Cei mai faimosi spioni din istorie
În vremuri de război şi nu numai, spionii joacă un rol esenţial în strângerea de informaţii pentru ţările lor (si ocazional şi ca spioni dubli pentru alte naţiuni). Lista de faţă îi include pe cei mai faimoşi din istorie.
A spionat pentru Germania (şi posibil Franţa).
Mata Hari a fost numele de scenă pentru olandeza Margaretha Geertruida (Grietje) Zelle, care a fost o dansatoare exotică şi o prostituată de lux în Paris. În anul 1905, după ce a divorţat de soţul ei, şi-a început cariera ca dansatoare exotică, luându-şi numele de Mata Hari (care înseamnă “soare” sau “Ochiul răsăritului”). Ea se dădea drept o prinţesă din Java. A poza într-o persoană exotică era posibil în vremurile acelea, din cauza lipsei serviciilor de telecomunicaţii. În acea perioadă a vieţii ei, a fost adesea fotografiată îmbrăcată sumar sau chiar nud.
A avut relaţii cu cei din clasa de vârf şi a devenit amanta unor oameni importanţi din armată şi politică. Aceasta i-a oferit o poziţie foarte favorabilă pentru a culege informaţii. În timpul primului război mondial, Olanda, care a rămas o naţie neutră, i-a permis acestei femei, de naţionalitate olandeză, să treacă liberă graniţa. La un anumit moment, ea a fost interogată de către Serviciile Secrete Britanice şi a recunoscut că spiona pentru francezi. Aceştia au negat ulterior acest lucru, prin urmare, încă nu se ştie dacă a fost sau nu adevărat.
În luna ianuarie a anului 1917, ataşatul militar german din Madrid, a trimis un semnal radio codificat către Berlin, în care se menţiona că au primit informaţii valoroase din partea unui spion german cu numele de cod H-21. Serviciile secrete franceze au interceptat acest mesaj şi au putut să o identifice pe Mata Hari ca fiind H-21. În ziua de 13 februarie 1917, Mata Hari a fost arestată în hotelul în care se afla în Paris, a fost trimisă ulterior în judecată pentru spionaj şi găsită vinovată. Ea a fost ucisă de către plutonul de execuţie în ziua de 15 septembrie 1917, la vârsta de 41 de ani.
2. Julius şi Ethel Rosenberg – născuţi în 1915, respectiv 1918, decedaţi în 1953
Au spionat pentru Uniunea Sovietică.
Julius şi Ethel Rosenberg au fost comunişti americani care au fost executaţi pentru transmiterea de secrete nucleare Uniunii Sovietice. Ei s-au întâlnit în cadrul Ligii Tineretului Comunist în anul 1936, Julius fiind liderul acestei grupări. Au avut doi fii. Julius a fost recrutat de către KGB în anul 1942 şi a fost considerat unul dintre spionii de top ai organizaţiei. El a transmis rapoarte secrete prin Radio Emerson, inclusiv proiectul unui fitil care a fost ulterior folosit pentru a doborî un U-2 în 1960.
Julius a recrutat multe persoane simpatizante ale acestei cauze, pentru a colabora cu KGB. El a furnizat KGB mii de documente aparţinând Grupului Naţional Consultativ pentru Aeronautică, inclusiv un set complet de proiecte şi schiţe pentru avionul de luptă Lockheed P-80 Shooting Star. Un fost mecanic la Los Alamos (Sectorul de dezvoltare nucleară al SUA), sergentul David Greenglass, a mărturisit că a transmis informaţii secrete Uniunii Sovietice, iar în această activitate a fost implicat şi cumnatul său, Julius Rosenberg. Iniţial a negat orice implicare a surorii sale, Ethel. Cei doi Rosenberg au fost arestaţi.
În anul 1951, a început procesul Rosenberg. Greenglass, martorul principal al acuzării a declarat în faţa curţii că sora sa, Ethel, a dactilografiat documente ce conţineau secrete nucleare, pe care el i le-a înmânat cu ocazia unei întâlniri la ei acasă şi că i-a dat lui Julius o schiţă a unei secţiuni transversale ce descria implozia unei bombe nucleare. Ambii Rosenberg au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi la moarte. Condamnarea lor a dat apă la moară senatorului McCarthy şi investigaţiilor sale asupra activităţilor anti-americane. Cei doi au fost executaţi pe scaunul electric, în închisoarea Sing Sing, în anul 1953.
3. Aldrich Ames – născut în 1941
A spionat pentru Uniunea Sovietică.
Ames este un fost ofiţer al Serviciilor Inteligente CIA, care a fost condamnat în anul 1994, pentru spionaj pentru Uniunea Sovietică. La prima sa misiune, el a fost trimis în Ankara, Turcia, unde trebuia să găsească ofiţeri de informaţii ruşi, în vederea recrutării. Din cauza problemelor sale financiare, ca rezultat al abuzului de alcool şi al cheltuielilor mari, Ames a început să spioneze pentru Uniunea Sovietică, în anul 1985, când a pătruns în ambasada sovietică din Washington, pentru a oferi secrete în schimbul banilor.
Ames a fost detaşat la oficiul european al CIA, unde avea acces direct la identităţile ofiţerilor CIA, care operau în cadrul KGB şi al Armatei Sovietice. Informaţiile pe care le-a dezvăluit ruşilor au dus la compromiterea a 100 de agenţi CIA şi la executarea a cel puţin 10. Ultima oară, el a dezvăluit URSS numele fiecărui ofiţer CIA care lucra în ţara sa; pentru acest lucru el a primit 4,6 milioane dolari. Ames a folosit banii pentru achiziţii precum bijuterii, maşini şi o casă în valoare de 5000000 de dolari.
La începutul anului 1985, CIA a început să observe că îşi pierdea într-un ritm foarte rapid, "valorile". Din motive necunoscute, la început, agenţii CIA au refuzat să creadă că în rândul lor fuseseră infiltraţi agenţi KGB, preferând varianta că erau victima unui "bug". Atunci când FBI a fost adus într-un final să investigheze cazul, Ames a devenit suspectul principal. Temându-se că acesta va scăpa cu ocazia unei misiuni CIA în Rusia, FBI l-a arestat pe aeroport împreună cu soţia sa. A primit pedeapsa cu închisoare pe viaţă şi este încarcerat la Penitenciarul din Allenwood, Pennsylvania .
4. Giacomo Casanova – născut în 1725, decedat în 1798
A spionat pentru inchizitorii veneţieni.
Casanova, născut în Veneţia, este mult mai cunoscut pentru pasiunea sa pentru femei şi pentru cartea "Povestea vieţii mele", care oferă cea mai bună imagine de până acum a vieţii din secolul 18. Datorită suportului financiar venit din partea protectorilor mamei sale (actriţă), el a putut merge la şcoală, unde a primit o educaţie aleasă. Astfel a devenit avocat. De-a lungul timpului, legăturile sale romantice cu femeile influente l-au ajutat să devină un om foarte puternic în stat. El a câştigat şi a pierdut averi într-un ritm uluitor (odată a pierdut, într-o singură noapte, echivalentul a un milion de euro).
Între anii 1774 şi 1782, el a fost spion pentru inchizitorii veneţieni. Nu se ştie ce rol a avut în toată această afacere, deoarece faimosul său jurnal se încheie la anul în care a început această "muncă". În anul 1782, el a fost exilat din Veneţia, pentru calomnierea unuia dintre nobilii oraşului. După exil, a devenit bibliotecar şi şi-a trăit viaţa în serviciul Castelului Dux din Bohemia.
5. Klaus Fuchs – născut în 1911, decedat în 1988
A spionat pentru Uniunea Sovietică.
Fuchs a fost un fizician de origine germană care a lucrat în Los Alamos, la proiectul bombei atomice. A fost responsabil pentru multe calcule legate de primele arme de fisiune şi de primele modele ale bombei cu hidrogen. În timp ce urma cursurile unei universităţi din Germania, Fuchs s-a înscris în Partidul Comunist din această ţară. După ce s-a rodat în cadrul nou instalatului guvern nazist, Fuchs a plecat în Anglia, unde a primit doctoratul în fizică. Pentru scurt timp, el a lucrat la proiectul bombei atomice britanice. În timp ce lucra pentru englezi, el a început să ofere informaţii ruşilor. Şi-a motivat aceste acţiuni prin aceea că ruşii aveau dreptul să ştie ce dezvoltau englezii şi americanii. În anul 1943, el a fost transferat în SUA, pentru a asista la proiectul Manhattan. Din anul 1944, a lucrat în New Mexico, la Los Alamos.
Timp de doi ani, Fuchs a dat contactelor sale din KGB, planurile teoretice ale construirii unei bombe cu hidrogen. A furnizat şi date despre fabricarea uraniului 235, permiţând ruşilor să afle numărul bombelor deţinute de SUA. La întoarcerea sa în Marea Britanie, în anul 1946, a fost interogat, în urma spargerii unor coduri secrete ruseşti. A fost judecat şi condamnat la 14 ani de închisoare, pedeapsa maximă acordată de legea britanică, pentru dezvăluirea de secrete militare, unei naţiuni prietene. După 14 ani a fost eliberat şi mutat în Germania, unde şi-a petrecut tot restul vieţii.
6. Maiorul John Andre – născut în 1750, decedat în 1780
A spionat pentru britanici.
John Andre a fost un ofiţer britanic, spânzurat pentru spionaj în timpul Revoluţiei Americane. La vârsta de 20 de ani, s-a înrolat în armata britanică şi s-a mutat în America de Nord, pentru a se alătura forţelor de ocupaţie. El a fost un favorit al societăţii din acea vreme, atât în Philadelphia cât şi în New York, în timpul ocupaţiei englezeşti. În cele aproape nouă luni petrecute în Philadelphia, Andre a locuit în casa lui Benjamin Franklin şi se spune că si-a insusit lucruri de aici, atunci când britanicii au părăsit Philadelphia.
În anul 1779, a devenit general adjunct al armatei britanice, cu rang de maior. În luna aprilie, a fost însărcinat cu conducerea Serviciilor Secrete Britanice. În anul următor, Andre a început să comploteze cu generalul american Benedict Arnold, care conducea West Point, căzând de acord să o predea britanicilor în schimbul a 20000 de lire sterline, mişcare ce ar fi permis Angliei să elimine New England de pe lista coloniilor rebele.
Folosind haine obişnuite şi un paşaport fals, Andre a călătorit până la New York, cu documente furnizate de Arnold. El a fost oprit de trei bărbaţi sub ameninţarea puştii. În timpul interogatoriilor ce au urmat, Andre a recunoscut că era englez. Cei trei bărbaţi l-au percheziţionat şi au găsit asupra lui hârtiile pe care le ascundea. A fost pus sub acuzare, iar în data de 29 septembrie 1780, a fost găsit vinovat de trecerea frauduloasă a graniţei americane "sub un nume fals şi deghizat" şi ca urmare: "Maiorul Andre, general adjunct al armatei britanice, este considerat spion al duşmanului şi potrivit legilor naţiunii, este condamnat la moarte".
A fost spânzurat la Tappan, în data de 2 octombrie 1780.
7. Nathan Hale – născut în 1755, decedat în 1776
A spionat pentru Armata Continentală.
Nathan Hale a fost căpitan în Armata Continentală, în timpul Revoluţiei Americane. El este considerat a fi primul spion al Americii, după ce s-a oferit voluntar în timpul unei misiuni secrete, dar a fost prins de englezi. Este bine cunoscut pentru discursul său înainte de a fi spânzurat, în care spune: "Regret doar că am o singură viaţă pe care să mi-o dau pentru ţara mea".
Hale s-a născut în Connecticut şi a mers la Universitatea Yale, unde a terminat primul. După aceea, a devenit profesor, până la izbucnirea războiului, în anul 1775. S-a alăturat imediat gărzii naţionale din Connecticut, devenind unul dintre primii sergenţi. În timpul bătăliei de la Long Island, Hale s-a oferit voluntar pentru a trece dincolo de liniile inamice, monitorizând astfel mişcările britanicilor. S-a dat drept profesor de olandeză şi a ajuns până la New York. A fost prins într-o tavernă, după ce a fost atras într-o cursă, lângă Flushing Bay în Queens. Au urmat interogatorii şi s-a descoperit ulterior că a fost şi torturat. Potrivit obiceiurilor vremii, a fost găsit vinovat de a fi combatant ilegal - crimă ce atrăgea după sine pedeapsa cu moartea. A fost dus în locul unde se află astăzi intersecţia dintre 66th Street şi Third Avenue şi spânzurat. Avea numai 21 de ani. Un ofiţer britanic a scris la execuţia sa: "S-a purtat cu mult sânge rece şi multă hotărâre, spunând că este de datoria oricărui bun soldat să respecte ordinele date de superiorii săi şi a dorit ca toţi să fie pregătiţi să întâlnească moartea, în orice formă s-ar înfăţişa ea".
8. Belle Boyd – născută în 1844, decedată în 1900
A spionat pentru Confederaţie.
Bella Boyd, născută Maria Isabella Boyd, a fost spioană confederată în Războiul Civil American. Ea îşi desfăşura activitatea în hotelul tatălui ei şi a oferit informaţii valoroase generalilor Confederaţiei. Cariera ei în spionaj a avut un început mai degrabă terifiant: un grup de soldaţi unionişti a intrat în casa părinţilor, cu intenţia de a atârna în ea un steag american iar unul dintre ei a insultat-o pe mama lui Belle. Ea a luat un pistol şi a împuşcat pe unul dintre ei. Avea 17 ani. Un complet de judecată a achitat-o, dar a fost pusă sub observaţie. Ea a profitat de acest lucru, transmiţând secrete militare în posesia cărora a intrat făcând uz de farmecele sale, în faţa uneia dintre santinelele ce o păzea. Mai târziu, ea a scris despre bărbatul cu pricina, "Îi sunt îndatorată pentru sentimente remarcabile, câteva flori ofilite şi un mare volum de informaţii importante".
Belle a transmis toate informaţiile secrete generalilor, prin intermediul sclavei sale, Eliza Hopewell. Într-o seară, în anul 1862, a surprins un general dezvăluind planuri ale unei manevre ce ar fi scăzut temporar prezenţa militară unionistă la Front Royal. În acea seară, Belle a mers călare până la un general confederat, mărturisindu-i toate aceste detalii. Atunci când confederaţii au călărit până la Front Royal, Belle a alergat printre gloanţe, pentru a-l întâmpina pe căpitan. Pentru contribuţiile aduse, ea a fost decorată cu Crucea de Onoare a Sudului.
Belle a fost arestată după ce iubitul său a trădat-o în data de 29 iulie 1862. A fost încarcerată pentru o lună în închisoarea Old Capitol din Washington, dar a fost eliberată o lună mai târziu. A fost arestată din nou, dar eliberată cu altă ocazie. După o scurtă perioadă petrecută în Anglia, s-a întors în SUA şi a început să facă turul ţării, povestindu-şi aventurile ca spioană în Războiul Civil. A murit de febră tifoidă, în Wisconsin, la vârsta de 56 de ani.
9. Cambridge Five – născuţi în secolul 20, decedaţi în secolul 20
Au spionat pentru Uniunea Sovietică.
Cambridge Five a fost o reţea de spioni sovietici din Marea Britanie, care au transmis informaţii Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial şi la începutul anilor ’50. Se spune despre ei că au fost responsabili şi cu transmiterea de informaţii sovietice eronate, naziştilor. Cunoscuţi sub numele de Cambridge Five, totuşi cel de-al cincilea membru nu este cunoscut. Iată un scurt profil al celor patru membri cunoscuţi:
Kim Philby: Dintre toţi, el ar fi adus cele mai mari prejudicii serviciilor secrete britanice şi americane, furnizând informaţii secrete Uniunii Sovietice, care au provocat moartea a zeci de agenţi. S-a născut în India, ca fiu al lui John Philby, ofiţer britanic şi se pare, consilier al Regelui Arabiei Saudite.
Donald Duart Maclean: A fost recrutat ca agent de infiltrare, când încă era student la Cambridge. Acţiunile sale au contribuit în mare parte la blocada sovietică din anul 1948 a oraşului Berlin şi la declanşarea Războiului Coreean. Maclean a fost făcut colonel în cadrul KGB.
Guy Burgess: Burgess şi Anthony Blunt au contribuit la cauza sovietică, transmiţând documente secrete care descriau strategia militară a aliaţilor. El a fost foarte util ruşilor din poziţia sa de secretar al ministrului britanic adjunct al afacerilor externe, Hector McNeil.
Anthony Blunt: Blunt a fost un istoric de artă englez, fost profesor de istoria artei la Universitatea din Londra şi director al Institutului de Artă Courtauld. După ce a vizitat Rusia în anul 1933, Blunt a fost recrutat în anul 1934 de către NKVD (predecesorul KGB). Marxist convins, Blunt a ajutat la recrutarea lui Guy Burgess şi a lui Donald Maclean.
Au fost iniţial cunoscuţi sub numele de Cambridge Spy Ring, deoarece toţi au devenit comunişti în timp ce frecventau cursurile Universităţii Cambridge, în anii ’30. Nu se ştie exact când au fost recrutaţi de către serviciile secrete sovietice, dar Anthony Blunt a susţinut că acest lucru nu s-a întâmplat la Cambridge, ci că au fost recrutaţi după absolvire.
10. Richard Sorge – născut în 1895, decedat în 1944
A spionat pentru Uniunea Sovietică.
Richard Sorge este considerat a fi unul dintre cei mai buni spioni ruşi în Japonia, înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial, câştigăndu-şi astfel faima printre spioni şi pasionaţii de spionaj. Sorge s-a născut în Azerbaidjan, în timpul regimului ţarist. Unchiul său a fost asociat al lui Karl Marx. În octombrie 1914, Sorge s-a înrolat voluntar pentru a-şi servi ţara în timpul primului război mondial. El s-a alăturat batalionului de studenţi al Gărzii a treia, artilerie. În timpul serviciului său pe frontul de vest, el a fost rănit grav în martie 1916, atunci când o schijă i-a tăiat trei degete şi i-a rupt ambele picioare, rămânând infirm pe viaţă. În timpul perioadei de convalescenţă, el l-a citit pe Marx şi a adoptat ideologia comunistă.
După ce a fost concediat din slujbele de profesor şi miner, el a plecat în Uniunea Sovietică, unde a fost recrutat drept spion şi trimis pe post de jurnalist în diverse ţări europene, pentru a evalua posibilitatea izbucnirii de revolte comuniste. În anul 1922, comuniştii l-au mutat la Frankfurt, unde a cules informaţii despre comunitatea oamenilor de afaceri.
În luna mai 1933, Uniunea Sovietică a decis ca Sorge să organizeze o reţea de spionaj în Japonia. În 14 septembrie 1941, Sorge a dezvăluit Armatei Roşii că japonezii nu vor ataca Uniunea Sovietică până când a) Moscova nu era capturată, b) mărimea Armatei Kwantung nu ajungea de trei ori mai mare decât cea a forţelor Uniunii Sovietice din Orientul Îndepărtat şi c) nu izbucnea un război civil în Siberia. Sorge a fost arestat în 18 octombrie 1941 în Tokyo, în casa iubitei sale, după ce un poliţist a găsit o notă aruncată de acesta pe stradă, în care era avertizat că este urmărit. Chiar şi torturat, el a negat orice legături cu Uniunea Sovietică. Sorge nu a fost eliberat în schimbul unor prizonieri japonezi de război, deoarece guvernul sovietic, ca şi Sorge, au negat că el a spionat pentru URSS. A fost spânzurat în data de 7 noiembrie 1944, la 10.20, ora locală din Tokyo. Uniunea Sovietică a negat orice legătură cu el până în anul 1964.
sursa; playboy
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu