10 lucruri pe care nu le ştiai despre samurai

marţi, 16:30

DEZBATERE

Samuraii sunt, cel mai probabil, cea mai cunoscută clasă socială din Japonia antică. Războinici prin educaţie, ei luptau împotriva răului (dar şi între ei) urmând un cod moral foarte strict care le guverna întreaga viaţă şi activitate.

Vezi toate pozele

10. Femeile samurai

Chiar dacă "samurai" este un termen strict masculin, bushi (clasa socială din care provin samuraii) nu au avut ezitări în a educa similar în arte marţiale şi strategie şi femeile. Acestea erau numite “Onna-Bugeisha” şi participau la lupte alături de omologii lor bărbaţi.
Arma preferată a femeilor samurai era naginata, o suliţă care avea o lamă curbată la unul dintre capete, armă foarte versatilă, în ciuda greutăţii ei reduse.
Deoarece textele istorice oferă foarte puţine informaţii despre femeile samurai, se poate presupune că acestea erau o minoritate restrânsă. În orice caz, cercetările arată că femeile samurai participau la lupte mai des decât arată aceste texte. Potrivit testelor ADN, 35 din cele 105 rămăşiţe ale războinicilor descoperite pe locul bătăliei de la Senbon Matsubaru erau femei.

9. Armura

Unul dintre lucrurile cele mai bizare la samurai era armura. Cu un aspect ciudat, ornată din belşug, armura era proiectată pentru mobilitate şi funcţionalitate. O armură bună era una masivă, dar suficient de flexibilă pentru a permite mişcarea liberă în luptă. Armura era confecţionată din plăci de piele sau metal, asamblate cu şireturi din piele sau mătase. Braţele erau protejate de nişte apărători uşoare, dar foarte rezistente. Uneori, braţul drept nu era protejat, pentru a oferi maximum de mobilitate.
Cea mai ciudată şi mai complicată parte a armurii era casca Kabuko. Aceasta era făcută din bucăţi de metal nituite, faţa şi fruntea fiind protejate de o apărătoare care se lega la spate. Cea mai interesantă parte a căştii era apărătoarea de gât (devenită celebră după  seria Războiul Stelelor, designul căştii lui Darth Vader fiind copiat după cel al căştilor samurailor), care proteja samuraiul de săgeţi sau lovituri de sabie din orice poziţii.
Uneori, costumul era ornat cu simboluri demonice, pentru a înfricoşa adversarii.
Deşi a suferit destule modificări de-a lungul timpului, armura samuraiului a rămas întotdeauna foarte complicată pentru un privitor neavizat. A, şi v-am spus că primele modele de veste antiglonţ moderne au fost inspirate din această armură?
8. Homosexualitatea

Puţină lume cunoaşte că samuraii erau extrem de "open-minded" în ceea ce priveşte relaţiile sexuale. La fel ca şi spartanii, un alt popor de războinici, samuraii nu numai că acceptau relaţiile între persoane de acelaşi sex în rândurile lor, ba chiar le încurajau activ.
Cuplurile erau, de regulă, formate dintr-un războinic cu experienţă şi un tănăr care era antrenat de acesta. Practica era cunoscută ca "wakashudo" (calea tinereţii) şi era practicată de către toţi membrii castei. De fapt era atât de comună încât, dacă un samurai nu o practica, se năşteau întrebări pe această temă.
7. Samuraii străini

Cei care au văzut filmul Ultimul Samurai ştiu că, în anumite condiţii, o persoană din afara Japoniei putea lupta alături de samurai şi chiar să devină unul de-al lor. Această onoare (care includea un set de arme şi un nume japonez) putea fi oferită numai în condiţii speciale de către conducării cei mai puternici, cum ar fi daimyo (stăpân teritorial) sau shogun. 
Se cunosc doar patru persoane c[rora li s-a făcut onoarea de a fi făcute samurai: aventurierul William Adams, colegul lui Jan Joosten van Lodensteijn, ofiţerul de marină Eugene Collache şi traficantul de arme Edward Schnell. Dintre toţi, Adams a fost primul şi cel mai influent, ajungând, la un moment dat, chiar consilier al shogunului.
6. Numărul lor

Mulţi cred că samuraii erau o forţă de elită rară (cum ar fi, în zilele noastre, SEAL sau Spetnaz) sau o mică castă de nobili, bine definită. Nimic mai fals! Samuraii erau o întreagă clasă socială. La origine, "samurai" inseamnă "cei care slujesc interesele nobilimii". În timp, termenul a evoluat şi a devenit asociat cu clasa socială bushi. La apogeul puterii lor, samuraii reprezentau 10% din populaţia Japoniei, ceea ce înseamnă că aproape toată populaţia de azi Japoniei are un strămoş samurai.
5. Moda

Samuraii au fost vedetele epocii lor şi stilul lor de a se îmbrăca a influenţat moda. Cu excepţia ocaziilor, stilul lor de a se îmbrăca nu era spectaculos. În schimb, hainele lor erau elaborate, fiecare amănunt fiind studiat cu grijă pentru a corespunde unui războinic, fiin concepute pentru viteză, călătorii pe distanţe lungi şi libertate de mişcare.
Costumaţia obişnuită consta în pantaloni largi (hakama) şi un kimono sau hitatare (o vestă din două părţi, care se prindea pe umeri). Costumul lăsa armele la vedere iar hitatare putea fi dezbrăcat foarte repede în cazul unui atac. Kimonoul era făcut, de regulă din mătase, pentru că era uşor, păstra răcoare şi arăta bine. Ca încălţăminte, samuraii optau pentru saboţi de lemn sau sandale.
Tunsoarea samurailor era cea mai distinctivă parte a aspectului lor: toţi purtau o coafură moţ, care a fost copiată de restul claselor sociale şi răspândită în toată Japonia.
4. Armele

Fiind soldaţi, samuraii foloseau anumite arme. La început, foloseau chokuto, o sabie mai subţire si mai mică decât a cavalerilor medievali. Pe măsură ce tehnica mânuirii săbiei a progresat, samuraii au trecut la săbiile curbate, care ulterior au evoluat în katana, cea mai faimoasă sabie din lume şi simbolul samurailor. Codul samurailor statua că sufletul lor se află în katana, de aici şi importanţa care i se dădea acestei arme. Perchea katanei era daisho, o sabie mai scurtă (sau un pumnal), care era simbolul clasei samurailor.
Deşi unii samurai se luptau exclusiv cu katana, cei mai mulţi aveau o abordare mai practică, folosind orice armă aveau la îndemână, arcul şi suliţa numărându-se printre acestea. În secolul 16, atunci când au apărut armele de foc, samuraii au abandonat arcurile în favoarea acestora iar mai târziu nu se sfiau să folosească chiar şi tunuri.
3. Educaţia

La fel ca toţi nobilii din perioada lor, samuraii erau mai mult decât războinici. Majoritate erau foarte bine educaţi, astfel că, în timp ce doar câţiva europeni ştiau să citească, toţi samuraii aveau un grad ridicat de cunoştinţe, inclusiv în literatură şi matematică.
Codul Bushido dicta ca un samurai să se autodepăşească în toate domeniile, nu numai în luptă. Astfel, concursurile de poezie (haiku), pictura monocromă, amenajarea grădinilor şi, nu în ultimul rând, ceremonia ceaiului erau aspecte comune ale culturii samurailor. Ei mai studiau caligrafia, literatura şi aranjarea florilor (ikebana).
2. Aspectul fizic

Armura şi arsenalul purtat de samurai îi făcea să para gigantici, şi nu de puţine ori au fost descrişi ca fiind uriaşi, bine făcuţi. În realitate, majoritatea samurailor erau micuţi - un samurai din secolul 18 era subţirel si avea 1,60-1,65 metri înălţime. Pentru comparaţie, un cavaler european măsura 1,80-1,95 metri.
Comparaţi cu japozezii de rând, samuraii erau mai "păroşi" şi aveau un ten mai deschis, iar nasul era mai "european". 
1. Sinuciderea rituală

Una dintre cele mai terifiante acţiuni a samurailor este seppuku 9sau harakiri). Aceasta este o sinucidere rituală, care se practică atunci când samuraiul nu a reuşit să urmeze codul Bushido sau este pe cale să cadă/a căzut în mâinile inamicilor, şi poate fi voluntară sau o pedeapsă. Indiferent de motiv, în general, seppuku este văzut ca o moarte onorabilă.
Străinii cunosc cel mai bine varianta "cămpului de luptă" a seppuku, atunci când cel care doreşte să moară se înjunghie în stomac cu pumnalul, după cere trage lateral, stânga-dreapta, până se eviscerează. În acest moment, secundantul, de regulă un prieten al samuraiului îl decapitează (pentru a-i scurta agonia).
 Un seppuku formal este un ritual mult mai lung. El începe cu o baie ceremonială, după care samuraiul se îmbracă cu haine albe. Urmează o masă cu felul favorit de mâncare (gen ultima dorinţă a condamnatului), iar după ce termină de mâncat, pe farfuria goală se aşează pumnalul. Samuraiul îşi scrie poemul de moarte, în care de regulă îşi exprimă ultimele dorinţe. Abia acum samuraiul apucă pumnalul cu o pânză albă şi se înjunghie. Şi de această dată asistentul îl decapitează, numai că "pretenţiile" sunt altele: acesta trebuie să lase o mică făşie de piele în dreptul carotidei, astfel încât capul să cadă în braţele samuraiului mort. Dacă se întâmplă ca lovitura să fie prea puternică, capul va zbura către asistenţă, caz în care asistentul va fi dezonorat pe vecie.
 

Autor:

Marian Andrei

Sursa:

listverse.com

Sursa-foto:

listverse.com

Taguri:

samurai, japonia