marți, 19 iulie 2011

VIDEO D'ale lui Moromete: „Cine nu poate dovedi averea, să-l lase-n fundu’ gol“

VIDEO D'ale lui Moromete: „Cine nu poate dovedi averea, să-l lase-n fundu’ gol“

19 iulie 2011, 07:13 |  Autor: Paul Rogojinaru | 2088 afişări
La un pahar de vorbă, urmaşii lui Moromete se plâng de sărăcie şi de politicieni şmecheri
Fotografii : petrică tănase

La un pahar de vorbă, urmaşii lui Moromete se plâng de sărăcie şi de politicieni şmecheri

Confiscarea averilor obţinute ilicit i-a înfierbântat pe ţăranii din Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman. La un pahar de ţuică, ei dau de pământ cu cei care nu-şi pot justifica avutul. „Să-l ia pe fiecare politician şi să-l întrebe de unde a făcut avere. Traficanţii să meargă la puşcărie, că acolo le e locul. Cine nu dovedeşte averea, să i se ia tot!“, este opinia generală din satul Moromeţilor.
Noul proiect de lege propuns de Ministerul Justiţiei privind confiscarea extinsă a averilor ilicite, obţinute în urma unor infracţiuni nu putea trece nebăgat în seamă de urmaşii lui Moromete. Cristian Boţoghină, zis al lu' Bucureşteanu, tocmai constata acest lucru: „Domnule, lumea zace de sărăcie p-acilea şi ăstora le arde de politică! Se perpelesc noaptea în pat de grija ălora de făcură avere necinstit. Vin ziua la cârciumă şi vorbesc până le ia gura foc." Astfel, cine ar veni pentru prima dată în Siliştea-Gumeşti, ar fi tentat să creadă că localnicii n-au altă treabă decât să flecărească despre politică, ca-n „Moromeţii" lui Preda, când „timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare".

Pe terenul fostei fierării a lui Iocan, locul unde combatanţii din Siliştea-Gumeşti se strângeau să pună ţara la cale şi să-şi dea cu părerea în ale politicii, de mai mulţi ani a răsărit un mic butic vopsit în portocaliu. Cum fierăria nu mai are de mult căutare, urmaşii lui Iocan s-au gândit că n-ar fi rău să speculeze spiritul locului şi-au ridicat acest birt, cu speranţa că siliştenii vor veni să comenteze, ca pe vremuri, evenimentele politico-socio-economice ale momentului.

Pe Aceeaşi Temă

Numai că spaţiul îngust - cârciuma are o singură cameră -, lipsa unei terase şi zona fără vad comercial fac ca puţini oameni să se abată pe aici. Ceva mai încolo de butic, în apropierea şoselei asfaltate, două bănci de lemn sunt aşezate faţă în faţă, pe una fiind scris cu vopsea „senatorii", iar pe cealaltă „deputaţii". Dar şi aici „senatorii" şi „deputaţii" de Siliştea-Gumeşti rar se aşază să schimbe o vorbă. De aceea, s-ar părea că în faţa cârciumii lui nea Ilie Boţoghină, zis Bucureşteanu, şi în zona băncuţelor înşirate de-a lungul gardului umbrit de pomi s-a înfiripat noua poiană a lui Iocan. Nu e zi în care bărbaţii din comună să nu poposească aici să spună poveşti ori să discute „problematica zilei", cum zicea unul.

Apel la Legea 18

Sub o caniculă de ţinea până şi găinile ascunse la umbră în coteţe, în faţa cârciumii era mare hărmălaie. Rânduiţi sub acoperişul terasei sau pe băncuţele de sub pomi, vreo 10-15 inşi gesticulau aprins în toiul unei discuţii începute cu ceva timp în urmă. „Ia mai du-te dracu'!", suduie unul făcând pe seriosul. „Nu mă duc, bă, nu mă duc!", răspunde cel vizat şi toţi se pornesc pe râs de hotărârea omului de-a nu fi tovarăş cu ucigă-l toaca. „Ete, bă", zice altul, „de ce nu te duci, mă, că poate p-acolo e mai răcoare ca p-aci?! Bă, că venii vorba de răcoare, ce ziceţi, mă, că ăştia de la guvernare se treziră abia acu' să propună ca alora de făcură ilicit avere să li se ai totul?".
Petre Costea (63 de ani), zis al lu' Lioară, intervine în discuţie: „Vorbim de parlamentari sau de muritorii de rând? Adică, stai, că muritorii de rând n-au avere!". Şi continuă confuz: „De ce nu se respectă Legea 18? Că Legea 18 nu e abrogată. Au abrogat-o ei, că aşa au vrut. De ce nu se pune în temă Legea 18? Să-l ia pe fiecare, cum era pe vremea lui Ceauşescu, şi să-l întrebe de unde a făcut avere. Ăia au făcut-o pentru parlamentari şi pentru şmecheri, iar prostimea moare de foame, dracu'! Ce să mai discutăm!".

Trafic cu cărbuni

După ce ia o gură de bere, să se mai răcorească, al lu' Lioară continuă indignat: „Traficanţii să meargă la puşcărie, că acolo le e locul. Cine nu dovedeşte averea, să i se ia tot, să-l lase-n fundu' gol!". Apoi, aducându-şi brusc aminte de ceva, îşi ridică privirea şi îndreptă un deget spre colegul de băncuţă. „Ia, întrebaţi-l p-ăsta, să spună cum făcea trafic cu cărbuni!".

La o aşa asociere între marii traficanţi de arme, droguri şi micul traficant de cărbuni nimeni nu s-a putut abţine şi s-a pornit un hohot general de râs, mai ales că toţi cei de faţă ştiau povestea. Cel arătat cu degetul se apără dând din mâini, ca şi cum ar alunga nişte muşte nevăzute. „Lăsaţi-mă dracu' în pace. Nu cunosc nimic. Nu mă bag, că mă arestează ăştia!". Dar al lu' Lioară nu se lasă: „Întrebaţi-l pe Radu, că el ştie". Un alt vecin de bancă, Radu Costea (60 de ani), zis al lu' Tecuceanu, sare ca ars: „Nu ştiu eu mai bine, că n-am fost aicea.
Eu am venit de la Tecuci, fir-aţi ai dracu' să fiţi!". Povestea în sine nu era palpitantă, dar îi amuza de mulţi ani. „Traficantul" care n-a vrut să-şi spună numele în ruptul capului de teama braţului lung al legii, până în '89, căra cărbuni şi lemne de la Slatina la Siliştea şi le vindea oamenilor din sat. La un control de rutină, cum nu avea documente pentru provenienţa cărbunilor, miliţienii i-au confiscat căruţa cu cal cu tot şi marfa din ea. De atunci cei din sat îi zic Traficantul.

Taxa pe prostie adăugată

Stârnit, al lu' Tecuceanu atacă problematica averilor ilicite. „Bă, ascultaţi la mine, a fost mită, domnule, înainte. Şmecheria a umblat mereu, şi-acu ăştia tot cu şmecherii umblă. D'aia au făcut averi. Şi nu le-au declarat, le-au ţinut, aşa, pe şestache, au zis că guvernul nu prea se prinde de figură. Dar s-a prins şi-i taxează, chiar dacă unii au încercat să treacă averea lu' frate-su, lu' cumnată-su, lu' dracu', lu' lacu', ca să nu mai poată fi confiscată. Asta se numeşte taxă pe prostia adăugată. Suntem ultima ţară din UE care încearcă să facă legea asta? Păi, om fi, dacă n-a avut cine să-i zgârme, să-i strângă de gât şi să-i ia la rost. Trebuia să vină Uniunea să ne spună asta, că noi n-am fost în stare de aşa ceva. Lasă să vină alţii peste noi ca să ne înveţe!", spuse el dintr-o suflare.

Nea Petre al lu' Lioară nu se lasă nici el: „De, bă, dacă suntem proşti! Să vină alţii să ne înveţe, nu vedeţi că noi nu suntem în stare să-i dibuim nici p-ăia bogaţi care nu dau impozitele la Fisc?". ,,Da, mă, ar fi bine ca Fiscul să vină, să-i controleze, să le ia banii şi să-i dea la ăla săracul care n-are o pâine. Dar ei au făcut averi, s-au ajuns, iar noi scrâjnim p-acilea din dinţi", zice al lu' Tecuceanu.

"Legea de care ziceţi voi o fi bună, da' mai trăieşte Ceauşescu s-o facă p-asta? Poate ăla să mai învieze ca s-o facă? Ăştilalţi nu mai au putere.''
Marin Stoica, zis Ţâţâiacu 65 de ani

Averile dobândite ilegal vor fi confiscate

- Bunurile dobândite ilegal de persoane condamnate pentru infracţiuni grave de criminalitate organizată (trafic de droguri, trafic de persoane, trafic de arme) şi terorism, dar şi pentru infracţiuni economico-financiare sau de corupţie vor fi confiscate. Guvernul a aprobat proiectul  de act normativ al Ministerului Justiţiei, care transpune şi în legislaţia românească o decizie-cadru a Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne, aplicată în alte state membre ale Uniunii Europene.
- Pentru confiscarea extinsă a averilor trebuie îndeplinite mai multe condiţii
- Persoana căreia i se confiscă averea trebuie să fie condamnată pentru o infracţiune pedepsită cu peste cinci ani de închisoare.
- Valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată cu cinci ani înainte de momentul comiterii infracţiunii, dar şi după comiterea infracţiunii trebuie să depăşească valoarea bunurilor dobândite legal de aceasta.
- Instanţa trebuie să aibă convingerea că bunurile pentru care decide confiscarea provin din infracţiuni similare celor pentru care persoana vizată a fost condamnată.
- Decizia de confiscare va viza şi bunurile transferate pe numele rudelor condamnatului sau pe numele unor persoane juridice controlate de acesta.

„La noi nu va trece legea..."

De lângă el, Marin Stoica (65 de ani), zis Ţâţâiacu, spune cu ironie: „Păi, dac-au muncit! Legea de care ziceţi voi o fi bună, da' mai trăieşte Ceauşescu s-o facă p-asta? Poate ăla să mai învieze ca s-o facă? Ăştilalţi nu mai au putere. Poate tânăra generaţie să facă un partid, ca să mai rezolve ceva. Nu se zice, mă, că nici Parlamentul din Bulgaria n-a trecut legea asta?". Al lu' Tecuceanu se scuză cu o figură gravă, de parcă lui personal i s-ar fi imputat faptul că legea n-a trecut de Parlamentul bulgar. „Nu ştiu, domnule, ce se întâmplă acolo.
Marin Stoica zice că legea va avea aceeaşi soartă ca cea propusă de bulgari, adică va pica
Ăia fac legea lor, noi o facem p-a noastră. Da' o să trec Dunărea, să mă duc să văd ce fac bulgarii. Vă spun eu că nici la noi nu va trece, tot aşa rămâne, nu votează ăştia. Nu se va lua nimic". La o aşa concluzie trasă, concluzie cu care se părea că toţi sunt de acord, se instalează o linişte totală. De peste drum, trezit din picoteală, un cocoş trâmbiţează miezul zilei. În următoarea clipă, unul dintre ei exclamă amuzat, dar cu mirarea în glas a omului care n-a mai văzut de multă vreme pe cineva cunoscut: „Ia, uitaţi, bă, cine vine! Ce faci, bă, Micicliule, fiţ-ar starea a dracu' să-ţi fie!? Dă, bă, dracu' o ţâgare!".

Pe şoseaua mare, cu vechea pălărie de paie pe cap şi cu o pungă în mână, Marian Vasilescu (68 de ani), zis Micicliu, păşea agale de parcă nici o apăsare sau o problemă a lumii nu l-ar fi afectat. „Bă, nu vă salut, că nu vă cunosc!", zice grav în râsetele celorlalţi şi se îndreaptă tacticos spre intrarea în cârciumă. Se întoarce cu o bere brumată în mână, prinde rapid subiectul de discuţie şi se bagă în seamă: „Ehe, au făcut avere pă şmecherii! Că noi le-am dat terenu' acolo...". „Ce teren le-ai dat tu, mă? Ai avut tu teren la Bucureşti? Vezi că acu' te bănuiesc de avere nedeclarată!", îl ia în băşcălie Ţâţâiacu. „Nu la Bucureşti, bă, la ţară aici!

Da' ce mă interesează pe mine de averea ăstora? Averea mea e două capre, femeia a treia, încolo n-am nimic. A, mai am un purcel acolo, că trăim la ţară! Sunt pensionar. Am muncit la Piteşti 35 de ani, în construcţii, la munca de jos. Da' acu' stau ca boieru'. Vin şi iau două pâini de colea, mâine mai iau două şi am ce mânca", zice Micicliu cu mare detaşare bând berea pe jumătate. Apoi, vrând să arate că discuţia pe care o purtaseră ceilalţi până atunci nu e interesantă pentru el, schimbă subiectul: „Bă, a venit una de la Bucureşti şi-a cumpărat o casă lângă mine.
De câteva zile a împrejmuit cu plasă de sârmă fântâna aia de la drum, de unde ia tot satul apă când se merge la lucru, la deal. Acu' zice că cine vrea să ia apă, să plătească un leu. Bă, un leu e o ţuică, aici, la Bucureşteanu! Domnule, din această situaţie se impun două probleme. Una: de când apa e scumpă ca ţuica? Şi a doua: poate fi condamnată pentru trafic de apă chioară?".  În veselia generală, Micicliu îşi termină berea şi pleacă tacticos şi fără griji, aşa cum venise: „Asta avere ilicită, bă, aci lângă voi, nu prostiile voastre din cap cu averile ălora de la Bucureşti!".
sursa; adevarul.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu