Pentru a înţelege mai bine situaţia geopolitică din Europa de est
şi Ucraina, trebuie să aducem câteva clarificări pentru opinia publică
românească. Datorită propagandei SUA, UE şi a presei mainstream s-a
indus în opinia publică de la noi, ideea că teritoriile noastre sunt sub
ocupaţie rusă, nu ucraineană. Este o idee falsă: Bucovina de Nord,
Basarabia de sud şi Maramureşul istoric sunt teritorii aflate sub
ocupaţie vremelnică a statului Ucraina, nu provincii ale Federaţiei
Ruse. Anti-rusismul autorităţilor de la Bucureşti este mimetic şi
copiază slugarnic propaganda de război americană. Lumea şi opinia
publică în general a uitat cum în 1997 România a fost obligată, la
presiunea SUA şi Bruxellului, să semneze tratatul cu Ucraina, ca premisă
a integrării în NATO, şi am recunoscut indirect Pactul Ribbentrop –
Molotov, adică Bucovina de nord, Basarabia de sud şi nordul Maramureşul
istoric la Ucraina. Atunci, românii au fost indignaţi de semnarea
tratatului cu Ucraina şi recunoaşterea raptului teritorial din 1940, azi
românii spălaţi pe creier de propaganda SUA şi a Bruxellului sar în
apărarea integrităţii teritoriale a Ucrainei. În propaganda presei
mainstream Ucraina e un fel de fecioară neprihănită, care suferă
agresiunea căpcăunului rusesc. Lucrurile nu stau de loc aşa. Ucraina a
fost un stat cu drepturi speciale în cadrul URSS, cu ambasador la ONU în
perioada comunistă, şi a beneficiat din plin de expansiunea teritorială
a fostului stat sovietic. Ucraina nu e „fecioara neprihănită”, ci
statul artificial care a primit cadou, datorită victoriei URSS în al
doilea război mondial, teritorii care nu i-au aparţinut nicodată, mult
mai mult decât Federaţia Rusă: Estul Poloniei, cu capitala comercială
poloneză Liov, Transcarpatia de la Ungaria şi Slovacia, nordul
Maramureşului istoric, Bucovina de nord şi Basarabia de sud de la
România plus Crimeea cadou de la ucraineanul secretar comunist Hrusciov,
în 1954. Ucraina a fost un stat beneficiar al rapturilor URSS şi a
moştenit teritorii care nu i-au aparţinut nicodată. Deci, Ucraina nu e
îngerul nevinovat al democraţiei în luptă cu „axa răului”, ci un stat
cinic care persecută minorităţile şi deţine teritorii luate prin
cotropire din era sovietică.
Premierul Ungariei Viktor Orban are perfectă dreptate când declară în
Parlamentul Ungariei, că ungurii din Transcarpatia trebuie să-şi obţină
autonomia, că acest teritoriu nu a aparţinut niciodată Ucrainei. Aş
vrea să aud şi eu voci raţionale în Parlamentul României şi miniştrii
din guvernul Victor Ponta cerând teritoriile româneşti înapoi furate de
Ucraina în perioada URSS: în special Bucovina de Nord şi Basarabia de
Sud şi chiar nordul Maramureşului istoric, cu mănăstirea ortodoxă Peri,
ctitorită de Dragoş Vodă. Bucovina de nord şi Basarabia de sud nu sunt
teritorii ocupate de Federaţia Rusă, ci de Ucraina „pro-americană” şi
„democrată”. Înainte de a se arăta îngrijoraţi de faptul că ruşii îşi
iau înapoi ce le-a făcut URSS statului Ucraina cadou: Donbasul şi
Crimeia, autorităţile de la Bucureşti trebuie să ceară drepturi pentru
românii persecutaţi din Ucraina, să nu se mai închidă şcoliile în limba
română de către naţionaliştii ucraineni şi să solicite public revenirea
unor teritorii istorice româneşti la Patria Mamă. În conflictul din
Ucraina, România nu are un diferend cu Federaţia Rusă, ci cu statul
vecin, care ocupă teritorii care nu-i aparţin şi persecută minoritatea
română. Preşedintele Băsescu şi premierul Ponta induc greşit în opinia
publică românească ideea unui conflict cu Federaţia Rusă care nu există
acum, ci doar un diferend teritorial şi naţional cu Ucraina privind
protejarea minorităţii române persecutate. O altă poziţie oficială,
decât cea a susţinerii revenirii teritoriilor româneşti în graniţele
României este trădare de ţară sau propagandă periculoasă în interesul
altor mari puteri străine.
Ionuţ Ţene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu