Bunicii mei… ce pot sa spun?!

Cu ceva timp in urma am primit prin posta electronica o epistola care mi-a umplut inima de bucurie. Cu greu mai gasesti asemenea inscrisuri in ziua de azi. Parca a mai luat ceva din anii mei si ma facut mai usor....
 Iata scrisoarea.

Oana Cercelaru

To

me

Sep 6

Bunicii mei… ce pot sa spun?!

Sunt parintii mei, care mi-au substituit tatal si mama(deseori), poate prea tineri sa aduca pe lume copii si poate prea nepregatiti ca sa-si asume responsabilitatea unei familii. E drept ca ai mei parinti (in fapt) au invatat pe parcurs…cate ceva, despre viata de familie, dar nu cred a fost suficient…

Adevarata afectiune, in copilaria mea, am simtit-o doar din partea bunicilor…o recunosc , sunt mandra si recunoscatoare..!!

Sunt fericita….pentru ca, pe langa parintii mei biologici, am avut norocul sa mai am.. inca patru parinti, care au contribuit neconditionat la cresterea mea, care m-au iubit, mi-au inteles capriciile si mi-au satisfacut placerile..chiar si absurde!

Bunicilor mei, le datorez pe langa aparitia mea pe lume (cred ca stii despre ce vorbesc,tataie), educatia, copilaria fericita si lipsita de griji, confortul  si mai ales….genele de calitate! 

Sunt fericita ca am mostenit inteligenta tatalui meu ( spun asta pentru ca am tot interactionat cu prieteni  dragi ai lui, care insista ca ii sunt copie fidela, dar si pentru ca sunt convinsa si constienta de potentialul meu intelectual) si sunt satisfacuta ca am mostenit frumusetea mamei mele (e evidenta inca, desi are 53 de ani). Sunt extrem de mandra de familia mea (toata)! Sincer vorbind…pot sa fiu doar INVIDIATA..si atat!

 As vrea sa mai pot sa-mi demonstrez recunostinta fata  de tata (chiar daca i-am fost avocat, timp de atatia ani dupa plecarea lui..nu simt ca e suficient), fata de bunicii mei dragi care m-au crescut : MAMAIE  SILVIA, TATAIE si MAMAIE de la cuciu’ (ca asa ne-au ramas in suflet).

Sper ca gandurile mele  frumoase or sa ajunga  si la ei..

 Pentru EI, oameni pe care i-am iubit neconditionat  si carora nu mai am cum sa le spun ‘ va iubesc’, inclin capul in semn de respect si imi inghit lacrimile de dor !!

Tie,tataie, iti spun decat: multumesc pentru cat de bunic mi-ai fost  si mai presus de orice, iti multumesc pentru cat de PARINTE mi-ai fost! Alte cuvinte….nu cred ca-si au rostul !

Ca sa-mi rezum gandurile..

Am fost crescuta frumos si incerc sa-mi traiesc viata la fel de frumos , de dragul celor sase parinti pe care i-am avut (chiar daca mai sunt doi acum)!!   

Sper.. ca cei doi oameni dragi mie..... ramasi (mama si tu) , sa traiasca si anii celor care au plecat mai devreme…poate, prea devreme!  

Te iubesc, tataie!

Oana