Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat. Mărturii din celula unui sfânt. "Când a murit a venit aşa un zvon prin perete, am aflat cu mare durere"
AFP/Mediafax Foto/Andrei Pungovschi
La începerea procesiunii de beatificare, la ora 11.00, toate scaunele erau ocupate. Printre cei prezenţi au fost şi 30 de membri ai Familiei Ghika, veniţi din toate colţurile lumii, dar şi unii dintre deţinuţi politici care l-au întâlnit pe Monseniorul Ghika în închisorile prin care a trecut.
Mediafax Foto/AFP/Andrei Pungovschi
"Nimeni din familia noastră nu s-a gândit că va fi făcut sfânt"
În familia Ghika nu se vorbeşte cu tristeţe despre Monseniorul Ghika, ci cu mândrie. „Pentru noi este viu, este în continuare unchiul Vlad, aşa vorbim despre el”, spune belgianul Michel D'Hop, unul dintre nepoţii prin alianţă ai Monseniorului Ghika. Naşul său de cununie a fost chiar fratele Monseniorului Vladimir, Dimitrie Ghika.
Michel D'Hop vorbeşte aproape perfect româneşte, a învăţat de la soţia lui . ”Dimitrie Ghika a căutat tot timpul să nu vorbească cu tristeţe despre fratele lui, a încercat tot timpul să facă haz de necaz, tot timpul vorbea cu mândrie despre unchiul Vlad”, spune Michel. A venit singur la Bucureşti, soţia lui, Geneveve, a decedat de cancer în urmă cu doi ani şi jumătate şi n-a mai apucat să-şi vadă visul împlinit, acela de a-l vedea pe unchiul său beatificat.
Michel D'Hop, unul dintre nepoţii prin alianţă ai lui Vladimir Ghika
„A fost o onoare pentru noi când am auzit că va fi beatificat. Nimeni din familia noastră nu s-a gândit că va fi făcut sfânt. Cel mai mult pentru sfinţirea lui Vladimir au făcut preotul Ciobanu şi Monseniorul Ioan Robu, care a trimis pe cineva la Vatican să vadă dacă nu cumva dosarul lui Vladimir Ghika n-a fost aruncat în vreun sertar”, mai spune nepotul lui Ghika.
Michel D'Hop are lacrimi în ochi când vorbeşte despre soţia lui. A fost bolnavă de cancer la sân o lungă perioadă. „Timp de 12 ani s-a chinuit cu boala asta teribilă şi sunt sigur că a ajutat-o Monseniorul Ghika să trăiască încă 12 ani, eu cred că el a ajutat-o, nimeni nu rezistă aşa de mult cu o astfel de boală, un cancer foarte serios”, spune D'Hop. Soţia lui, aşa bolnavă cum era, a contribuit şi ea la întocmirea dosarului pentru beatificare. Geneveve a venit în România de două ori pentru a vorbi cu Monseniorul Ioan Robu şi cu preotul Ciobanu şi pentru a le da documente şi fotografii pentru dosarul de beatificare.
„Pentru noi este mai mult decât o mare sărbătoare. La noi, toată lumea vorbeşte despre unchiul Vlad, dar la prezent”, a completat nepotul lui Ghika.
Miryam Buhat -Ghika este una dintre nepoatele de văr a lui Vladimir Ghika, pe care nu l-a văzut niciodată, avea doi ani atunci când Monseniorul a murit. Acum a venit special de la Geneva. ”Viaţa lui a fost aşa de frumoasă, a făcut atâtea lucruri frumoase. Ne-am întristat foarte mult atunci când am auzit de moartea lui în acele condiţii. Nu era normal să moară aşa”, spune Miryam Buhat Ghika. Nu a venit singură, şi-a adus şi câţiva prieteni. Unul dintre aceştia este Gregoar Denove, descendent din familia Donici, care abia anul a trecut a auzit de Vladimir Ghika, dar de când a auzit s-a hotărât să vină la beatificare.
Chiar dacă o mare parte dintre contemporanii Monseniorului Ghika nu mai trăiesc, la beatificare au venit descendeţii lor. Mulţi dintre cei prezenţi au venit din Franţa. Marie Pardessur este fiica prietenului lui Vladimir Ghika. „L-am cunoscut pe Vladimir Ghika ca preot, când eram copil. A slujit alături de tatăl meu. Când a murit şi am auzit de lucrul acesta, am simţit o mare emoţie, nu ne-a venit să credem”, a spus femeia.
"Când a intrat pot să spun că a insuflat un sentiment de linişte sufletească"
Unii dintre deţinuţii care l-au cunoscut pe Vladimir Ghika în închisoare au ţinut să fie la procesiunea de beatificare, chiar dacă bătrâneţea nu le dă pace. Valentin Cantor, 85 de ani, a venit în baston, fără de care nu poate merge.
„M-am simţit mobilizat pentru ziua de azi! Ceea ce pentru starea mea de sănătate şi de depresie e mare lucru”, spune Valentin Cantor, care a fost închis în vara lui 1952 pentru că a distribuit manifeste anticomuniste pe când era student.
Aşa a ajuns la Jilava, unde în 1953 a fost adus şi Vladimir Ghika. „L-am văzut pe Monseniorul Ghika în primăvara lui 1954. Într-o zi ne-am pomenit că îl bagă cineva în cameră la noi. Aşa aveau obiceiul să te mute dintr-o cameră în alta. Era aproape dezbrăcat, cu barba alba, era înainte cu ceva timp înainte să moară. Când a intrat pot să spun că a insuflat un sentiment de linişte sufletească, de încredere, deşi nu ştiam prea bine cine este. Două persoane de la priciul de sus, locul cu rogijini unde dormeam, i-au făcut loc să doarmă acolo că era mai aer. Dânsul era foarte epuizat”, îşi aminteşte Valentin Cantor.
Valentin Cantor, fost deţinut politic, care l-a întâlnit pe Vladimir Ghika
„Eu aş fi vrut să stau de vorbă cu dânsul atunci în zilele alea, dar toată lumea a sărit pe el cu tot felul de întrebări şi atunci am zis 'lasă că vorbesc eu cu el peste câteva zile'. Era o persoană aparte. Dar când colo, peste trei sau patru nopţi a fost mutat iar şi aşa am pierdut ocazia să vorbesc cu el”, spune Valentin Cantor.
Despre Vladimir Ghika îşi aduce aminte că era un om foarte modest şi foarte liniştit. „Din puţinul de pâine pe care ni-l dădeau era gata să dea şi altcuiva. Probabil că şi-au dat seama că nu mai are mult să trăiască şi de aceea l-au scos din camera noastră. Când a murit a venit aşa un zvon prin perete, că mai comunicam prin ciocănituri, prin codul Morse, şi am aflat cu mare durere că a murit”, mai spune fostul deţinut.
Iliescu: "Mă identificaţi cu comuniştii aceia?"
La procesiunea de beatificare au venit şi politicienii, dar şi reprezentanţii corpului diplomatic. Au fost prezenţi Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ciorbea, Cristian Diaconescu, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun Bogdan Tătaru-Cazaban, Theodor Paleologu,Andrei Chiliman, Neculai Onţanu, Theodor Baconsky. Fostul preşedinte Ion Iliescu a stat chiar în primul rând. „Am fost invitat şi am venit cu plăcere. Am citit foarte mult despre viaţa lui Vladimir Ghika. Dar dumneavoastră mă identificaţi cu comuniştii aceia? Cine a făcut Revoluţia din 89? Aţi uitat?”, replicat Iliescu întrebărilor dacă trecutul său în Partidul Comunist nu îi face nepotrivită prezenţa.
Pentru fostul preşedinte faptul că Vladimir Ghika a devenit Fericit este un eveniment important nu numai pentru Biserica Catolică, ci şi pentru români în general. Întrebat ce a făcut pentru ca cei care l-au ucis pe Vladimir Ghika în închisoare să fie pedepsiţi Ion Iliescu a răspuns: „Revoluţia Română a fost o expresie profundă, politică dintre noi. Revoluţia Română a dărâmat a pus capăt regimului sistemului comunist, a deschis calea spre democraţie”.
Procesiunea a durat două ore, timp în care s-au rostit rugăciuni, iar Angelo Amato - trimisul Papei Francisc, a citit scrisoarea prin care Suveranul Pontif a aprobat beatificarea lui Vladimir Ghika, acordându-i titlul de "Fericit". „Beatificarea de astăzi reprezintă un semn profetic de reconciliere şi pace, ca amintire a unui timp care nu trebuie să se repete şi ca angajare a unui viitor de speranţă, de comuniune frăţească," a spus cardinalul Angelo Amato.
Scrisoarea de beatificare de la Vatican a fost citită şi în limba română: "Împlinind rugămintea Fratelui Meu Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti precum şi a multor alţi fraţi în Episcopat şi a numeroşi credincioşi, ascultând părerea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, noi, Autoritatea Noastră Apostolică, îngăduim ca Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot Diecezan şi martir, păstor râvnic şi martor stăruitor al iubirii Dumnezeieşti, apărător neînfricat al credinţei catolice, precum şi al Comuniunii cu Biserica Romană, să fie chemat de acum înainte cu numele de Fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată, în fiecare an, în locurile şi modalităţile stabilite de Dreptul Canonic, în ziua a 16-a a lunii mai, zi în care el s-a născut pentru cer. În numele tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Amin!''.
La ceremonie a fost prezent şi cardinalul André Vingt-Trois, arhiepiscop de Paris, unde Vladimir Ghika a primit taina sfintei preoţii în urmă cu aproape 90 de ani. Cei 200 de preoţi au cântat imnul Fericitului Valdimir Ghika. Programul Ceremoniei a fost respectat cu stricteţe, iar la 12.45 a avut loc ritualul împărtăşaniei, când credincioşii prezenţi care s-au spovedit şi împărtăţit au primit hostia.
După beatificare, Vladimir Ghika va fi ridicat la altar şi poate fi venerat public de credincioşii catolici, atât romano-catolici, cât şi greco-catolici. Vladimir Ghika are de acum o zi în calendarul catolic localcand va fi celebrat liturgic - 16 mai, ziua morţii sale.
Sâmbătă seara Icoana Sfântului Vladimir Ghika a fost sfinţită cu mir. Ulitma parte a procesiunii de beatificare va fi duminică când credincioşii pot pariticpa în fiecare biserică Romano-Catolică din Bucureşti la Sfânta Liturghie de mulţumire pentru darul ridicării la altar a Fericitului Vladimir Ghika. În Catedrala Sfântul Iosif, Sfânta Liturghie de mulţumire se va celebra de la ora 10.30, cu venerarea icoanei şi a moaştelor Fericitului.
Monseniorul Vladimir Ghika a devenit astfel al treilea martir catolic din România din perioada prigoanei comunist. Înaintea lui au fost beatificaţi Szilárd Ignác Bogdánffy (2010), episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea, mort în 1949 în închisoarea din Aiud, şi János Scheffler (2011), episcop romano-catolic de Satu Mare, mort în 1952 în închisoarea din Jilava.
Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol, fiind nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghica (general de divizie, ministru plenipotenţiar) şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franţei).
Îşi începe studiile în Franţa, la Toulouse. Urmează apoi la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice, iar în paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept.
Se întoarce în România din cauza unei anghinei pectorale, dar în 1898 merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. A vrut să se facă preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit, la rugămintea mamei sale să se dedice apostolatului ca laic, ceea ce a şi făcut. Astfel a mers în toată lumea pentru a răspândi credinţa, de la Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney până la Buenos Aires.
În 1939 se întoarce în România, unde hotărăşte să rămână pentru a-i ajuta pe polonezii evrei care erau prigoniţi de nazişti. A ales să rămână în România şi după instalarea comunismului şi a ajutat credincioşii şi preoţii romano-catolici şi greco-catolici prigoniţi de comunişti. Monseniorul Ghika avea aproape 79 de ani atunci când a fost arestat de comunişti, la 18 noiembrie 1952, pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România. Un an mai târziu a fost condamnat.
Vladimir Ghika a murit în închisoarea comunistă de la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani, nerenunţând nicio clipă la credinţa lui în Hristos, în ciuda bătăilor crunte şi a terorii la care a fost suspus în perioada 1952-1954 de către comunişti.
Ultima poză a lui Vladimir Ghika înainte de a fi arestat
http://www.gandul.info/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu