Sf. Andrei in Scitia. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata si de scriitori bisericesti. De exemplu, calugarul Epifanie (sec. VIII), in “Viata Sfantului Apostol Andrei”, afirma ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane mentioneaza ca Andrei “a predicat in Pont, Tracia si Scitia”. Dupa un alt izvor, pastrat in acelasi Sinaxar, Sfantul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul sau Amplias, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfantul Apostol Pavel in epistola catre Romani (16, 8). Prezenta colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, inchinate Sfantului Andrei, intaresc credinta ca acesta a vestit Evanghelia lui Hristos in tara noastra.
Moastele din Patras
Sfantul Andrei a murit ca martir la Patras. Desi noua ne este cunoscuta traditia care afirma ca Apostolul Andrei a murit pe o cruce in forma de X, se sustine ca aceasta traditie dateaza din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaste data martirizarii. Unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii 64-67, altii in vremea persecutiilor initiate de Domitian (81-96).
In anul 357, moastele Sfantului Andrei au fost asezate in Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfintirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moastele Sfantului Andrei in Italia, in catedrala din Amalfi, in timpul Cruciadei a IV-a. In anul 1462, in vremea papei Pius al II-lea, capul Sfantului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus in Catedrala din Patras, in biserica cu hramul Sfantul Andrei.
Crucea Sfantului Andrei – Patras
Pestera Sfantului Andrei
Pestera in care se crede ca a vietuit Sfantul Apostol Andrei, cat timp a propovaduit pe teritoriul romanesc, se afla la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judetul Constanta. In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. In vara anului 1944, Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, mii de credinciosi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait Apostolul Andrei.
Sfantul Andrei – Ocrotitorul Romaniei
Sfantul Sinod al Biserici Ortodoxe Romane a hotarat in anul 1995 ca sarbatoarea Sfantului Andrei sa fie insemnata cu cruce rosie in calendarul bisericesc, iar in anul 1997 Sfantul Andrei a fost proclamat “Ocrotitorul Romaniei”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarata sarbatoare bisericeasca nationala.
La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Apostol Andrei !
Adrian Cocosila – Crestin Ortodox.ro

vineri, 12 septembrie 2014

O,Om!







O,Om!
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de [Sf_Ioan_Iacob_Hozevitul ]

2005-10-06  |     |  Înscris în bibliotecă de Radu Monica Delia



O,om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort ,ori viu ,odată.

Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.

 

joi, 11 septembrie 2014

74 de ani, de la trecerea la cele veșnice a preotului martir Aurel Munteanu ucis de unguri


74 de ani, de la trecerea la cele veșnice a preotului martir Aurel Munteanu ucis de unguri
Preotul martir Aurel Munteanu a fost comemorat astăzi, 10 septembrie 2014, la împlinirea a 74 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. În amintirea fostului protopop al Huedinului a fost săvârșită de la ora 9:00, Sfânta Liturghie la Catedrala moților din Huedin. Slujba ns-a încheiat cu un Parastas săvârșit de mai mulți preoți și protopul de Huedin, părintele Ciprian Taloș, la mormântul părintelui Aurel Munteanu. Slujbele au fost urmate de o ședinţă administrativă ce a avut loc la sediul protopopiatului.
Manifestările comemorative de la Huedin au fost organizate de protopopiat, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei.
Preotul Martir Aurel Munteanu s-a născut la data de 2 mai 1882, în satul Merghindeal, judeţul Sibiu. Acesta rămâne în istorie nu doar prin jertfa martirică din 10 septembrie 1940, ci şi prin toate faptele de excepţie misionar-pastorale cu care s-a înscris în activitatea desfăşurată în această zonă. După absolvirea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, şi-a început misiunea preoţească în 1907. Pe 20 martie, a fost investit ca primul protopop ortodox al Huedinului. A participat ca delegat din partea Astrei la Marea Unire de la 1 decembrie 1818, a fost director al ziarului „Huedinul”, reeditat mai târziu ca ziarul „Glasul moţilor”. Părintele protopop a fost primul parlamentar român din zona Huedinului, deputat de Mănăştur în primul Parlament al României unificate. În 1927 a fost ales senator. O altă funcţie pe care a ocupat-o a fost aceea de membru al Consiliului Judeţean Cluj.
Alexandra Andereș, Sursa: Radio Renasterea

vineri, 11 iulie 2014

Halep devine brand mondial


Halep devine brand mondial
Simona Halep participă în aceste zile la Bucharest Open, turneu dotat cu premii în valoare totală de 250.000 de dolari, iar săptămâna viitoare va merge în Statele Unite ale Americii unde va semna un contract de reprezentare cu firma de management sportiv IMG World.
IMG World este firma de management sportiv care se ocupă de imaginea celor mai mari sportivi ai planetei, printre aceștia numărându-se fotbalistul David Beckham și baschetbalistul Kobe Bryant.
Discuţiile au fost demarate încă de la Londra şi ar urma să fie încheiate cu ocazia ultimului turneu de Grand Slam, US Open, care va avea loc peste două săptămâni.
IMG World mai are colaborări cu Maria Şarapova şi Novak Djokovic. Din contractele de publicitate cu agenția americană cei doi jucători de tenis au reuşit să câştige cel puţin dublu faţă de premiile încasate la turneele din circuitul mondial.
Cei mai bine plătiți jucători de tenis, din publicitate, sunt Roger Federer și Maria Şarapova, cu 45, respectiv 30 de milioane de dolari.
Paul Panait

vineri, 27 iunie 2014

Lucrare de doctorat de excepţie, prezentată de o tânără din Cluj-Napoca


Lucrare de doctorat de excepţie, prezentată de o tânără din Cluj-Napoca
Cărămida ar putea fi înlocuită cât de curând cu deşeuri. Mai exact, o tânără din Cluj-Napoca a inventat pereţii din produse ecologice precum rumeguşul, materiale textile sau granule de cauciuc. A fost teza ei de doctorat de la Facultatea de Ingineria Materialelor şi a Mediului din Cluj. Trei ani a muncit, dar satisfacţia a fost pe măsura efortului. Românca a fost premiată cu medalia de aur la un salon internaţional de cercetare.
Prin acest proiect, Ancuța Tiuc şi-a propus să valorifice deşeurile şi să înlocuiască materiile prime folosite în construcţii. Reducerea zgomotului ambiental şi costul mai mic decât cel al pereţilor din cărămidă sunt principalele avantaje.
„Aceste panouri pot fi utilizate atât în mediul exterior cât şi în mediul interior, utilizate ca şi panouri pentru reducerea zgomotului, pot fi utilizate pe autostrăzi, şosele. Am utilizat deşeuri lemnoase, rumeguş de fag şi rumeguş de brad şi granule de cauciuc reciclat”, a explicat Ancuţa Tiuc, doctor inginer. „Sigur vor fi mai avantajoase, pentru că toate aceste deşeuri în loc să fie depozitate, ceea ce duce la costuri suplimentare, vor fi valorificate şi normal este să fie mai ieftine decât cele existente pe piaţă”, a spus Ovidiu Nemeş, conferențiar la Facultatea de Ingineria Materialelor şi a Mediului din Cluj-Napoca, conform DIGI24.
Constructorii spun că, în ultimii ani, tot mai mulţi clienţi cer produse ecologice.
„Lumea a înţeles că pe piaţă trebuie să existe produse ecologice. Şi din acest punct de vedere produsul întruneşte toate proprietăţile”, a spus Alin Marta, agent vânzări la o firmă de construcţie.Acum, Ancuța Tiuc intenţionează să breveteze invenţia.
NapocaNews

sâmbătă, 14 iunie 2014

Mihai Pleşa, un elev de 16 ani, olimpic la Religie, îi explică unui ateu CE ESTE DUMNEZEU: „E foarte bine că nu crezi, dar eu cred. Pot dovedi absolut pe orice cale că Dumnezeu există"

de Andreea Ofiteru
Cu toţii am auzit sau am cunoscut olimpici la matematică, fizică sau informatică. Există însă şi olimpici la Religie, iar Mihai Pleşa, un elev de 16 ani originar din Prahova, este unul dintre ei. Obişnuiţi cu manifestări şi comportamente de multe ori aberante ale celor care se declară credincioşi, normalitatea şi, în acelaşi timp, maturitatea de care dă dovadă prin răspunsurile la întrebări precum “Ce este Dumnezeu?” sau “Ce este credinţa?” sunt o surpriză plăcută. Pentru adolescentul olimpic care merge la biserică regulat şi citeşte cărţi religioase zilnic, credinţa este o alternativă de viaţă, un set de principii, iar Dumnezeu, fiinţa prin care el creează o legătură între el şi lume. Susţine că poate demonstra că Dumnezeu există cu argumente de orice fel, dar spune că în această experienţă este nevoie de ceva mai mult decât logică şi raţiune.

Mihai este elev al Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti, unde l-am şi întâlnit, însoţit de directorul instituţiei pentru că este minor. Prezenţa preotului a fost însă de scurtă durată pentru că Mihai a vrut să dea acest interviu singur. Este olimpic naţional şi la greaca veche, iar printre pasiunile lui se numără şi istoria şi şahul. Drumul spre biserică i l-a arătat bunica sa, în copilărie, iar cel spre credinţă şi Dumnezeu, i l-a deschis figura vie a părintelui pe care l-a întâlnit acolo. Apoi l-a căutat pe Dumnezeu şi în cărţi, iar acum ştie că a crede înseamnă a găsi un mod de a trăi după un set de principii, un drum care i se oferă şi bogatului şi săracului. Defineşte ortodoxia ca pe o religie a libertăţii, iar pe Dumnezeu îl vede  ca legătura care se creează între el şi lume, o legătura care dincolo de argumente are nevoie de o “sclipire”.
 
gândul: Există două extreme în societatea noastră: pe de o parte, sunt cei care nu cred în Dumnezeu - ateii. Pe de altă parte, sunt superstiţioşii, credincioşii devotaţi, care merg la moaşte, la toate procesiunile religioase. Ce este în opinia ta credinţa?
Credinţa în Dumnezeu nu înseamnă superstiţie, dar nu înseamnă nici habotnicie. Fiecare om este liber să aleagă ceea ce el doreşte. Religia nu vine să îngrădească omul cu nimic, nu vine să-l lege de reguli şi de tipare şi să-i spună: doar pe calea asta mergi. Ortodoxia, care e atât de plină de frumuseţe, vine doar ca să ofere o alternativă de viaţă, vine să arate că viaţa se poate clădi şi pe principii sănătoase.
Cum ar fi?
Cum ar fi băutura. Mulţi oameni beau foarte mult. Băutura nu este rea, rea este întrebuinţarea ei. La fel tutunul, la fel drogurile, la fel abuzul de sexualitate, la fel ca lipsa de răbdare, ca dezorganizarea din viaţă.

Foto: Silviu Matei / Mediafax Foto
Vorbeşti despre întrebuinţarea drogurilor, în sensul că unele pot fi folosite în scopuri medicale...
Da, unele sunt folosite în scopuri medicale, iar alţii le folosesc în scopuri proaste. Când omul caută o întrebuinţare rea acelui lucru, deja lucrurile se denaturează şi aici vine creştinismul care deschide un alt plan. Nu vine să îndoctrineze, nu face prozelitism. Un om care e adevărat creştin ortodox nu e un om obtuz, un om confuz, îngrădit de canoane, de chestii abstracte care nu au nicio legătură cu viaţa de zi cu zi. Creştinismul are acel ceva pentru toată lumea, fie un om simplu, fie un om bogat. Dăruieşte sfaturi pentru a petrece o viaţă bună, fără să îngrădească libertatea omului. Dacă este creştin, asta nu înseamnă că omul încetează să fie raţional sau să-şi descopere universul identitar, sau nu înseamnă că extirpă cultura lumească. Nu înseamnă acest lucru nici pe departe.
Dar ce înseamnă?
Că omul este liber să aleagă ceea ce doreşte. Ortodoxia nu vine să îngrădească, doar oferă o altă opţiune pentru a petrece viaţa. Cea de aici şi cea de dincolo.
Cum explică un adolescent de 16 ani pe Dumnezeu unui om matur care nu crede în Dumnezeu?
Un adolescent de 16 ani din ziua de azi este un pic străin de Dumnezeu. Depinde foarte mult de mediul în care a crescut, de educaţia pe care a primit-o şi de mediul pe care îl frecventeză. În general, cea mai mare parte din copii se gândesc la Dumnezeu ca la un tată, un tată bun, iubitor. Se gândesc la acea persoană care ne iubeşte, care ne veghează şi are grijă ca toate faptele noastre să se îndrepte spre bine, să se deruleze în iubire, în dragoste.
Unui om matur i-aş spune că e foarte bine că nu crede, dar că eu cred, deoarece lucrurile din lume şi lucrurile care se întâmplă în interiorul nostru arată că există Dumnezeu. Şi mai mult de atât, i-aş spune că Dumnezeu este o fiinţă personală care ne iubeşte extrem de mult. Eu personal, aşa îl pot explica pe Dumnezeu: ca o fiinţă personală prin care eu creez o legătură între mine şi lumea divină. Eu am argumente de orice fel, istorice, filosofice, raţionale. Pot dovedi absolut pe orice cale că Dumnezeu există, dar asta rămâne la nivel teoretic. Schimbarea trebuie să vină însă din interior. Dacă schimbarea nu vine din interior, oricâte argumente aş avea eu în sprijinul existenţei lui Dumnezeu ar fi degeaba.
Despre schimbarea din interior auzim peste tot,  de la psihologi până la trainerii de dezvoltare personală. Cum ar trebui să se petreacă schimbarea asta?
Omul, prin diferite lucruri care se întâmplă în viaţa lui, îşi dă seama că tot ce se întâmplă aici pe pământ e trecător, e deşertăciune, cum spune în Sfintele Scripturi. Omul trebuie să ajungă la această cunoaştere că viaţa de aici se termină odată şi odată, că e finită şi că obligatoriu trebuie să existe ceva după.
De ce obligatoriu? Sunt unii oameni care spun că aici se termină totul.
Acum mă gândesc pur şi simplu la demnitatea mea de om, că sunt creat de Dumnezeu sau de cine voi  fi creat, sau că sunt creat doar de părinţii mei şi atât. După aceea mă gândesc la ordinea lucrurilor, că nu e firesc să se întâmple aşa. Nu e firesc ca omul să trăiască o perioadă de timp, mai mult sau mai puţin fericit. Cât poate să trăiască? În medie 70 de ani. Şi după aceea lucrurile să rămână aşa, suspendate în aer. În niciun caz nu pot rămâne aşa, suspendate în aer.
Dar unui copil cum i-ai explica că există Dumnezeu?
Cum vă spuneam, ca să convingi un om că Dumnezeu există trebuie să se întâmple în interiorul lui acea sclipire. Căutarea lui Dumnezeu o avem toţi, tendinţa către Dumnezeu o avem toţi, dar trebuie să se declanşeze acea trezire pentru a începe să-l căutăm pe Dumnezeu.
Dar unui bătrân ce i-ai spune despre Dumnezeu?
Cred că m-aş folosi foarte mult de experienţa lui de viaţă şi i-aş arăta exact momentele în care Dumnezeu a intervenit în viaţa lui fără ca el să-şi dea seama. Şi i-aş arăta armonia lucrurilor, desfăşurarea lucrurilor, toate cauzele unor lucruri care duc la dovedirea existenţei lui Dumnezeu.
Tu cum l-ai găsit pe Dumnezeu?
Eu de mic am fost dus la biserică de bunica mea. Nici eu nu credeam în Dumnezeu, dar mă duceam pentru că-mi plăcea la biserică şi mi-a rămas în minte imaginea vie a părintelui, cum predica pe Hristos. Şi atunci mi-am dat seama că e imposibil ca un anume Hristos, care se spune că e Dumnezeu, să adune în jurul lui atâta lume. E imposibil ca el, ca persoană, să creeze ceea ce este astăzi. De existenţa lui istorică nu mă îndoiam, mă îndoiam cum poate face el ca astăzi învăţătura lui să fie  răspândită în toată lumea, şi că sunt lăcaşuri de închinare la tot locul şi mai ales că oamenii şi-au dat viaţa tocmai pentru el de 2000 de ani încoace.
Atunci s-a petrecut aşa ceva în mine care m-a făcut să-l caut, să văd cine e şi ce vrea de la mine. Am ascultat predicile părintelui, am mai luat şi câte o carte, am mers la slujbă şi am început să citesc din Vieţile Sfinţilor Părinţi - oamenii care şi-au dedicat viaţa lor lui Hristos. Am vrut să văd ce au scris oamenii ăia, care sunt crezuţi că aveau ochelari de cal, care vedeau numai înainte, numai la Hristos şi atâta. Mi-am dat seama că ei descriau nişte lucruri, nişte fenomene, care culmea erau cât se poate de reale şi cele ce spuneau în cărţile respective era de fapt realitatea la care am ajuns uitându-mă la viaţa altor oameni. Aşa mi-am dat seama că există Dumnezeu, că totul e pus în ordine.
Realitatea asta e dură uneori. De ce crezi că lasă Dumnezeu să aibă loc războaiele, foamete, ororile de pe lumea asta?
Eu am două păreri despre acest lucru. Pe de o parte, m-am convins că Dumnezeu este bun, este iubire, că este dragoste. Şi m-am gândit şi eu că cineva care este iubire nu poate să lase să se petreacă astfel de fenomene, astfel de lucruri. Şi atunci m-am gândit că tocmai aici intervine voinţa omului, liberul arbitru. Tocmai ce spuneam,  Dumnezeu a venit şi i-a spus omului care este rostul lui, i-a oferit o alternativă la viaţa lui. Dacă el a urmat-o, lucrurile au decurs în mod benefic. Dacă nu, se întâmplă toate faptele rele. Toată răutatea din lume este lipsa lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, nu mai cred, şi atunci dacă te desparţi de iubire nu mai poţi face fapte de iubire, oricât de bune ar părea ele. Aşa se explică răul - absenţa binelui, absenţa lui Dumnezeu.
Cum ţi-l închipui tu pe Dumnezeu?
Ideea de Dumnezeu este foarte complexă. Eu îl percep ca pe un duh, o fiinţă personală. Eu cred că Dumnezeu este unul singur pentru orice religie, fie că eu îi zic Allah, Budha, Dumnezeu. El rămâne unul şi acelaşi. Părintele Paisie Aghioritul spunea că Dumnezeu este unul singur, dar unii stau în casă şi alţii rătăcesc pe afară.
Cum ar trebui găsit Dumnezeu de ceilalţi oameni?
Ca să intrăm în legătură cu Dumnezeu cred că trebuie să-l cunoaştem. Cea mai la îndemână cunoaştere este cea existenţială, prin evenimentele care se întâmplă în propria viaţă. De exemplu, omul are un accident de maşină şi în ultima secundă scapă. Atunci zice că uite că Dumnezeu m-a ajutat.
În privinţa religiei din şcoli sunt acum două tabere: una care pledează pentru scoaterea orei de religie şi alta care vrea ca religia să rămână în programa şcolară. Ca olimpic la religie, ce le-ai răspunde ambelor părţi?
În primul rând, cred că e normal să existe o tensiune între cei care vor religia şi cei care nu o vor.  Religia are ceva în plus faţă de toate celelalte materii – biologie, geografie, matematică, istorie. Diferă de aceste materii prin faptul că ţine de o opţiune intimă, de o opţiune privată a omului, de propriile lui crezuri şi convingeri. Un om dacă nu crede, nu poate fi obligat să facă lucrul acesta. Organizaţiile care vor să scoată religia din şcoli au venit cu diferite argumente că elevii sunt traumatizaţi la orele de religie pentru că anumiţi profesori îi ameninţă cu chinurile Iadului. De fapt, aici intervine lipsa de experienţă a unor profesori de religie, proasta lor pregătire. De fapt, acestor profesori le lipseşte vocaţia, ei nu-şi fac treaba. La ora de religie lucrurile nu se pot întâmpla ca la orice materie obişnuită. Ora de religie este oră de educaţie religioasă, depinde de profesor.
Dacă ar fi să iei o decizie privind religia în şcoli care ar fi?
Eu cred că orice copil la vârstă mică are nevoie de educaţie religioasă. Când este mic, copilul nu ştie ce e bine şi ce e rău. Educaţia primită la vârste mici rămâne pe parcursul întregii vieţi. Or, dacă de mic copilul a fost modelat într-un mod nu tocmai bun, atunci el şi la maturitate nu va fi un om tocmai bun. Dacă profesorul de religie îşi face treaba cu adevărat bine el contribuie la educaţia acelui copil. În mare parte,  copiii nu se simt obligaţi să stea la orele de religie. La mine la şcoală de exemplu, din clasa întâi până într-a opta, copiii erau dornici să afle mai mult  la orice temă de religie, puneau tot timpul întrebări.
O altă problemă sunt manualele de religie care, pe lângă faptul că au greşeli, conţin şi pedepse, cum ar fi că dacă treci strada printr-un loc nepermis vei merge în Iad. În aceste condiţii, cum crezi că ar trebui predată religia?
Dacă manuale ar fi schimbate, într-adevăr conţin unele chestii chiar stupide, fără niciun temei biblic, atunci lucrurile s-ar rezolva. Pe de altă parte, mai e şi problema profesorilor. Adică ceea ce spune profesorul, ceea ce face. Aici cred că este problema. Copilul vede dacă profesorul lui îl trăieşte pe Hristos. Se simte când un profesor crede ceea ce spune şi când profesorul e doar un angajat care vine să-şi ia facă norma, să semneze condica, apoi şi-a luat banii şi a plecat. Pe de altă parte, cei care vor să scoată religia din şcoli pleacă cu o preconcepţie. Ei nu vor să vadă dacă e bine sau nu. Asta presupune ceva muncă. Ar trebui să faci o cercetare foarte amplă ca să ajungi într-un final la un răspuns.
Există o propunere din partea unor profesori care spun că religia ar trebui înlocuită de etică, sau cel puţin să fie alternativa pentru cei care nu vor să participe la ora de religie.
Chiar dacă sunt teolog şi aş putea fi subiectiv, eu cred că ora de religia vine să-l înveţe pe om să fie bun, să fie un om moral. Ce e rău dacă eu vreau să te conving să nu te mai enervezi, să nu mai fii dezorganizat, să fii un om la locul lui, să nu mai pierzi timpul în discuţii nefolositoare ca nu-ţi aduc niciun fel de dezvoltare?  Etica mi se pare un lucru bun. Cunoaşterea tuturor oamenilor, fie ei laici, fie ecleziaşti, e binevenită. Chiar sfinţii mari ai bisericii cunoşteau foarte bine filosofia. Atâta timp cât ora de religie sau ora de etică te învaţă să fii un om moral, un om bun, eu cred că este binevenită.
Ce părere ai  despre relaţia dintre religie şi ştiinţă?
Raportul dintre ştiinţă şi religie poate fi privit din două puncte de vedere: benefic sau distrugător. Ştiinţa poate veni în ajutorul religiei prin tot ce se descoperă. Oamenii care merg la biserică regulat au doar doi la sută şanse să se îmbolnăvească de o boală gravă. Foarte multe descoperiri ştiinţifice vin să afirme adevărurile teologice. De exemplul postul este bun pentru sănătate. Pe de altă parte, ştiinţa poate veni şi împotriva religiei. Sunt oameni de ştiinţă care vor să arăte că adevărurile biblice nu au temei.
Ce părere ai despre procesiunile cu moaştele la care mii se oameni stau ore în şir, se înghesuie să ajungă în faţă, leşină?
Religia este legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu. Ea se traduce prin o parte dogmatică - de învăţătură, o parte de credinţă şi o parte de cult- manifestare exterioară. Or, sfinţii care au sfinte moaşte au ajuns să aibă sfinte moaşte prin credinţa lor în Hristos. În mod normal, trupul putrezeşte. Dar tocmai aici intervine anomalia, că trupurile acestor oameni care au crezut în Hristos rămân întregi. Sunt uşoare şi miros a mir, nu se strică. Asupra lor nu acţionează factorii fizici ca să se strice. La Sf Iacob Prozevitul trupul a rămas intact se văd şi firicele de păr de pe mâini. Dacă Dumnezeu nu voia să se întâmple asta cu acel trup nu se întâmpla. Eu percep neputrezirea trupului ca un dar pe care Dumnezeu l-a dat acelui om care a crezut în învăţătura lui şi i-a ajutat şi pe alţii să devină mai buni.
  http://www.gandul.info/
 
 

joi, 5 decembrie 2013

ZILE DEOSEBITE

 Astazi este sarbatoare,
Este Sf.Nicolae...
Pe la case rataceste
Darurile le imparteste
A trecut si pe la noi
Si ne-a spus incetisor
Daruri multe nu mai am
Dar am ceva special
Sentimente de iubire
Pentru cel de linga mine.

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

marți, 24 septembrie 2013


O ROMÂNCĂ, nominalizată pentru premiile Women of the Future, din Marea Britanie. Este o ambasadoare pentru ţara noastră

de O.P.   •   24 Sep 2013   •   05:51 Comenteaza
O pianistă româncă de 27 de ani este nominalizată pentru premiile Women of the Future, care răsplătesc cele mai talentate tinere femei din Marea Britanie.

Alexandra Dăriescu se află pe lista scurtă a premiului de la categoria Artă şi Cultură. Considerată de BBC "o stea în devenire", ea este prima pianistă din România care a concertat în celebra sală londoneză Royal Albert Hall, alături de Orchestra Filarmonicii Regale.

Alexandra Dăriescu va putea fi ascultată şi de publicul român la 27 septembrie, în cadrul Festivalului Enescu, în acompaniamentul aceleiaşi prestigioase orchestre britanice. 

http://www.antena3.ro/

marți, 10 septembrie 2013

14 lucruri de ştiut despre Alfred Nobel

astăzi, 11:30

Ştim cu toţii despre prestigiosul premiu Nobel. Dar câţi dintre noi ştiu cine este fondatorul acestui premiu? Iată câteva lucruri despre Alfred Nobel.

14 lucruri de ştiut despre Alfred Nobel
1. Născut în Stockholm ( Suedia ), la 21 octombrie 1833 , Alfred Nobel a fost un descendent al lui Olof Rudbeck, un geniu tehnic foarte renumit în Suedia, în secolul al 17-lea .
2. Când Nobel avea doar 17 ani, el vorbea fluent franceza, rusa, germana, engleza şi, bineînţeles, suedeza.
3. Se ştie despre Alfred Nobel că a fost interesat de poezie, precum şi de literatura engleză. El a avut, de asemenea, o pasiune şi pentru fizică şi chimie.
4. În 1864, experimentele sale cu nitroglicerină au provocat un accedent în fabrică, ce a ucis mai mulţi oameni, inclusiv pe fratele său mai mic, Emil.
5. Când Alfred Nobel a inventat dinamita, în 1867, el a dorit iniţial să o numească „Nobel’s Safety Powder”, din moment ce era mai sigură decât nitroglicerina. El a numit-o, în cele din urmă, dinamită, un cuvânt derivat din limba greacă, ce înseamnă „putere”.
6. În timpul vieţii sale, Alfred Nobel a inventat 355 de lucruri, inclusiv piele, ballistite (o formă de pulbere fără fum), cauciucul sintetic, mătasea artificială şi multe altele.
7. El a menţinut o prietenie pe viaţă cu fosta sa iubită şi secretară, Bertha Kinsky, care s-a căsătorit mai târziu cu contele Arthur von Suttner.
8. Se crede că ideea din spatele Premiului Nobel pentru Pace a fost foarte mult influenţată de Bertha von Suttner, care a fost foarte activă în mişcarea pentru pace şi a scris şi cartea „Lay Down Your Arms”. Ea a primit Premiul Nobel în 1905.
9. Poet francez, romancier şi dramaturg, Victor Hugo este cunoscut pentru a-l fi descris pe Alfred Nobel ca „cel mai bpgat vagabond al Europei”.
10. Alfred Nobel a murit de atac cerebral pe 10 decembrie 1896.
11. La momentul morţii sale, Alfred Nobel avea un noroc imens şi a cerut ca cei mai mulţi dintre banii săi să fie folosiţi pentru susţinerea premiilor anuale Nobel.
12. Se estimează că, pentru finanţarea premiilor Nobel, Alfred Nobel a lăsat 31,225,000 de coroane suedeze, care în 2008 erau echivalentul a 250 de milioane de dolari SUA.
14. Primul Premiu Nobel a fost acordat în 1901, la cinci ani după moartea lui Alfred Nobel.
Autor:
Enache
Sursa:
magforwomen.com
Sursa-foto:
magforwomen.com

sâmbătă, 7 septembrie 2013

-  Urez tuturor celor ce viziteaza aceste bloguri,cu ocazia zilei de Sfanta Maria mica, multa sanatate si urari de bine
    Daca ar fi cineva sa ma intrebe de ce plangi acum... fara tagada as spune : pentru timpul pierdut!

duminică, 1 septembrie 2013

SFÂNTUL CARE A VRUT SĂ-L CONVERTEASCĂ PE LENIN! Peste zece mii de oameni au participat la beatificarea lui Vladimir Ghika


SFÂNTUL CARE A VRUT SĂ-L CONVERTEASCĂ PE LENIN! Peste zece mii de oameni au participat la beatificarea lui Vladimir Ghika
În pavilionul central de la Romexpo, special amenajat, trimisul special al Papei Francisc, cardinalul Angelo Amato, a oficiat liturghia de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, martir al temnițelor comuniste.
Ritualul de beatificare a început prin cererea arhiepiscopului Mitropolit de Bucureşti, Ioan Robu, adresată trimisului Suveranului Pontif de a-l înscrie printre Fericiţi pe Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Vladimir Ghika. A urmat prezentarea biografiei acestuia, după care cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, a dat citire, în limba latină, Scrisorii Apostolice a Sfântului Părinte.
Scrisoarea a fost citită apoi în limba română: “Împlinind rugămintea Fratelui Meu Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, precum şi a multor alţi fraţi în Episcopat şi a numeroşi credincioşi, ascultând părerea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, noi, Autoritatea Noastră Apostolică, îngăduim ca Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, preot Diecezan şi martir, păstor râvnic şi martor stăruitor al iubirii Dumnezeieşti, apărător neînfricat al credinţei catolice, precum şi al Comuniunii cu Biserica Romană, să fie chemat de acum înainte cu numele de Fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată, în fiecare an, în locurile şi modalităţile stabilite de Dreptul Canonic, în ziua a 16-a a lunii mai, zi în care el s-a născut pentru cer. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Dată la Roma, la Sfântul Petru, în ziua a 15-a a lunii august, Anul Domnului 2013, cel dintâi al Pontificatului nostru”.
Scrisoarea este semnată Papa Francisc.
Potrivit ritualului de beatificare, a urmat dezvelirea imaginii Fericitului Vladimir Ghika, preot martir, şi adusă în procesiune relicva sa la altar, care a fost tămâiată de cardinalul Amato.
Vladimir Ghika va fi prăznuit pe 16 iunie, după data martirajului său din 1954. Spre deosebire de ortodocși, unde există un singur palier al sfințeniei, la catolici există două trepte. Beatificarea este prima dintre ele, iar persoanele beatificate sunt numite „Fericiți”. A doua treaptă este cea a sfințeniei, dar ea nu urmează pentru toți cei beatificați.
Monseniorul Ghika este primul dintre miile de mucenici români care și-au dat viața în temnițele comuniste pentru credința în Hristos. Din păcate, pasul recunoașterii este făcut de Biserica Catolică, nu de Biserica majoritară, ortodoxă, care ezită. De remarcat că în alte țări foste comuniste, bisericile ortodoxe au început de mult canonizarea martirilor din pușcării.
Și-a cunoscut moartea și nu a fugit
La plecarea regelui Mihai din țară, după abdicare, este zărit pe peron și Prințul Ghika, dar fără bagaje. Întrebat de ce pleacă fără să ia nimic, Ghika spune că el nu pleacă, ci rămâne să moară în țara sa: „Oasele mele vor fi îngropate aici, în România”.
Urmase școli înalte: Teologia la Roma, Filosofia și Teologia la Salonic, Drept și Științe Politice la Paris. Avea 6 doctorate și vorbea 26 de limbi.
A ars pentru credință. A săvârșit vindecări miraculoase, pe care, în ciuda martorilor, le nega. A fost văzut levitând în timpul liturghiei. Tertulian Langa îl întreabă: „Este adevărat că ați oficiat în stare de levitație? Cum faceți asta?” La care Monseniorul răspunde cu umor: „Foarte simplu, mă țin de masă ca să nu mă ridic prea sus”.

Are o viață fabuloasă: convertește 17 capete încoronate, face o călătorie de doi ani și jumătate în India, unde face misionariat creștin, dar se adapă și din izvoarele vedantine. Petre Pandrea vorbește de o întâlnire de trei zile și de trei nopți pe care a avut-o cu Mahatma Gandhi.
Întâlnirea ratată cu Lenin
În 1924, pleacă la Moscova, trimis de Papă, pentru a-l întâlni pe Lenin, cu speranța că va reuși să-l convertească. Ajunge prea târziu: Lenin murise.
în noiembrie 1952, Vladimir Ghika e arestat de pe stradă, pe când se ducea la căpătâiul unui bolnav. Este dus la Jilava și supus unui regim de exterminare: înfometat, bătut, torturat cumplit. Totuși, nu cedează, ba găsește puterea de a-i îmbărbăta și pe cei 240 de colegi cu care se afla în celulă.
Îndura cu seninătate tortura și se ruga lui Dumezeu pentru torționrii săi. Cu patru zile înainte de moarte, și-a prevăzut sfârșitul. În momentul când și-a dat duhul, toți cei din jur au fost zgâlțâiți de un fior: „A murit un sfânt!”

Sursa: EVZ
http://www.napocanews.ro/

Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat. Mărturii din celula unui sfânt. "Când a murit a venit aşa un zvon prin perete, am aflat cu mare durere"

de Andreea Ofiteru Publicat la: 31.08.2013 22:15 Ultima actualizare: 31.08.2013 22:17
AFP/Mediafax Foto/Andrei Pungovschi
Aproape 8.000 de oameni din toată ţara, dar şi din Elveţia, Franţa, Belgia, Italia sau Liban care au auzit sau l-au cunoscut pe Monseniorul Vladimir Ghika s-au strâns sâmbâtă cu mic cu mare în Pavilionul Central de la Romexpo. Toţi au venit să vadă cum Vladimir Ghika, preotul, prinţul şi cerşetorul de iubire, cum era cunoscut Monseniorul, este numit Fericit.
La începerea procesiunii de beatificare, la ora 11.00, toate scaunele erau ocupate. Printre cei prezenţi au fost şi 30 de membri ai Familiei Ghika, veniţi din toate colţurile lumii, dar şi unii dintre deţinuţi politici care l-au întâlnit pe Monseniorul Ghika în închisorile prin care a trecut.

Mediafax Foto/AFP/Andrei Pungovschi
"Nimeni din familia noastră nu s-a gândit că va fi făcut sfânt"
În familia Ghika nu se vorbeşte cu tristeţe despre Monseniorul Ghika, ci cu mândrie. „Pentru noi este viu, este în continuare unchiul Vlad, aşa vorbim despre el”, spune belgianul Michel D'Hop, unul dintre nepoţii prin alianţă ai Monseniorului Ghika. Naşul său de cununie a fost chiar  fratele Monseniorului Vladimir, Dimitrie Ghika.
Michel D'Hop vorbeşte aproape perfect româneşte, a învăţat de la soţia lui . ”Dimitrie Ghika a căutat tot timpul să nu vorbească cu tristeţe despre fratele lui, a încercat tot timpul să facă haz de necaz, tot timpul vorbea cu mândrie despre unchiul Vlad”, spune Michel. A venit singur la Bucureşti, soţia lui, Geneveve, a decedat de cancer în urmă cu doi ani şi jumătate şi n-a mai apucat să-şi vadă visul împlinit, acela de a-l vedea pe unchiul său beatificat.

Michel D'Hop, unul dintre nepoţii prin alianţă ai lui Vladimir Ghika
„A fost o onoare pentru noi când am auzit că va fi beatificat. Nimeni din familia noastră nu s-a gândit că va fi făcut sfânt. Cel mai mult pentru sfinţirea lui Vladimir au făcut preotul Ciobanu şi Monseniorul Ioan Robu, care a trimis pe cineva la Vatican să vadă dacă nu cumva dosarul lui Vladimir Ghika n-a fost aruncat în vreun sertar”, mai spune nepotul lui Ghika.
Michel D'Hop are lacrimi în ochi când vorbeşte despre soţia lui. A fost bolnavă de cancer la sân o lungă perioadă. „Timp de 12 ani s-a chinuit cu boala asta teribilă şi sunt sigur că a ajutat-o Monseniorul Ghika să trăiască încă 12 ani, eu cred că el a ajutat-o, nimeni nu rezistă aşa de mult cu o astfel de boală, un cancer foarte serios”, spune D'Hop. Soţia lui, aşa bolnavă cum era, a contribuit şi ea la întocmirea dosarului pentru beatificare. Geneveve a venit în România de două ori pentru a vorbi cu Monseniorul Ioan Robu şi cu preotul Ciobanu  şi pentru a le da documente şi fotografii pentru dosarul de beatificare.
„Pentru noi este mai mult decât o mare sărbătoare. La noi, toată lumea vorbeşte despre unchiul Vlad, dar la prezent”, a completat nepotul lui Ghika.
Miryam Buhat -Ghika este una dintre nepoatele de văr a lui Vladimir Ghika, pe care nu l-a văzut niciodată, avea doi ani atunci când Monseniorul a murit. Acum a venit special de la Geneva. ”Viaţa lui a fost aşa de frumoasă, a făcut atâtea lucruri frumoase. Ne-am întristat foarte mult atunci când am auzit de moartea lui în acele condiţii. Nu era normal să moară aşa”, spune Miryam Buhat Ghika. Nu  a venit singură, şi-a adus şi câţiva  prieteni. Unul dintre aceştia este Gregoar Denove, descendent din familia Donici, care abia anul a trecut a auzit de Vladimir Ghika, dar de când a auzit s-a hotărât să vină la beatificare.
Chiar dacă o mare parte dintre contemporanii Monseniorului Ghika nu mai trăiesc, la beatificare au venit descendeţii lor. Mulţi dintre cei prezenţi au venit din Franţa. Marie Pardessur este fiica prietenului lui Vladimir Ghika. „L-am cunoscut pe Vladimir Ghika ca preot, când eram copil. A slujit alături de tatăl meu. Când a murit  şi am auzit de lucrul acesta, am simţit o mare emoţie, nu ne-a venit să credem”, a spus femeia.
"Când a intrat pot să spun că a insuflat un sentiment de linişte sufletească"
Unii dintre deţinuţii care l-au cunoscut pe Vladimir Ghika în închisoare au ţinut să fie la procesiunea de beatificare, chiar dacă bătrâneţea nu le dă pace. Valentin Cantor, 85 de ani, a venit în baston, fără de care nu poate merge.
„M-am simţit mobilizat pentru ziua de azi! Ceea ce pentru starea mea de sănătate şi de depresie e mare lucru”, spune Valentin Cantor, care a fost închis  în vara lui 1952 pentru că a distribuit manifeste anticomuniste pe când era student.
Aşa a ajuns la Jilava, unde în 1953 a fost adus şi Vladimir Ghika. „L-am văzut pe Monseniorul Ghika în  primăvara lui 1954. Într-o zi ne-am pomenit că îl bagă cineva  în cameră la noi. Aşa aveau obiceiul să te mute dintr-o cameră în alta. Era aproape dezbrăcat, cu barba alba, era înainte cu ceva timp înainte să moară. Când a intrat pot să spun că a insuflat un sentiment de linişte sufletească, de încredere, deşi nu ştiam prea bine cine este. Două persoane de la priciul de sus, locul cu rogijini unde dormeam, i-au făcut loc să doarmă acolo că era mai aer. Dânsul era foarte epuizat”, îşi aminteşte Valentin Cantor.

Valentin Cantor, fost deţinut politic, care l-a întâlnit pe Vladimir Ghika
„Eu aş fi vrut să stau de vorbă cu dânsul atunci în zilele alea, dar toată lumea a sărit pe el cu tot felul de întrebări şi atunci am zis 'lasă că vorbesc eu cu el peste câteva zile'. Era o persoană aparte. Dar când colo, peste trei sau patru nopţi a fost mutat iar şi aşa am pierdut ocazia să vorbesc cu el”, spune Valentin Cantor.
Despre Vladimir Ghika îşi aduce aminte că era un om foarte modest şi foarte liniştit. „Din puţinul de pâine pe care ni-l dădeau era gata să dea şi altcuiva. Probabil că şi-au dat seama că nu mai are mult să trăiască şi de aceea l-au scos din camera noastră. Când a murit a venit aşa un zvon prin perete, că mai comunicam prin ciocănituri, prin codul Morse, şi am aflat cu mare durere că a murit”, mai spune fostul deţinut.
Iliescu: "Mă identificaţi cu comuniştii aceia?"
La procesiunea de beatificare au venit şi politicienii, dar şi reprezentanţii corpului diplomatic. Au fost prezenţi  Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ciorbea, Cristian Diaconescu, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun Bogdan Tătaru-Cazaban, Theodor Paleologu,Andrei Chiliman,  Neculai Onţanu, Theodor Baconsky.  Fostul preşedinte Ion Iliescu a stat chiar în primul rând. „Am fost invitat şi am venit cu plăcere. Am citit foarte mult despre viaţa lui Vladimir Ghika. Dar dumneavoastră mă identificaţi cu comuniştii aceia? Cine a făcut Revoluţia din 89? Aţi uitat?”, replicat Iliescu întrebărilor dacă trecutul său în Partidul Comunist nu îi face nepotrivită prezenţa. 
Pentru fostul preşedinte faptul că Vladimir Ghika a devenit Fericit este un eveniment important nu numai pentru Biserica Catolică, ci şi pentru români în general. Întrebat ce a făcut pentru ca cei care l-au ucis pe Vladimir Ghika în închisoare să fie pedepsiţi Ion Iliescu a răspuns: „Revoluţia Română a fost o expresie profundă, politică dintre noi. Revoluţia Română a dărâmat a pus capăt regimului sistemului comunist, a deschis calea spre democraţie”.
Procesiunea a durat două ore, timp în care s-au rostit rugăciuni, iar Angelo Amato - trimisul Papei Francisc, a citit scrisoarea prin care Suveranul Pontif a aprobat beatificarea lui Vladimir Ghika, acordându-i titlul de "Fericit". „Beatificarea de astăzi reprezintă un semn profetic de reconciliere şi pace, ca amintire a unui timp care nu trebuie să se repete şi ca angajare a unui viitor de speranţă, de comuniune frăţească," a spus cardinalul Angelo Amato.
Scrisoarea  de beatificare de la Vatican a fost citită şi în limba română: "Împlinind rugămintea Fratelui Meu Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti precum şi a multor alţi fraţi în Episcopat şi a numeroşi credincioşi, ascultând părerea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, noi, Autoritatea Noastră Apostolică, îngăduim ca Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot Diecezan şi martir, păstor râvnic şi martor stăruitor al iubirii Dumnezeieşti, apărător neînfricat al credinţei catolice, precum şi al Comuniunii cu Biserica Romană, să fie chemat de acum înainte cu numele de Fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată, în fiecare an, în locurile şi modalităţile stabilite de Dreptul Canonic, în ziua a 16-a a lunii mai, zi în care el s-a născut pentru cer. În numele tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Amin!''.
La ceremonie a fost prezent şi cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscop de Paris,  unde Vladimir Ghika a primit  taina sfintei preoţii în urmă cu aproape 90 de ani. Cei 200 de preoţi au cântat imnul Fericitului Valdimir Ghika. Programul Ceremoniei a fost respectat cu stricteţe, iar la 12.45 a avut loc ritualul împărtăşaniei, când credincioşii prezenţi care s-au spovedit şi împărtăţit au primit hostia.
După beatificare, Vladimir Ghika va fi ridicat la altar şi poate fi venerat public de credincioşii catolici, atât romano-catolici, cât şi greco-catolici. Vladimir Ghika are de acum o zi în calendarul catolic localcand va fi celebrat  liturgic - 16 mai, ziua morţii sale.
Sâmbătă seara Icoana Sfântului Vladimir Ghika a fost sfinţită cu mir. Ulitma parte a procesiunii de beatificare va fi duminică când credincioşii  pot pariticpa în fiecare biserică  Romano-Catolică din  Bucureşti la  Sfânta Liturghie de  mulţumire pentru darul ridicării la  altar  a Fericitului Vladimir Ghika. În Catedrala Sfântul Iosif, Sfânta Liturghie de mulţumire se va celebra de la ora 10.30, cu venerarea icoanei şi a moaştelor Fericitului.
Monseniorul Vladimir Ghika a devenit astfel  al treilea martir catolic din România din perioada prigoanei comunist. Înaintea lui au fost beatificaţi  Szilárd Ignác Bogdánffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud, şi János Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava.

Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol, fiind  nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghica (general de divizie, ministru plenipotenţiar) şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franţei).
Îşi începe studiile în Franţa, la Toulouse.  Urmează apoi la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice, iar în paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept.
Se întoarce în România din cauza unei anghinei pectorale, dar în 1898 merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. A vrut să se facă preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit, la rugămintea mamei sale să se dedice apostolatului ca laic, ceea ce a şi făcut. Astfel a mers în toată lumea pentru a răspândi credinţa, de la  Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney până la Buenos Aires.
În 1939 se întoarce în România, unde hotărăşte să rămână pentru a-i ajuta pe polonezii evrei care erau prigoniţi de nazişti. A ales să rămână în România şi după instalarea comunismului şi a ajutat credincioşii şi preoţii romano-catolici şi greco-catolici prigoniţi de comunişti. Monseniorul Ghika avea aproape 79 de ani atunci când a fost arestat de comunişti, la 18 noiembrie 1952,  pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România. Un an mai târziu a fost  condamnat.
Vladimir Ghika a murit în închisoarea comunistă de la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani, nerenunţând nicio clipă la credinţa lui în Hristos, în ciuda bătăilor crunte şi a terorii la care a fost suspus în perioada 1952-1954 de către comunişti.

Ultima poză a lui Vladimir Ghika înainte de a fi arestat
  http://www.gandul.info/