vineri, 3 mai 2013

Să râdem cu mafia lemnului

de Rodica CIOBANU Publicat la: 30.04.2013 21:04 Ultima actualizare: 30.04.2013 21:05

Deoarece a ocrotit cu incontestabilă dăruire mafiile pădurilor de pe întinsul României, personalul silvic - fie că e vorba de un şef de regie, fie de un simplu pădurar - beneficiază, prin lege, de următoarele: spor de risc egal cu 25 la sută din salariul de bază, un fond de premiere egal cu 20 la sută din totalul amenzilor încasate şi un altul de 35 la sută din contravaloarea masei lemnoase confiscate, destinat aceluiaşi scop. Drepturile băneşti sunt înscrise în actualul Cod Silvic, iar cel nou „european şi aspru”, cum este promovat de ministrul delegat al Pădurilor şi Apelor, Lucia Varga, face puţină dreptate în această privinţă, tăind primele, dar lăsând sporul. Nivelul amenzilor era, oricum, foarte modest (aproximativ 1,4 milioane de euro, conform bilanţului Romsilva pe 2011), dar, chiar şi aşa, ce stat îşi mai premiază angajaţii complici la un jaf de 10 miliarde de euro, în 20 de ani? ! Eu nu cunosc vreunul.
Mama pădurilor afirma zilele trecute, la Oradea, că "dacă un pădurar sau un inspector silvic sunt prinşi şi dovediţi că au fost parte la furtul de lemne, riscă cel mult tăierea a 30% din salariu sau o analiză în comisiile de disciplină în urma căreia nu păţesc nimic". Adică furtul ar fi asimilat, în acest domeniu, abaterii disciplinare şi nicidecum infracţiunii, cum este regula generală. Doamna ministru descrie, probabil, realitatea roză din teren, sărind peste prevederile Codului Silvic în vigoare, care stabileşte că „Maximul special al pedepselor se majorează cu 2 ani, în cazurile în care infracţiunile prevăzute la art.106-113 sunt săvârşite de personal silvic”. Iar articolele respective trimit la închisoare pe oricine intră ilegal cu drujba, pixul, gaterul ori camionul în fodul forestier, numărul anilor înmulţindu-se proporţional cu prejudiciul, ajungându-se până la 16 după gratii, când valoarea pagubei depăşeşte de cinzeci de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă „pe picior”, la data comiterii faptei. Noul Cod nu este deloc mai drastic cu infractorii, dar trasează, în plus, personalului silvic de la nivel central şi local, obligaţia de a sesiza organele în drept, cu privire la faptele pe care se presupune că le-au constatat.
Există aşadar o lege împotriva defrişărilor sălbatice, numai că nimeni nu vrea să o aplice. Modificările aduse acesteia şi despre care doamna Varga  spune că vor reduce cu 50-60 la sută tăierile ilegale sunt doar o glumă pentru mafie. Nu vor mai avea voie camioanele cu lemne să circule noaptea. Păi cele mai multe circulă ziua şi se salută din faruri cu maşina poliţiei, iar pădurarul le face cu mâna. Sau nu se vor mai vinde buşteni direct din pădure ori de la marginea ei, ci din depozite sau platforme special amenajate. Foarte drăguţ, dar pe hoţi nu-i interesează, ei nu vin să cumpere la licitaţie, ci să fure. Dacă articolele din noul Cod Silvic ar fi dezbătute la umbra unui brad, în Harghita, ar fi distracţie mare.
Mafia lemnului este atât de bine structurată şi sudată, sumele rulate atât de mari, interesele şi complicităţile politice atât de înalte, încât nici Parchetul, nici DNA nu s-au încumetat s-o atingă. E ridicol să credem că va pica atacată de doamna ministru cu pămătuful. Se impun măsuri radicale: destituirea tuturor acelora care gestionează prost fondul forestier, indiferent ce poziţie ocupă; sesizarea parchetelor cu privire ilegalităţile săvârşite în teren, dar şi în legătură cu emiterea unor acte a căror aplicare a avut consecinţe grave, chiar dacă e vorba de  ordonanţe sau ordine ministeriale; creşterea pedepselor minime pentru lucrătorii silvici care nu constată sau bagatelizează ilegalităţile; recuperarea prejudiciilor prin confiscarea averii acestora din urmă, în cazul în care se dovedesc complici; creşterea pedepselor minime pentru furtul în formă organizată, cu mai mult de doi infractori; confiscarea mijloacelor folosite la comiterea ilegalităţilor – drujbe gatere etc; înfiinţarea jandarmeriei pădurilor bine remunerată, antrenată şi dotată; alte măsuri împotriva proprietarilor de păduri şi responsablilor din partea statului, fiindcă mafia n-ar fi atât de puternică, dacă statul nu ar fi atât de cooperant.
Europeanul Cod Silvic al doamnei Varga nu se potriveşte cu România. El arată că voinţa politică de a tăia răul de la rădăcină e aproape nulă. Meritul real al noului Cod este acela că, schimbând termenii de inventar, va calcula câtă pădure am pierdut de fapt.

Rodica Ciobanu este senior editor al ziarului Gândul
 
Inapoi la Yahoo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu