Academia Română a comemorat 70 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord. De la extremiştii horthyşti la români drepţi între popoare
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca şi Institutul de Istorie “George Bariţiu” al Academiei Române Cluj-Napoca au organizat, ieri, având drept gazdă Universitatea “Babeş-Bolyai”, sesiunea ştiinţifică cu tema “Holocaustul evreilor din Transilvania de Nord – 70 de ani”, cu intenţia de a comemora deportările în masă ale populaţiei evreieşti în lagărele naziste de concentrare şi exterminare, efectuate în primăvara şi vara anului 1944 de către administraţia maghiară horthystă. La eveniment au luat parte istorici şi specialişti din Cluj-Napoca, Bucureşti, Oradea, Arad, Satu Mare, Şimleu Silvaniei, Sighetu Marmaţiei şi Bistriţa, dintre care îi amintim pe academicienii Emil Burzo, Nicolae Edroiu şi Dumitru Protase, prorectorul Ioan Bolovan şi preşedintele Senatului UBB, Ioan Chirilă, dar şi consulul Ungariei, Bitay Levente şi preşedintele Federaţiei naţionale a românilor persecutaţi etnic, Barbu Bălan.
“Evenimentul reprezintă angajamentul Academiei Române în efortul de recuperare a trecutului istoric al comunităţilor evreieşti şi păstrarea vie a memoriei acelor evenimente pentru ca ele să nu se mai repete. Antisemitismul are o istorie adânc înrădăcinată în această regiune, culminând în intensitate o dată cu ascensiunea extremei drepte în perioada interbelică şi cu răpirea nordului Transilvaniei la Ungaria prin dictatul de la Viena, apoi degenerând în masacre şi genocid pe perioada celei de a doua conflagraţii mondiale. Din păcate, în ultimii ani, parţilal pe fondul crizei economice, se observă o puternică recrudescenţă a organizaţiilor şi manifestărilor xenofobe şi antisemite. Autorităţile unor state chiar din imediata proximitate a României tolerează activitatea şi manifestările extremiste ale unor formaţiuni para-politice precum Jobbik, Garda Maghiară sau Mişcarea celor 64 de Comitate. Recent, în regiunile răsăritele ale Ucrainei, contolate de separatişti, populaţia evreiască a fost obligată să se înregistreze pe liste separate şi să plătească impozite speciale. În acest context este necesar să derulăm acitivităţi care să atragă atenţia asupra riscului repetării Holocaustului. Diminuarea până la exterminare a populaţiei evreieşti locale nu a dus la dispariţia sentimentelor xenofobe. Nu trebuie ca astfel de manifestări xenofobe să se mai repete într-un secol în care Europa promovează toleranţa, însă există similitudini între activitatea organizaţiilor extremiste de azi şi cele din trecut. Conferinţa de azi are un caracter aparte şi prin faptul că la zilele academice iau parte tineri cercetători ai Academiei, spre deosebire de alte evenimente. Această manifestare este dedicată tinerilor cercetători istorici, iar din păcate, astăzi, antisemitismul, ca formă particulară a xenofobiei, este profesat de tinerii politicieni de extremă dreapta într-un mod care aminteşte, din păcate, tot mai pregnant, de perioada de aur a naţionalismului extremist. Chiar tânărul lider al unei cunoscute formaţiuni antisemite dintr-o ţară vecină (unde există o recrudescenţă tolerată de guvernul Orban) şi fondator al braţului armat al organizaţiei, Vona Gabor, este absolvent al unei facultăţi de istorie. Putem oare avea încredere în astfel de istorici, al căror angajament ideologic este evident? Este necesar să derulăm activităţi prin care să conştientizăm opinia publică cu privire la posibilitatea repetării unui Holocaust, mai ales în actualul context internaţional, cu atât mai mult cu cât sunt evidente similitudinile între activitatea organizaţiilor extremiste de astăzi şi modul de operare al organizaţiilor naziste, hortiste, legioanare şi ustaşe din perioada interbelică”, a precizat academicianul Nicolae Edoriu, în deschiderea comunicărilor ştiinţifice.
Preşedintele Senatului UBB, Ioan Chirilă, a menţionat că ceea ce s-a întâmplat în trecut trebuie asumat şi răscumpărat, trebuie ca evenimentul să fie înţeles îndeosebi de generaţia tânără, să se dezvolte un alt cadru de mentalitate care de la sine să elimine acest gen de acţiuni. “Existe unele elemente naţoinale şi transnaţionale care din păcate le acceptă, dar la noi, în zona românească, a fost observabil şi atunci un eveniment interesant: comunităţile din care s-au extras evrei s-au despărţit cu greu de ei. Comunităţile erau într-o atitudine de solidaritate şi îşi ajutau semenii. Consider de asemenea că există celălalt palier, al mediului politic şi dacă îmi este îngăduit şi cel militar şi al dministraţiei, acestea ar trebui să fie cele care lansează acţiuni de genul sesiunii ştiinţifice de astăzi, pentru dezvoltarea unui spirit de solidaritate în zona generaţiei tinere, care să nu permită manifestări de genul acelora din trecut. Manifestarea de astăzi este şi o acţiune de asumare a unei responsabilităţi, pentru că dacă nu există această zonă comună de înţelegere a evenimentelor, asumarea nu este sinceră”.
Comunicările ştiinţifice prezentate ieri au reliefat atât demonstraţiile de ură rasială, dar şi pe cele de ajutor dezinteresat.
Dr. Diana Medan, care a prezentat comunităţile evreieşti din Dej şi Bistriţa, a menţionat că încercând să descopere care sunt cauzele antisemitismului, cum s-a ajuns la această ură nejustificată, până la a elimina poporul evreiesc din istorie, a constatat că nu există nicio explicaţie logică: “Foarte mulţi tineri au ajuns să adere la acea doctirină nazistă, întâi a fost vorba de teribilism, apoi pe fondul sărăciei, s-a ajuns la imaginea evreului care suge sângele poporului, dezvoltată pe fondul propagandei naziste”.
Ioan Corneanu, preşedintele Asociaţiei Holocaustului din Ardealul de Nord, a descris contextul în care s-a produs Holocaustul din această regiune, sub conducerea amiralului maghiar Miklos Horthy, punând accent pe sosirea acestuia în Transilvania primită cadou: “În centrul oraşului Satu Mare, o parte din manifestanţii care au aclamat sosirea lui Horthy în România, au fost aduşi special din Ungaria şi au scandat „Ţară ungurească fără români şi evrei”. Horthy Miklos şi supuşii săi au elaborat un plan diabolic de exterminare fizică a românilor şi evreilor din Ardeal. Acest plan a fost elaborat cu mult timp înainte de 1940, după cum scria publicaţia Pesti Hirlap în 25 august 1940: “Dacă noi ungurii vom ocupa Ardealul, naţionalităţile neungureşti vor trebui să se acomodeze chiar din primele 24 de ore. Nu vom mai repeta slăbiciunile Ungariei de altădată, chiar dacă românii şi evreii vor trebui să dispară de pe acest teritoriu”.
Acesta a redat şi o parte din proclamaţia lui Horthy şi Teleki din 05 septembrie 1940, când au intrat în România: „A sosit ora mult aşteptată de a scutura jugul greu şi puturos al românilor”, „Putem sta, în fine, faţă în faţă cu voi, fraţilor unguri, fără a avea în preajma noastră pe românii puturoşi şi opincari”, „De acum înainte, vom rămâne împreună pentru totdeauna în Ardeal, pentru că aşa au dorit marii conducători Hitler şi Mussolini”, „Aşteptăm din partea românilor devotament faţă de Statul Ungar, şi să treacă de partea Naţiunii Ungare, mult mai superioară decât cea valahă”, „Noul Stat reunit cu grija lui Dumnezeu şi iubirea lui, doreşte ca toţi fiii să se simtă bine, şi toţi să devină unguri”, „Viaţa nouă existentă pe teritoriul Ardealului, reprezintă voinţa Naţiunii Ungare, de a reface Statul Sfântului Ştefan”, „Soldatul ungur şi-a cucerit din nou locul de pază pe care îl avea de secole pe Crestele Carpaţilor, împotriva românilor”, „Duşmanii Ungariei – românii – trebuie suprimaţi prin toate mijloacele”.
Prezent la manifestarea Academiei Române din Cluj, reîntors în România recent de la Auschwitz şi Birkenau, unde a luat parte la anualul mare marş al vieţii, preşedintele comunităţii evreieşti din Satu Mare, Nicolae Decsei, s-a declarat impresionat foarte mult comunicarea preşedintelui Ungariei, Ader Janos, prilejuită de acel eveniment, care a spus nişte lucruri nespuse până acuma: “A spus că faptul că Germania a ocupat Ungaria înainte de Auschwitz şi că guvernul şi administraţia nu a intrat în deplinătatea drepturilor de administrare şi a fost nevoită să facă aşa ceva este o treabă, dar acei funcţionari, poliţişti, toată încrengătura aceasta administrativă a Ungariei a pus atâta zel şi atâta suflet în a face această deportare într-un termen atât de scurt încât îşişi nemţii au rămas uimiţi de acest lucru. Iar acest lucru e de neiertat lor, Ungariei. Şi faptul că Ungaria a dus proprii ei cetăţeni la moarte – pentru că evreii erau cetăţeni ai Ungariei, este de asemenea de neiertat. Preşedintele a amintit acolo că ne aflăm pe locul unde se află cel mai mare cimitir al Ungariei”.
Marius Farkas, preşedintele Asociaţiei Anima Templi, care a organizat pentru prima dată, în 2014, Zilele Comunităţii Evreieşti din Huedin, a atras atenţia asupra resurecţiei extremismului, lucru care în special se vede după rezultatele alegerilor europarlamentare din ţări precum Ungaria, Germania şi nu numai, unde exponenţi ale acestei ideologii au obţinut mandate de europarlamentar, profitând de aceste vremuri dificile din punct de vedere economic şi atrăgând astfel simpatia votanţilor, la fel cum au făcut odinioară naziştii, care au ajuns la putere cu susţinere populară iniţial.
“Comunicarea organizată de către Institutul “G. Bariţiu” al Academiei Române, alături de alte evenimente ştiinţifice şi nu numai, care s-au desfăşurat în municipiul Cluj-Napoca în ultimele săptămâni, vine să marcheze o tragedie care s-a consumat şi pe teritoriul României, în urmă cu 70 de ani – deportarea evreilor din această parte a României de către autorităţile fasciste în colaborare cu autorităţile maghiare horthyste din Nord-Vestul Transilvaniei. Această tragedie trebuie să fie un semnal de alarmă şi pentru contemporaneitate pentru că dincolo de dimensiunea tragică şi de suferinţa incorporată în ceea ce s-a întâmplat şi în urmă cu 70 de ani, noi, cei de astăzi, nu trebuie să învăţăm doar lecţia Holocaustului, dar în acelaşi timp trebuie să devenim responsabili nu doar oamenii de rând, societatea civilă, cât mai ales politicienii şi extremismul de orice natură ar fi el să-l stopăm, să-l combatem, pentru a împiedica în viitor repetarea unor asemenea grozăvii. Vedem nu mai departe de inima Europei – Bruxelles, care a fost însângerat în urmă cu puţină vreme de un asemenea act extremist, ori repet: azi, mai mult ca oricând, toată lumea responsabilă trebuie să se implice în combaterea extremismului, a violenţei, prin toate mijloacele democratice pe care le avem la îndemână noi, societatea civilă şi mai ales politicienii, care ne conduc destinele. Particip la evenimentul de astăzi cu multă bucurie pentru că este un eveniment ştiinţific şi în acelaşi timp cu pioşenie şi cu mâhnire pentru că suntem în faţa unei comemorări a unei tragedii care s-a consumat”, a precizat prorectorul Ioan Bolovan.
Drepţi între popoare
În condiţiile în care după luna martie 1944, când în Ungaria s-au introdus măsurile naziste de extermianre a evreilor, România a devenit o adevărată oază pentru miii de evrei hărţuiţi şi mânaţi spre camerele de gazare şi crematoriile Auschwitz-ului.
Pe această temă a vorbit profesorul Stelian Ioan Boia de la Universitatea “Vasile Goldiş” din Arad, care a subliniat faptul că doar Aradul a fost refugiu pentru cel puţin 12.000 de refugiaţi din Transilvania de Nord.
Antonio Faur a pus accent pe implicarea diplomatului român Dr. Mihai Marina, fruntaş al regimului Antonescu (înmormântat la Cluj-Napoca), în acţiunile de salvare a evreilor din Transilvania de Nord şi Ungaria, fapte pentru care a obţinut recunoştinţa scrisă.
Mihai Marina, la fel ca mulţi alţi români, se află în proces de evaluare pentru a fi recunoscut printre “Drepţii între popoare” ai Institutului Yad Vashem din Istrel.
Daniel Stejerean, directorul Muzeului Holocaustului din Transilvania de Nord, a precizat că termenul de drept între popoare provine din tradiţia iudaică din Cărţile Înţelepţilor, reprezentând neevrei care au venit în ajutorul poporului evreu în vremuri de pericol sau neevrei care respectă cele 7 prounci fundamentale din Biblie, inclusiv nevărsarea de sânge. Parlamentul Israelului a decis ca titlul să fie acordat neevreilor care igrorând politicile antisemite au riscat avutul lor, siguranţa familiei şi cea personală pentru a salva evrei, iar procesul de evaluare a dovezilor se face de către un judecător numit de Înalta Curte istraeliană de Justiţie. Numele drepţilor între popoare se scrie pe Zidul drepţilor de lângă muzeul Yad Vashem.
Antonio Faur a declarat că printre salvatorii de evrei se află chiar şi un cetăţean din localitatea Floreşti, care ajuta evrei de la ghetoul ad-hoc de la Colina, din Mănăştur. El a spus că din păcate propaganda fascistă a făcut ca evreii din comunitatea clujeană să fie priviţi cu dispreţ de către majoritate, însă un cetăţean Vasile Crişan din Floreşti, care a călcat des frontiera, până atunci prin activităţi de contrabandă, i-a ajutat pe cei asupriţi să treacă graniţa în România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu