Revista 22, subvenţionată de statul român şi Soroş, porneşte “cruciada împotriva copiilor”: Sorin Ioniţă:”Sabina-Elena, o proastă mică dar cu tupeu”
de Sorin Ionita
Când or să renunţe est-europenii la mitul de istoriografie romantică că primordialitatea din urmă cu un mileniu, într-un sens sau altul, influenţează drepturile civile contemporane?
„E ceva mai deprimant decât un slav care se crede latin?“, zice o vorbă ungurească răutăcioasă, citată în presa britanică săptămâna trecută, evident cu referire la români. După prestaţia jenantă şi vag xenofobă a lui Victor Ponta pe BBC, unde nu pricep de ce s-a dus ştiindu-se nepregătit – BBC (http://www.bbc.co.uk/programmes/p015nvvz) are totuşi alt repertoriu decât TV-urile româneşti, adică 1) preş sau 2) ţaţă agresivă –, nu e de mirare că n-avem presă bună. Nici Ungaria n-are, cu performanţa ei galactică de a ajunge în câţiva ani, din elev model, oaia neagră a UE. Dar pe cine încălzeşte că două loaze se întrec în a-şi tăia singure craca?
Că veni vorba de loaze: n-am mai primit niciodată aşa noian de corespondenţă (dacă exclud pliantele lui Chiliman şi fluturaşii din parbriz ai unora care insistă să-mi cumpere maşina, nu se ştie de ce) ca zilele astea, de când am postat pe Facebook câteva rânduri deloc măgulitoare despre eroina cu bentiţă de la liceul Körösi din Covasna. Sute de mesaje m-au inundat, semn că ceva fierbea în adânc şi aştepta să iasă la iveală.
Puţine erau aprobatoare; cele moderate îmi indicau corecţii fizice drastice, cu impact şi catapultare, ca în Tom şi Jerry sau Willy the Coyote. Şi de ce? Fiindcă am zis că tânăra Sabina, fata cu ură veşnică şi globală pentru unguri, inoculată aparent de tatăl său, e o proastă mică dar cu tupeu, prevăzându-i o carieră în politică, unde victimizarea deplasată nu dă greş, dacă ne uităm la exemplul învăţătoarei fomiste ajunsă senatoare PC.
Acuma, într-un paragraf pe FB nu poţi detalia: n-am zis că fata are deja plan de carieră sau contract la TV, cum au înţeles unii. Nici nu-i nevoie: oamenilor cu instincte bune (exemplu, şovine) nu le ia mult să afle prin scurte tatonări calea către succes. Nici că exhibiţionismul prostesc e doar de partea asta a barierei lingvistice fino-ugrice. Csibi Barna, ăl de spânzura manechine şi se filma singur (semn de popularitate, nu?), n-are nici măcar circumstanţa minoratului: ditamai plăvanul şi funcţionar public, te aşteptai să fi depăşit vârsta mentală de 12 ani.
Însă nu asta e tema. Ce îngrijorează nu-i atât profesiunea de credinţă a junei Sabina, ci reacţiile de după. Pâlcuri de liceeni şi târgoveţi au lălăit afon prin pieţe „batalioane române-Carpaţii“, înrolaţi sub steagul acestei Jeanne d’Arc de Covasna cu tentă Barbie. Ideea centrală fiind mucles ungurilor, că sunteţi pe aici oaspeţi, nu băştinaşi ca noi, deci vă trimitem pachet „prin luncile din care aţi venit“ (?! citat autentic, postac generaţie tânără).
Alţii, mai elaborat, ne explică gestul prin fronda adolescentină şi mă trag pe mine de urechi pentru abuzul verbal aplicat fetei, care, nu-i aşa, ar putea să-i diminueze încrederea în sine, cu consecinţe în planul formării ca adult. Asta e reacţia grijulie, psiho-clinică. Să zicem, deşi tânăra nu pare genul uşor de lezat. Dar parcă fronda adolescentină însemna respingerea tradiţiei şi autorităţilor, în primul rând a generaţiei mature – luarea vieţii în piept, răsturnarea lumii etc. –, iar nu afişarea de convingeri conservator-şovine, cu citate respectuoase din tăticu’. Era vorba că la tinereţe suntem generoşi, votăm eco şi credem în iubire universală, nu în ură universală? Păi ce facem, Sabinuţa? E drept că revistele glossy şi emisiunile de artă culinară ne învaţă că „sinceritatea“ şi „expimarea adevăratelor sentimente“ sunt valori supreme. Dar chiar aşa?
Aici intervine atitudinea nr. 3: prea dăm amploare unei hârjoneli de puşti. Gata, să trecem peste. N-aş zice nu, doar că tocmai dezbăteam dreptul de vot de la 16 ani – cum ar veni, Sabina&comp să voteze în 2014. Nu ştiu dacă în restul Europei sentimente fără echivoc precum cele ale junei, sau ale altor colegi, eventual secui, ar fi la fel bagatelizate. Eu cred că ar fi privite ca un serios eşec de sistem şcolar.
N-ar fi mai bine să le spunem elevilor, de mici, că una sunt polemicile istorice – noi am venit primii pe aici, ba nu, noi – care pot continua, în funcţie de ce se mai dezgroapă, şi alta drepturile politice şi cetăţenia de azi? Disputa ştiinţifică e pe evenimente vechi de peste 800 de ani; ce relevanţă practică are azi cine a fost „cu adevărat primul“, că doar nu vorbim de imigranţi sosiţi alaltăieri? Când or să renunţe est-europenii la mitul de istoriografie romantică că primordialitatea din urmă cu un mileniu, într-un sens sau altul, influenţează drepturile civile contemporane?
Eu am mers suficient de des în HarCov ca să mă conving că poveştile cu nevorbitul sau neservitul clienţilor români sunt o bazaconie: în general te descurci onorabil în română, iar oamenii se poartă firesc. E drept, nu locuiesc mereu acolo ca român minoritar, deci pot să-mi imaginez că unele leşinături patriotic-retro ale secuilor te pot călca pe nervi, ca orice stridenţă paseistă, precum butaforiile cu daci, romani şi voievozi ale lui Ceaşcă din anii ’80, transmise, văd, miraculos şi în capul celor mici.
Îngrijorător nu e doar faptul că tinerii Csibi şi Sabina formează cuplete şi încep să-şi scoată ochii, ba pentru o bentiţă cu tricolorul greşit, ba pentru un steag pus unde nu trebuie, ci mai ales acela că adulţii le tolerează atitudinile de „frondeuri“, au grijă să nu fie cumva abuzaţi emoţional când „se exprimă“, dacă nu cumva se alătură de-a dreptul circului, ciomăgindu-se cu cozile de la drapel. Lecţia pentru generaţiile mici e clară: xenofobia e scuzabilă, dacă nu chiar eroică. Creşteţi mari şi umpleţi pământul cu alţii ca voi, dragii noştri, purtând mai departe flamura străbunilor, că totul e OK.
Sorin Ioniţă este analist de politici publice ExpertForum (EFOR)
Sursa: Cotidianul / napocanews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu