Comunitatea evreiască din Huedin, exterminată în 1940-1944 de horthyşti. Citeşte declaraţii ale martorilor la acele evenimente
În perioada nefastă, marcată de intrarea în vigoare a odiosului Diktat de la Viena, cotropitorii unguri au decimat comunităţi întregi de evrei din Transilvania de Nord-Vest şi au săvârşit astfel un adevărat genocid la adresa populaţiei româneşti.
Din Huedin au dispărut pur şi simplu 1200 de evrei înregistraţi oficial într-un recensământ din acea perioadă.
Aceştia au fost schingiuiţi şi transferaţi în lagăre de muncă forţată şi deportaţi în lagărele de exterminare de la Auschwitz.
O soartă similară cu cea a evreilor au avut-o şi etnicii români din această zonă. De exemplu, la Huedin, protopopul Aurel Muntean împreună cu un reprezentant al forţelor de ordine româneşti, au fost măcelăriţi şi jupuiaţi de vii pe marginea unui şanţ de către unguri.
Cu toate acestea, vicepremierul Ungariei a mărşăluit la celebrarea zilei maghiarilor de pretutindeni, în România, în 15 martie 2014, călare pe un cal (să fie trimitere la intrarea lui Horthy în Cluj, după cum afirmă jurnaliştii români?), iar preşedintele Ungariei, Ader Janos a depus flori la statuia episcopului Marton Aron, membru al Brigăzilor Secuieşti.
După cum promiteam, am revenit cu mărturii asupra acelor evenimente, rostite de supravieţuitori ai comunităţii evreieşti din Huedin, care vor expune adevărata faţă a ocupaţiei horthyste din Transilvania.
Depoziţia:
martorei Hirsch Rozalia
comerciantă etatea: 39 ani; domiciliul: Huedin-Cluj
16 Mai 1945
[…………………………………………………………………………………………………….]
În anul 1944, în 3 Mai, după masă s-a prezentat la locuinţa noastră din strada Regală nr 8, o echipă condusă de către Szentkuti Andrei de la politic declarându-ne arestaţi şi cerând să le predăm toate obiectele de valoare. De aici ne-au dus în curtea bisericii din localitate unde, la intrare, pe tatăl meu – care era un om bătrân de 77 ani şi care nu se putea mişca aşa repede ca ceilalţi – un poliţist al cărui nume nu îl ştiu l-a primit cu nişte pumni.
Aici, ordinele şi dispoziţiunile erau date de către Boldizsar Paul care, imediat ce am ajuns în curtea bisericii evreieşti a dat ordin să ne dezbrăcăm în pielea goală şi apoi nişte femei particulare ne-au percheziţionat peste tot corpul, făcându-ne şi percheziţii vaginale care erau uneori brutal făcute din lipsa de experienţă şi cunoştinţe a femeilor care le făceau. Şi copilele mici au fost percheziţionate în acest mod. Aici am stat o noapte, în care timp a venit de ne-a vizitat primarul oraşului Székely Iosif care numai s-a uitat printre noi şi apoi a plecat. De aici am fost transportaţi la Cluj, în ghetoul de acolo. La o săptămână după ce am fost aduşi, am fost interogată de către Boldizsar Paul, Szenkuti Andrei şi de către Czenk Elisabeta, forţându-mă să recunosc la cine am dat în păstrare obiectele de valoare ce le aveam. Am şi recunoscut şi le-am spus în urma bătăii ce am primit-o de la Szenkuti Andrei, ajutat de către un poliţist. Prima oară mi-au dat doi pumni, iar după aceasta m-au aşezat pe o canapea şi m-au bătut la tălpile picioarelor cu un baston aşa de rău că nu am mai putut sta în picioare. Tot timpul interogării am fost batjocorită şi umilită cu cele mai urâte şi murdare cuvinte pronunţate la adresa mea. Cuvântul de “curvă” l-au pronunţat de 100 de ori.
Altceva nu mai am de spus
Citindu-i-se şi declarând că este exactă, martorul semnează.
Acuzator public Martor
Indescifrabil Hirsch Rozalia
D E C L A R A Ţ I E
privind pe cetăţenii din Huedin
dr. Boldizsar Pal, fost consilier pentru alimentaţia publică
Menyhart Ferenc inspector de poliţie
Szentkuti Andras, detectiv
Subsemnata Jakab Nandorné depun următoarea declaraţie:
La 3 mai 1944 am fost escortată sub pază severă în curtea sinagogii de la Huedin cu scopul de a mă duce în ghetou. Deja înainte cu o lună au sosit în oraşul nostru oameni ai Gestapo-ului care prin diferite procedee ne-au speriat de moarte.
La 3 mai, când conform ordonanţei am fost strânşi, dr. Boldizsar Pal şi Menyhert Ferenc au dat dispoziţia brutală să fim dezbrăcaţi la pielea goală copiii şi adulţii deopotrivă şi să fim examinaţi în interior, executarea acţiunii fiind încredinţată, la ordinul sus-numiţilor, moaşei şi unei surori medicale din localitate. Examinarea s-a desfăşurat prin pătrunderea în organele sexuale şi anus până şi la fetele foarte tinere, în căutarea de aur; bineînţeles, nu au găsit nimic după cum speraseră, evreii fiind deja atât de timoraţi încât se străduiau să-şi salveze doar viaţa. În timpul examinării, când au apărut cei doi acoliţi ai fasciştilor auzeam îngroziţi întrebările lor grosolane: „Cât aur aţi găsit la bestiile astea?” Iar când li s-a raportat că nu au găsit nimic, ne-au ameninţat în termenii cei mai duri.
Am văzut când Menyhert Ferenc l-a lovit de mai multe ori cu biciul pe Kanner Jenő din localitate, un bărbat de 45 de ani, cinstit şi respectat de toată lumea, pe care în furia lui l-a snopit în bătăi cu piciorul, în timp ce îl insulta cu cele mai josnice expresii.
Pe atunci dr. Boldizsar Pal era consilierul orăşenesc pentru alimentaţia publică şi nu-i intra în atribuţii această acţiune, totuşi a participat la ea în modul cel mai zelos fiind autorul moral al brutalităţilor.
Când ne aflam în ghetoul de la Cluj a executat torturi groaznice, colaboratorii săi fiind Menyhart Ferenc şi Szentkuti Andras.
Cu respect,
Jakab Nandorné
D E C L A R A Ţ I E
privind pe foştii cetăţenii din Huedin
Orosz Jozsef, fost şef al poliţiei
Menyhart Ferenc inspector de poliţie
28 Martie 1945
Subsemnata Varga Janosné n. Peter Kata fac următoarea declaraţie:
La 9 mai 1944 am fost trasă la răspundere de către Orosz Jozsef pentru a declara ce fel de lucruri am preluat pentru păstrare de la evreii luaţi cu sila de aici. Conform adevărului, am declarat că la mine nu se află nici un fel de lucruri. Urlând, Menyhert Ferenc m-a ameninţat [spunându-mi nn] să nu neg, pentru că ei ştiu că Heilprim Marton din localitate mi-a predat pentru păstrare bijuterii şi argintărie. Heilprim Marton a mărturisit acest lucru în cursul interogărilor din ghetou.
La care eu am răspuns că asta-i imposibil, deoarece nici eu nici soţul meu nu am primit nimic de la Heilprim Marton şi nici de la altcineva.
Atunci, a scos o bâtă mare spunându-mi: „Vezi bâta asta, te croiesc cu ea dacă mai îndrăzneşti să negi”. Cum eu continuam să neg, mi-a spus urlând: „Taci din gură că-ţi dau un picior în p…ă că vei sparge peretele”, la care eu am râs la gândul că aşa arată un domn funcţionar al statului ungar.
Atunci s-a răstit la mine: „De ce râzi? Crezi că şi acum stai rezemată de stâlpul porţii?” După ce toate încercările acestui tip vulgar au rămas fără vreun rezultat, am fost lăsată să plec acasă.
Huedin, 28 martie 1945
Cu respect,
Vajda Janosné
D E C L A R A Ţ I E
privind pe foştii cetăţenii din Huedin
Menyhart Ferenc inspector de poliţie
SzentkutiAndras, detectiv
dr.Boldizsar Pal, fost comisar pentru alimentaţia publică
Urban fost inspector de poliţie, comandantul ghetoului din Cluj
4 August 1945
Subsemnatul Knop Samu, din Huedin, str. Kiraly nr. 35, declar următoarele referitor la sus-numiţii:
Cu ocazia ghetoizarii, la Huedin în ziua de 4 mai 1944 a apărut în locuinţa mea, împreună cu doi poliţişti necunoscuţi, detectivul Szentkuti Andras care în modul cel mai josnic, necruţător m-a somat să împachetez în 15 minute două rânduri de lenjerie de schimb, o pereche de şosete, două batiste şi nimic altceva, nepermiţând să duc cu mine un costum de haine în afară de cel în care eram îmbrăcat. El a scos din pachet obiectele mele de cult [cu] care obişnuiam să-mi spun rugăciunile conform prescripţiilor religiei, spunându-mi : „jidan împuţit, de astea nu vei mai avea nevoie” nepermiţându-mi să le iau cu mine. Cât a durat împachetarea a folosit expresiile cele mai ordinare şi grosolane.
În ghetoul de la Cluj au apărut după câteva zile dr. Boldizsar Pal, Menyhert Ferenc şi Szentkuti Andras, m-au chemat din lagăr în biroul poliţiei unde era prezent şi comandantul lagărului, Urban. Mai întâi Menyhart Ferenc m-a condus într-o altă încăpere unde a început aplicarea metodei sale cele mai josnice de interogare, întrebându-mă: „Evreule, unde ţi-ai ascuns valorile, banii şi alte obiecte. Tu eşti acel jidan renumit care a întreţinut relaţii bune cu dr. Nagy Miklos şi intelectualitatea (hoarda) valahă. La cine ţii ascunse lucrurile, destăinuieşte!”
Eu afirmam că nu am ascuns nimic, că ceea ce am predat era şi declarat. Nefiind mulţumit cu răspunsul, a chemat un poliţist care mi-a tras o palmă.
În ghetoul de la Cluj, am fost chemat nu mai puţin de cinci ori şi, cu fiecare ocazie dr. Boldizsar Pal, detectivul Szentkuti Andras, Menyhert Ferenc m-au interogat şi insultat în modul cel mai brutal.
Cu două zile înainte de evacuarea noastră din ghetou, Urban, comandantul lagărului, m-a chemat în camera poliţiştilor şi m-a supus iarăşi unui interogatoriu, spunându-mi: „Iată o adresă în care poliţia din Huedin te somează să declari următoarele: «evreu nemernic, comedia s-a terminat, îţi dau un minut – se uită la ceas – mărturiseşte unde ai ascuns cei 100.000 de pengő, la dr. Nagy Miklos sau la vreun valah», la care am răspuns că domnul inspector poate spune cu acelaşi drept să scot 200.000 de pengő, eu nu am predat nimănui bani pentru a fi ascunşi. La care, Urban a pus să fiu aruncat într-o încăpere din pivniţă, fără lumină şi aer, unde, de la ora 7 seara până la 7 dimineaţa a trebuit să stau în picioare, neexistând nici scaun nici bancă. La ora 7 dimineaţa mi s-a făcut rău din cauza cardiopatiei mele organice, am început să bat în uşa temniţei de unde am fost scos cu greu în stare de leşin. Deja la interogatoriu îi semnalasem comandantului de lagăr că sunt bolnav de teamă de brutalităţi, dar n-avea a face, am fost tratat cu cea mai josnică rea-voinţă.
Boldizsar Pal, Menyhart Ferenc şi Szentkuti au desfăşurat neîncetatele interogatorii cu fraţii mei evrei în modul cel mai brutal, în mod expres sadic pentru a afla unde şi la cine şi-au ascuns valorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu