marți, 5 martie 2013

Uitaţi de Schengen, uitaţi de britanici. Nefericirea este aici, nu acolo

sâmbătă, 12:56 Autor: Iulian Anghel
  Cât  de bine ne-ar fi tuturora dacă am uita pentru o vreme că suntem cel mai oropsit popor de pe planetă. Să uităm pentru o vreme că englezii nu ne vor, fancezii nu ne vor şi că nu suntem în Schengen. În fond, vă simţiţi vreunul dintre voi vinovaţi pentru povestea asta?

Zilel trecute, la Viena, preşedintele Băsescu a ţinut un discurs la reuniunea Alianţei Civilizaţiilor, un discurs despre migraţie, “corect politic” din toate punctele de vedere: imigranţii aduc un plus de dezvoltare ţărilor în care merg, dar, pe fondul crizei economice, au ajuns “calul de bătaie (sic! )”, “singurii responsabili pentru necazurile localnicilor”; există riscul de a politiza excesiv migraţia; "egoismul este de natură să lovească în drepturile fundamentale cum ar fi dreptul la muncă şi libertatea de a călători oriunde în lume" (“despre această libertate se vorbea mereu înainte de căderea Zidului Berlinului” – a subliniat preşedintele).
O hibă a avut discursul: nu a avut “adrisant”. În sală erau, în majoritate, delegaţi din Africa şi Asia, la rândul lor oameni care, ca şi noi, visează la o viaţă mai bună - un fel de alianţă a nefericiţilor lumii.
Cu astfel de discursuri despre “libertatea de a călători oriunde în lume” domoleşti furia tabloidelor britanice şi a unor politicieni populişti împotriva imigranţilor români sau cu un articol al lui Victor Ponta din The Times care susţine: “As Prime Minister, one of my greatest ambitions is for Romania to cease to be an emigration country. I have already set in motion a series of policies aimed at stimulating growth and strengthening the economy. While Romania has been severely affected by the economic crisis, the last year has started to show the first signs of improvement.”?
Ambiţiosul premier român spune, cum am văzut, că nu-şi mai doreşte ca România să fie o ţară din care pleacă oamenii şi că pune la punct “o serie de politici” pentru revenirea creşterii economice, dar haide să ne uităm pe cifre şi prognoze.
În raportul asupra bugetului pentru 2013, Guvernul Ponta prognozează că salariul mediu net lunar ar urma să ajungă, în 2016 (sfârşitul mandatului Guvernului) la 1.839 de lei (aproximativ 400 de euro), faţă de 1.512 lei (335 de euro) cât a fost în 2012, ceea ce înseamnă o creştere de aproape 22% pe întreg ciclul de guvernare. Dar, admite acelaşi document, creşterea reală va fi de sub 2%, ceea ce înseamnă că, peste 4 ani, salariul mediu net în întreaga economie va fi (în termeni de putere de cumpărare), potrivit prognozei citate, cu doar 36 de lei mai mare ca anul trecut.
Ce om normal ar fi fericit să-şi proiecteze viitorul pe o astfel de statistică?
Planurile ambiţioase ale premierului expuse în The Times merg şi mai departe, aşa cum citim într-un interviu pentru publicaţia economică franceză Les Echos: “Nous comprenons que l'approche traditionnelle qui consistait à dire « ce n'est pas notre problème » n'était pas efficace. Après la visite de Manuel Valls l'été dernier, nous avons décidé de renforcer notre programme d'embauche de Roms dans les usines roumaines et d'intégration de leurs enfants à l'école, pour qu'ils ne soient pas incités à repartir. Mais cela prendra des années”.
Care program de angajare a romilor în întreprinderile româneşti şi unde – chiar dacă procesul ar dura “des années“? La Mechel?
Este foarte important ce spune dl. Ponta în publicaţiile străine, dar, acasă, agenda publică a domniei sale este viciată de “Schengen”, “avionul lui Băsescu”, “steagul secuiesc”.
Nu l-am auzit pe dl. Ponta, de la prezentarea în Parlament a proiectului legii bugetului, să mai spună ceva care să-ţi rămână în minte despre economie.
Guvernul lui Emil Boc a mers pe ideea că, după tăierile bruşte de salarii şi de majorări de taxe, lucrurile se vor rezolva de la sine, ca o rană ce se închide mai iute sau mai greu, dar se închide, dacă corpul este sănătos. Guvernul Ponta susţine că a schimbat paradigma: consolidarea fiscală nu se va mai face prin tăieri de cheltuieli, ci printr-o bună gestionare a lor.
Este doar aparent o schimbare de paradigmă şi de filosofie de guvernare. Este acelaşi târâş pe burtă, capul la cutie. O rana pe un trup bolnav nu se vindecă de la sine. Or, niciuna dintre măsurile de guvernare promise (majorarea salariilor bugetarilor o făcea şi ceilalţi, oricum, din considerente electorale) nu a fost pusă în aplicare.
Cum poţi crede că oamenii nu vor pleca în continuare din ţară când, tot ce au ca perspectivă, este creşterea salariului real în următorii 4 ani cu 2%?
Comisia Europeană crede că România va avea în 2013 una dintre cele mai mari creşteri economice din Uniunea Europeană - în jur de 1,5%. Dar, la ce bun, atâta vreme cât o astfel de cifră este doar statistică?
Dl. Ponta spune în The Times că revenirea economiei îi va determina pe români să nu “invadeze” Marea Britanie: “Our people have an improving economy at home. They don't need to come to Britain”.
Nu ar fi rău să fie aşa. Dar de unde?
Ultima problemă pe care o are România acum este “Schengen” şi tabloidele britanice. Cu sau fără Schengen, oamenii tot vor pleca, nu-i va putea împiedica nici dl. Ponta, nici dl. Băsescu, nici tabloidele britanice, atâta vreme cât orizontul rămâne cenuşiu.
Nu vom putea şterge multă vreme “ştampila” de “România a doua cea mai săracă ţară din UE”, pentru că acesta este adevărul.
Haide să privim în faţă adevărul. Haide să plecăm de la ceea ce suntem, nu de la ceea ce credem că am fi putut fi. Haide să fim, inainte de a pretinde că suntem.
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu