TheOrtodoxia
ți-a
trimis: MATRIALIȘTII, HEDONIȘTII
Sunt acei oameni care trăiesc numai pentru trup. Raiul lor vremelnic,
pământesc aici este. Pentru ei, viața înseamnă plăcere și astfel trebuie
să o trăiască la maxim, își
TheOrtodoxia
Trimis public20 aug. 2014
MATRIALIȘTII, HEDONIȘTII
Sunt acei oameni care trăiesc numai pentru trup. Raiul lor vremelnic, pământesc aici este. Pentru ei, viața înseamnă plăcere și astfel trebuie să o trăiască la maxim, își satisfac toate poftele animalice ca și când omul a fost făcut numai pentru acestea. De aceea unii au ajuns niște viermi de WC fără ochi, și se târăsc în jurul lui, neștiind de unde vin și încotro merg. Mâncarea, băutura, distracțiile, desfrâul, banii, luxul… sunt viața lor, și nu își pot imagina traiul fără ele. Iar odată cu pierderea acestora, se termină și viața lor, căci nefiind obișnuiți cu lipsuri și cu suferința, își pun capăt zilelor, ajungând în ghearele demonilor pentru totdeauna. Ei uită că există o viață veșnică, uită de suflet și de dorințele lui. Trupul ne-a fost lăsat ca lăcaș vremelnic pentru suflet, și el trebuie să asculte de suflet, nu invers.
Iată că aceştia au ca dumnezeu al lor pântecele şi banii, iar în loc de Evanghelie, au mâncarea şi băutura. Paradisul lor este lumea aceasta cu miile lor de distracţii, amăgeli şi pofte deşarte. Oameni vrednici de plâns, care au uitat de suflet şi sunt gata de pieire. O, lăcomie fără de margini. Nu simţiţi voi, nesăţioşilor, că înăuntrul vostru se zbate o fiinţă mult mai de preţ pe care tot aurul din lume şi nici o bogăţie n-o poate mulţumi? Nu simţiţi voi cum se zbate un suflet flămând şi însetat?
Acești materialiști, hedoniști sunt iubitori de slavă deșartă, onoruri și succese. Ei evaluează omul numai după frumusețea exterioară, după înveliș, după statutul pe care îl are, după reputație, inteligență… numai după inimă nu. Ei uită că există oameni care deși nu dețin nimic, oferă totul. Ei uită că pacea sufletului o poate da numai Hristos, iar nu avuția sau altă satisfacție pământească. Uită că le lasă pe toate și că pleacă fără nimic în viața de dincolo – singurul bagaj ce le rămâne, sunt faptele lor, fie ele bune sau rele.
Ce mare binefacere este averea, dacă se fac fapte bune cu ea pe pământ, şi ce blestem cumplit sunt avuţiile unui om fără suflet, fără inimă şi fără Dumnezeu. În fața morții și bogatul și săracul sunt la fel de neputincioși, iar în pământ nu poți deosebi oasele unui împărat de cele ale unui sclav.
Sărmane bogat, vorbirea ta te arată că eşti aşa de sărac, încât ne cuprinde mila de rătăcirea în care te-a dus pofta de avuţii nesfârşite. Nu bagi tu de seamă că vorbeşti singur ca nebunul? Iată, din pricina averii ţi-ai pierdut mintea şi prietenii, soţia şi copiii. Chiar dacă îi ai pe aceştia, ei pentru tine nu există. De ce vorbeşti singur? Sărmane bogat, vorbirea ta nebunească te arată că eşti doar ţărână. După tine sufletul este trup care mănâncă, trup care bea şi care se veseleşte. Sărmane bogat, tu nu mai vezi pe nimeni şi nu mai preţuieşti decât un singur lucru, averea ta. Tu şi averea ta umpleți toată lumea. Dincolo de voi nu mai există nimic în cer şi pe pământ. Pentru tine cerul este pământul, iar pământul este moşia ta. Viaţa ta este plină cu hambare, moşii, mâncăruri şi băuturi. Toate acestea se învârtesc în jurul tău, la toate acestea te închini pentru că ele sunt dumnezeul tău. Totuşi toate nu-ţi aduc nimic din cele ce-ţi făgăduiesc. Tu nu vezi cât de înşelătoare sunt? Te frămânţi cu gândul în miez de noapte ca să faci hambare, să clădeşti case şi magazii, fără să bagi de seamă că într-o zi, pe negândite, le vei părăsi pe toate. Nebunule, într-o zi ți se va cere sufletul și cele ce ai strâns, cui vor rămâne?
Să ne facem socoteala fiecare și să vedem dacă ar veni moartea zilele acestea și am încheia cu viața, cum ne aflăm cu sufletul acum? Suntem gata pentru împărăția cerului, sau suntem în întunericul păcatelor? Voi, bogaţi nenorociţi care ardeţi în foc, ia spuneţi, dacă Dumnezeu v-ar învia din nou pentru un ceas şi să veniţi pe pământ în casele şi averile voastre, ce aţi face voi în acel ceas?? Eu cred că în ceasul acela n-aţi şti cum să mânuiţi mai repede cu mâinile voastre averile şi banii şi să împărţiţi pe la săraci, lipsiţi şi necăjiţi, să plătiţi sărindare pe la toate mănăstirile îndoit şi întreit numai ca să îmblânziţi dreptatea şi mila lui Dumnezeu şi ca să scăpaţi de veşnicele chinuri.
Sunt acei oameni care trăiesc numai pentru trup. Raiul lor vremelnic, pământesc aici este. Pentru ei, viața înseamnă plăcere și astfel trebuie să o trăiască la maxim, își satisfac toate poftele animalice ca și când omul a fost făcut numai pentru acestea. De aceea unii au ajuns niște viermi de WC fără ochi, și se târăsc în jurul lui, neștiind de unde vin și încotro merg. Mâncarea, băutura, distracțiile, desfrâul, banii, luxul… sunt viața lor, și nu își pot imagina traiul fără ele. Iar odată cu pierderea acestora, se termină și viața lor, căci nefiind obișnuiți cu lipsuri și cu suferința, își pun capăt zilelor, ajungând în ghearele demonilor pentru totdeauna. Ei uită că există o viață veșnică, uită de suflet și de dorințele lui. Trupul ne-a fost lăsat ca lăcaș vremelnic pentru suflet, și el trebuie să asculte de suflet, nu invers.
Iată că aceştia au ca dumnezeu al lor pântecele şi banii, iar în loc de Evanghelie, au mâncarea şi băutura. Paradisul lor este lumea aceasta cu miile lor de distracţii, amăgeli şi pofte deşarte. Oameni vrednici de plâns, care au uitat de suflet şi sunt gata de pieire. O, lăcomie fără de margini. Nu simţiţi voi, nesăţioşilor, că înăuntrul vostru se zbate o fiinţă mult mai de preţ pe care tot aurul din lume şi nici o bogăţie n-o poate mulţumi? Nu simţiţi voi cum se zbate un suflet flămând şi însetat?
Acești materialiști, hedoniști sunt iubitori de slavă deșartă, onoruri și succese. Ei evaluează omul numai după frumusețea exterioară, după înveliș, după statutul pe care îl are, după reputație, inteligență… numai după inimă nu. Ei uită că există oameni care deși nu dețin nimic, oferă totul. Ei uită că pacea sufletului o poate da numai Hristos, iar nu avuția sau altă satisfacție pământească. Uită că le lasă pe toate și că pleacă fără nimic în viața de dincolo – singurul bagaj ce le rămâne, sunt faptele lor, fie ele bune sau rele.
Ce mare binefacere este averea, dacă se fac fapte bune cu ea pe pământ, şi ce blestem cumplit sunt avuţiile unui om fără suflet, fără inimă şi fără Dumnezeu. În fața morții și bogatul și săracul sunt la fel de neputincioși, iar în pământ nu poți deosebi oasele unui împărat de cele ale unui sclav.
Sărmane bogat, vorbirea ta te arată că eşti aşa de sărac, încât ne cuprinde mila de rătăcirea în care te-a dus pofta de avuţii nesfârşite. Nu bagi tu de seamă că vorbeşti singur ca nebunul? Iată, din pricina averii ţi-ai pierdut mintea şi prietenii, soţia şi copiii. Chiar dacă îi ai pe aceştia, ei pentru tine nu există. De ce vorbeşti singur? Sărmane bogat, vorbirea ta nebunească te arată că eşti doar ţărână. După tine sufletul este trup care mănâncă, trup care bea şi care se veseleşte. Sărmane bogat, tu nu mai vezi pe nimeni şi nu mai preţuieşti decât un singur lucru, averea ta. Tu şi averea ta umpleți toată lumea. Dincolo de voi nu mai există nimic în cer şi pe pământ. Pentru tine cerul este pământul, iar pământul este moşia ta. Viaţa ta este plină cu hambare, moşii, mâncăruri şi băuturi. Toate acestea se învârtesc în jurul tău, la toate acestea te închini pentru că ele sunt dumnezeul tău. Totuşi toate nu-ţi aduc nimic din cele ce-ţi făgăduiesc. Tu nu vezi cât de înşelătoare sunt? Te frămânţi cu gândul în miez de noapte ca să faci hambare, să clădeşti case şi magazii, fără să bagi de seamă că într-o zi, pe negândite, le vei părăsi pe toate. Nebunule, într-o zi ți se va cere sufletul și cele ce ai strâns, cui vor rămâne?
Să ne facem socoteala fiecare și să vedem dacă ar veni moartea zilele acestea și am încheia cu viața, cum ne aflăm cu sufletul acum? Suntem gata pentru împărăția cerului, sau suntem în întunericul păcatelor? Voi, bogaţi nenorociţi care ardeţi în foc, ia spuneţi, dacă Dumnezeu v-ar învia din nou pentru un ceas şi să veniţi pe pământ în casele şi averile voastre, ce aţi face voi în acel ceas?? Eu cred că în ceasul acela n-aţi şti cum să mânuiţi mai repede cu mâinile voastre averile şi banii şi să împărţiţi pe la săraci, lipsiţi şi necăjiţi, să plătiţi sărindare pe la toate mănăstirile îndoit şi întreit numai ca să îmblânziţi dreptatea şi mila lui Dumnezeu şi ca să scăpaţi de veşnicele chinuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu