Criza statului şi bunăstarea căpuşelor

de Anca SIMINA Publicat la: 13.05.2013 00:50 Ultima actualizare: 13.05.2013 00:55

• 
  
• 
  

“Nava din furtună a fost adusă la cheu. Ce s-a întâmplat cu omul gras? A slăbit şi statul nu s-a prăbuşit”. Preşedintele e vesel, ca un pompier care a trecut ziua cu bine după ce s-a împiedicat de lumânarea aprinsă, la capul mortului. Face turul microfoanelor prin faţa unor cetăţeni încă înţelegători, cărora “cifrele nu le ţin însă de foame”, crede coabitantul său.
Dar cifrele, spre deosebire de oamenii politici antrenaţi să dea plasă, nu mint. Statul obez, ei bine, nu a “slăbit” decât cu 210.000 de posturi, nu angajaţi. Puţinii plecaţi din sistem sunt ori doctori, emigranţi din orgoliul de a le fi plătită munca, ori funcţionari de cumetrie presaţi să se retragă pentru a face loc altora ca ei.
Tot cifrele arată limpede cum au crescut salariile medii în companiile de stat peste care criza a trecut ca o glumă. Calculul politic e cinic şi exact. Acolo şi-au făcut loc protejaţii, clienţii de partid, cu contracte care bat schimbările de regim, cu joburi obscure, în majoritatea lor, dar bine plătite dintodeauna.
La Romatsa, controlorii de trafic iau 18.000 de lei pe lună, cu 25% mai mult decât în 2010. Foarte bine. Mai intrigant e însă că o secretară primeşte cel puţin 8.000 de lei, cât 7 doctori la un loc. Iar suprataxa iluzorie a PSD nu ar mişca nici cu un milimentru eternii protejaţi din scaunele lor.
Cu tunurile pe salariile din energie, servite poporului telespectator pe burta goală, guvernul Ponta protejează mai departe prosperitatea căpuşelor obscure din Transporturi. Acronime ca S.A.A.F. sau G.E.I. Palat CFR ţin în spate, de ani buni, contabili, spălătorese, paznici care contabilizează, spală şi păzesc clădiri sau maşini ale statului, în regim de privaţi, pe bani frumoşi.
Pentru companiile-căpuşă, binele statului e şi al lor. Pe spatele lui, al statului obez îşi fac “venituri proprii”, spălând limuzine de demnitari, legând “în privat” documentele oficiale, închiriind tot statului spaţii care îi aparţin. Când statul prosperă, se înmulţesc şi se îngraşă. Când statul e în criză, răul lui nu e şi al lor. Nu li s-au aplicat tăieri de 25% în 2010, ci doar “principiile pieţei”, cu clauza nescrisă, dar mereu valabilă, că pierderile, la final, le va acoperi tot statul. Un buget generos care îşi ţine în puf până la moarte foştii semnatari de note informative promovaţi şefi în companii bănoase şi discrete. “Dacă salariile au crescut eu aş fi primul care să mă bucur”, le spune încurajator ministrul Fenechiu.
De desfiinţare nu poate fi vorba. Din CA-urile lor se ţin bine hoarde de cărători de serviete veniţi în cabinetele miniştrilor pe salarii care, fiind la vedere, păstrează decenţa. Sperietoarea managementului privat s-a metamorfozat şi ea în soluţia românească a “managerul profesionist”, un om din interior, dar fără carnet de partid asumat.
Pe scurt, o clică dependentă care nu a secretat, în toţi aceşti ani, decât resursele propriei rezistenţe indiferent de crize sau de guvernări. Degeaba se bucură profesorii şi medicii, cei care au mai rămas, de “salariile reîntregite”, un asterisc la lefurile oribile dintotdeauna. Ei sunt o sectă de inadaptaţi care n-au priceput esenţialul. Surprins însă perfect de Marian Vanghelie: “n-ai dreptate când ai dreptate, ai dreptate când ai greutate”.
P.S.: Aud că domnul Mircea Geoană face planuri şi turnee să ajungă Secretar General al NATO. Dacă mutarea la Bruxelles îl va face să plece, în sfârşit, din vila de pe Cucu Starostescu a RA-APPS, în care va face în curând un deceniu de semi-clandestinitate, nu pot decât să îl sprijin.

 

Daca ti-a placut articolul urmărește Gandul.info pe Facebook