Marea Moartă e… vie
Picătura de cunoaştere
Util si placut - Delia PATRU
Marea Moartă e… vie
Marea Moartă este de obicei considerată unul dintre cele mai inospitaliere lacuri de pe planetă, relatează www.ditadifulmine.com. Cu o lungime de 67 km, lăţime de 18 km şi o adâncime de 377 de metri, aceasta este o masă de apă cu una dintre cele mai mari salinităţi înregistrate vreodată la fluviile, mările sau oceanele dintre întreaga lume. Deşi unele lacuri antarctice şi Lacul Assal din Etiopia au un conţinut de sare cu câteva unităţi mai ridicat, nu este de trecut cu vederea nici salinitatea de 33,7% a Mării Moarte. Ca să ne dăm seama de proporţii, este suficient să menţionăm că Marea Adriatică are o salinitate medie de 2,8%, care corespunde la 38 de grame de sare dizolvate într-un litru de soluţie. Marea Moartă, în schimb, are o salinitate atât de mare, încât un litru de apă conţine aproape 400 de grame de sare. Stratul superficial al Mării Moarte are o salinitate care variază între 300/400 la mie, iar pe măsură ce adâncimea creşte, concentraţia de sare se mărește, ajungându-se la saturaţia completă a apei. Însă, tocmai datorită acestui conţinut ridicat de sare, în Marea Moartă poate pluti orice, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care s-a crezut mereu că nimic nu ar putea supravieţui în aceste ape hipersărate. Marea Moartă se află între Iordania, Israel şi Malul de Vest palestinian. Apele sale extrem de sărate le permit oamenilor să plutească la suprafaţă fără efort, un fenomen care face din Marea Moartă o destinaţie turistică apreciată.
Descoperiri recente
Cercetătorii de la Ben-Gurion University au descoperit însă că Marea Moartă nu este totuşi aşa de moartă pe cât s-a crezut până acum. Din câte se pare, pe fundul lacului ar ţâşni apă dulce încontinuu şi aici ar trăi mai multe colonii de organisme deosebit de rezistente la nivelul ridicat de salinitate. Din câte se pare, apa dulce ar ţâşni din cratere cu pereţii abrupţi, cu un diametru de aproximativ 15 metri şi cu o lăţime de 20 de metri. Craterele s-ar afla în legătură cu un complex sistem de surse submarine, cu o lungime de câteva zeci de metri şi cu o adâncime de până la 30 m. În apropierea acestor cratere, unde salinitatea este aproape acceptabilă pentru anumite forme de viaţă extremofile, supravieţuiesc organisme care cu siguranţă ne vor dezvălui o serie de surprize în anii viitori. „Chiar dacă nu există peşti, varietatea de microorganisme care se găsesc pe arii vaste de pe fundul lacului este destul de bogată“, a explicat Danny Ionescu, cercetător la Max Planck Institute for Marine Microbiology şi membru al expediţiei recente în Marea Moartă. Nu este prima dată când sunt descoperite microorganisme în Marea Moartă. În rarele dăţi când plouă abundent, lacul se „desalinizează“ datorită apei dulci şi au loc adevărate „explozii“ de viaţă microscopică. În 1980, de exemplu, după o iarnă deosebit de ploioasă pentru această regiune, algele Dunaliella s-au înmulţit atât de mult, încât întregul lac a devenit roşu. Marea Moartă riscă să dispară însă foarte rapid. Apele sale se evaporă la o rată de un metru pe an, mai ales din cauza oamenilor care folosesc prea multă apă din Râul Iordan, principala sursă a Mării Moarte.
Marea Moartă este de obicei considerată unul dintre cele mai inospitaliere lacuri de pe planetă, relatează www.ditadifulmine.com. Cu o lungime de 67 km, lăţime de 18 km şi o adâncime de 377 de metri, aceasta este o masă de apă cu una dintre cele mai mari salinităţi înregistrate vreodată la fluviile, mările sau oceanele dintre întreaga lume. Deşi unele lacuri antarctice şi Lacul Assal din Etiopia au un conţinut de sare cu câteva unităţi mai ridicat, nu este de trecut cu vederea nici salinitatea de 33,7% a Mării Moarte. Ca să ne dăm seama de proporţii, este suficient să menţionăm că Marea Adriatică are o salinitate medie de 2,8%, care corespunde la 38 de grame de sare dizolvate într-un litru de soluţie. Marea Moartă, în schimb, are o salinitate atât de mare, încât un litru de apă conţine aproape 400 de grame de sare. Stratul superficial al Mării Moarte are o salinitate care variază între 300/400 la mie, iar pe măsură ce adâncimea creşte, concentraţia de sare se mărește, ajungându-se la saturaţia completă a apei. Însă, tocmai datorită acestui conţinut ridicat de sare, în Marea Moartă poate pluti orice, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care s-a crezut mereu că nimic nu ar putea supravieţui în aceste ape hipersărate. Marea Moartă se află între Iordania, Israel şi Malul de Vest palestinian. Apele sale extrem de sărate le permit oamenilor să plutească la suprafaţă fără efort, un fenomen care face din Marea Moartă o destinaţie turistică apreciată.
Descoperiri recente
Cercetătorii de la Ben-Gurion University au descoperit însă că Marea Moartă nu este totuşi aşa de moartă pe cât s-a crezut până acum. Din câte se pare, pe fundul lacului ar ţâşni apă dulce încontinuu şi aici ar trăi mai multe colonii de organisme deosebit de rezistente la nivelul ridicat de salinitate. Din câte se pare, apa dulce ar ţâşni din cratere cu pereţii abrupţi, cu un diametru de aproximativ 15 metri şi cu o lăţime de 20 de metri. Craterele s-ar afla în legătură cu un complex sistem de surse submarine, cu o lungime de câteva zeci de metri şi cu o adâncime de până la 30 m. În apropierea acestor cratere, unde salinitatea este aproape acceptabilă pentru anumite forme de viaţă extremofile, supravieţuiesc organisme care cu siguranţă ne vor dezvălui o serie de surprize în anii viitori. „Chiar dacă nu există peşti, varietatea de microorganisme care se găsesc pe arii vaste de pe fundul lacului este destul de bogată“, a explicat Danny Ionescu, cercetător la Max Planck Institute for Marine Microbiology şi membru al expediţiei recente în Marea Moartă. Nu este prima dată când sunt descoperite microorganisme în Marea Moartă. În rarele dăţi când plouă abundent, lacul se „desalinizează“ datorită apei dulci şi au loc adevărate „explozii“ de viaţă microscopică. În 1980, de exemplu, după o iarnă deosebit de ploioasă pentru această regiune, algele Dunaliella s-au înmulţit atât de mult, încât întregul lac a devenit roşu. Marea Moartă riscă să dispară însă foarte rapid. Apele sale se evaporă la o rată de un metru pe an, mai ales din cauza oamenilor care folosesc prea multă apă din Râul Iordan, principala sursă a Mării Moarte.
sursa; gazeta de sud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu