Mi-am trimis copilul în Rai, nu l-am lăsat în iadul de aici

Mi-am trimis copilul în Rai, nu l-am lăsat în iadul de aici

Liliana Ghimpeţeanu, femeia ajutată de soţ să avorteze la Maternitatea Giulești, povestește cum a hotărât să renunţe, pentru a-l scuti de chinuri, la copilul pe care l-a așteptat 10 ani. Îi este teamă de medici, de spitale, de oameni și încă mai aude scâncetul copilului la care a renunţat cu inima îndoită. Liliana Ghimpeţeanu, femeia care în urmă cu trei săptămâni a fost ajutată de soţ să avorteze într-un salon mizer din Maternitatea Giulești, și a cărei poveste a fost prezentată în ediţia EVZ de luni, a trecut din șoc în șoc în ultimele șase luni: a aflat că este însărcinată după zece ani de așteptări, și, ulterior, că va naște un copil malformat. După ce "s-a perpelit" în propriile gânduri negre, a hotărât să-și scutească copilul de chinuri și să renunţe la el cât mai putea. Femeia povestește pentru prima dată ce a fost în sufletul ei atunci când s-a hotărât să renunţe la copilul pe care îl așteptase zece ani și cum a umilit- o medicul musulman în noaptea avortului. "A fost un miracol când am aflat că sunt însărcinată" EVZ: Cum vă simţiţi acum, după trei săptămâni de la incident? Liliana Ghimpeţeanu: Eu am suferit și sufăr foarte mult. Am rămas temătoare, sunt speriată, mi-e frică de oameni, mă sperii la cel mai mic zgomot, izbucnesc des în plâns, visez urât, mi-e frică să stau singură în casă, să merg pe stradă. Îmi apare mereu în cap imaginea sumbră a acelei nopţi. Vă doreaţi mult copilul acesta... Foarte mult mi-am dorit să rămân gravidă, am încercat cu tratamente... în zadar. Anii s-au scurs, medicii mi-au spus că sunt sterilă, noi ne-am resemnat, aveam deja o fetiţă de 10 ani, iar acum o jumătate de an, după zece ani, s-a întâmplat ca imediat după moartea soacrei mele să aflu că sunt însărcinată. Nu mi-a venit să cred, era un miracol. Când am ajuns în seara aceea acasă, fiica și soţul dansau de bucurie, mai ales că fata își dorise dintotdeauna un frate, ea și acum, mare, suferă de singurătate. M-am îndrăgostit de copil instantaneu, am trecut peste prejudecăţile rudelor care mă apostrofau că nu sunt vremuri de făcut copii, că e criză, sărăcie, că am o vârstă. Ce a fost în sufletul unei mame care află că bebelușul pe care îl poartă în pântec se va naște cu sindromul Down? Medicul mi-a recomandat un triplu-test care a arătat o suspiciune de sindrom Down și m-a sfătuit să fac amniocenteza care să confirme sau să infirme. Am întrebat dacă pot să o fac gratuit acolo și mi-a spus că nu. Când am aflat cât costă (2.000 de lei), am început să batem maternităţile, am trimis cereri peste cereri dacă putem să facem amniocenteza gratuit, dar peste tot ni s-au trântit ușile în nas. Ajunsesem în luna a șasea când mă sună soţul că a găsit un articol în "Evenimentul zilei" despre Laboratorul Genetic Lab care face o amniocenteză gratuită femeilor cu venit minim. Am trimis actele și o scrisoare, deși am fost sceptică că mă vor alege. A doua zi deja mă programaseră. Am sunat la clinică, mi-au zis că rezultatele sunt gata, dar nu mi le pot spune prin telefon. Îmi face rău să retrăiesc momentul când ne-au pus diagnosticul pe masă. "Am cerut binecuvântarea preotului înainte de avort" Ce este în sufletul unei mame care trebuie să renunţe la copilul pe care îl așteptase zece ani? Cum aţi luat hotărârea? Două zile de la aflarea diagnosticului nici nu ne-am vorbit, ne luam în braţe și plângeam. Am știut de la început că e păcat să luăm viaţa copilului, dar nu am făcut nimic fără voia Domnului. Epuizaţi, am cerut binecuvântarea duhovnicului, care ne-a sfătuit ori să mergem mai departe cu sarcina, ori să fac întrerupere. Mulţi v-au judecat pentru avort, inclusiv președintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae, a spus că sindromul Down nu este motiv de avort terapeutic. Ce le răspundeţi? Este ușor să critici din birouri, dar nu cred că mă poate critica o mamă, pentru că dacă voiam să iau viaţa acelui copil, nu așteptam șase luni. Și atunci m-am interesat ce înseamnă un copil cu sindromul Down, am auzit cazuri și cazuri de copii, alţii care mor devreme, alţii care o duc până la 50 de ani. Un copil bolnav are nevoie de îngrijire, e dependent de părinţii lui toată viaţa, e dat la o parte de societate, e stigmatizat, nu se poate bucura de viaţă. Ce viitor poate avea un astfel de copil? Îmi pare rău că nu am putut să fim eroii pe care îi dorea lumea... Dar să nu credeţi că nu am luat în calcul toate posibilităţile. Ce s-a întâmplat după ce aţi luat totuși această decizie? Cu ajutorul celor de la Genetic Lab, am fost programată pentru avort la Maternitatea Giulești. Șeful de secţie mi-a vorbit înainte zece minute. Mi-a spus că sunt pe mâini bune cu domnul Tarek. Medicul Tarek mi-a administrat două injecţii care să-mi declanșeze nașterea. Era ora 14.00. La început, și medicul, și asistentele veneau să mă întrebe cum mă mai simt, dar a venit noaptea, toţi s-au dus la culcare, au început contracţiile și stările de rău. Fetele din salon voiau să doarmă, au plecat în alt salon, m-au lăsat singură. Am strigat asistenta și i-am cerut să-l anunţe pe medic, dar, din acel moment, am rămas singură. Cum v-aţi simţit singură într-un salon macabru în miez de noapte? Aţi strigat după ajutor? Nici măcar nu eram într-un sală de nașteri, eram într-un salon ca pe vremea lui Ceaușescu, cu paturi vechi, cu noptiere de fier ca la închisoare, cu pereţii care parcă se prăbușeau peste mine și o liniște incredibilă. Doar eu ţipam, mugeam. Nu avem niciun dispozitiv, nici măcar telefon în cameră. L-am sunat pe soţul meu și la 12 noaptea, și la 2, și la 4 și la 5, continuu îl sunam. Iar la 5 dimineaţa s-a întâmplat totul. Mi s-au rupt membranele și atunci i-am zis că nu se mai poate, să vină. A trecut de paznici, unul dintre ei a urcat după el în salon și a privit în timp ce soţul meu a scos copilul. Era plin de sânge. Și pentru el, cât e de puternic, a fost un șoc teribil. Iar medicul era în ușă, apăruse din senin. Vă mai amintiţi figura medicului, reacţia lui? Era speriat. Atunci mi-a mărturisit că e musulman și nu putea să intervină, că nu-i dă voie religia. În acel moment, am cerut copilul lângă mine. Când au tăiat cordonul ombilical, copilul a început să plângă, mai încet, că era mic, dar i-am auzit plânsul și am simţit-o când a mișcat lângă piciorul meu. Sunteţi o femeie credincioasă. Cum v-a ajutat credinţa să treceţi de acest impas? Simt că nu am făcut nimic fără binecuvântarea preotului, simt că nu am greșit cu nimic în faţa lui Dumnezeu, că mi-am trimis copilul în Rai și nu l-am lăsat în iadul care îl păștea aici. Cine consideraţi că este vinovatul principal în acest caz? Sunt vinovaţi și asistenta, și medicul, care s-au dus la culcare. "Este ușor să critici din birouri, dar nu cred că mă poate critica o mamă. Îmi pare rău că nu am putut să fim eroii pe care îi dorea lumea... Dar să nu credeţi că nu am luat în calcul toate posibilităţile." LILIANA GHIMPE?EANU, gravida abandonată DEZVĂLUIRE "Ginecologul Tarek a făcut mereu avorturi" După apariţia în presă a cazului gravidei abandonate în timpul unui avort la Maternitatea Giulești, Colegiul Medicilor din București (CMB) s-a autosesizat și va înceape audierile. Între timp, purtătorul de cuvânt al spitalului, Ciprian Cristescu, a fost destituit din această funcţie. Nu declaraţiile pe care le-a făcut într-o intervenţie TV, acuzatoare la adresa medicului Tarek, au fost motivul, ci evitarea "conflictului de interese", el însuși fiind de gardă în acea noapte. Ginecologul, așteptat să dea o declaraţie scrisă Conducerea unităţii urmează să trimită către Administraţia Spitalelor București, la începutul săptămânii, raportul scris al celor întâmplate. Managerul unităţii îl așteaptă pe medicul Tarek Abedou, plecat în acest moment din ţară, pentru a da, la rându-i, o declaraţie "formală". Ancheta internă s-a încheiat însă și "nu s-a reţinut nicio vină". "În cazul acestor întreruperi de sarcină, procedura trebuie să decurgă fără intervenţia medicului. El trebuie să consulte pacienta la două-trei ore, pentru că riscul de infecţii este mare. Și placenta trebuie să se elimine singură", ne-a declarat managerul unităţii, Marcel Moisă. Potrivit acestuia, ginecologul Tarek a semnat un protocol de avort și a asistat-o pe femeie. "Medicul Tarek nu are probleme de conștiinţă, a făcut și face avorturi". În ceea ce privește acuzaţiile pacientei că nu i s-a făcut amniocenteza gratuit, managerul spitalului îi contrazice pe reprezentanţii caselor de asigurări, care spun că aceasta ar fi gratuită. "Doar prelevarea lichidului amniotic e gratuită. Analiza se face în centrele private, pentru că noi nu avem reactivi, aparate scumpe și nu avem personal specializat", explică el. Urmează audieri la Colegiu Reprezentanţii CMB au demarat o anchetă în acest caz. "Ne-am autosesizat după apariţia cazului în ziar. Cazul trece prin biroul executiv, apoi se declanșează procedura disciplinară și sunt convocaţi la audieri toţi cei implicaţi, medic, pacient", ne-a spus Liana Pleș, șef al Departamentului Jurisdicţie al CMB. DREPTURI LA VEDERE "Vreau să nu-și mai bată nimeni joc de gravide" Soţii Ghimpeţeanu, care vor să apere și să facă cunoscute drepturile tuturor gravidelor, sunt gata să meargă până în pânzele albe pentru a zdrucina sistemul de sănătate. "În momentul în care am umblat prin spitale și căutam un loc unde să fac amniocenteza gratuit, am cunoscut gravide poate și mai sărace care s-au împrumutat la bancă să facă șirul de analize. Și acum plătesc ratele. Eu vreau să nu-și mai bată nimeni joc de gravidele care au dreptul să le facă gratuit, care sunt cazuri sociale. Eu sunt consternată cum mai au tupeul să nege că nu este gratuit, cum se încurcă în declaraţii", spune Liliana Ghimpeţeanu. În demersul lor nu urmăresc să obţină foloase materiale, "cum poate cred unii, ci să zdruncinăm puţin sistemul ăsta medical care șchiopătează, să scutim și alte femei de suferinţe".

Autor: Evenimentul zilei Sursa: www.evz.ro  Vineri, 15 Aprilie 2011