„Cât te lasă inima“
Panorama - Delia PATRU
Banii, un „bun de preţ“ în timpul crizei
Vineri, 05 Aprilie 2013 - 19:35
Mai
nou, un sistem de plată original permite clienţilor să decidă cât vor
să plătească pentru un anumit serviciu, relatează repubblica.it
Ce au în comun o proprietară mormonă a unui restaurant din Salt Lake City cu Thom Yorke, solistul trupei britanice de rock alternativ Radiohead? La prima vedere, nu prea multe. Totuşi, ceva îi uneşte: este vorba de un model economic numit „pay what you can” (sau payez ce que vous voulez, sau pague lo que usted desee, sau pe româneşte: plătiţi cât doriţi), adoptat pentru prima dată în Utah, într-un restuarant, iar apoi şi în industria muzicală, o dată cu lansarea albumului „In Rainbows“. În 2003, în Salt Lake City, Denise Cerreta inaugura One World Cafe, unde nota de plată era stabilită chiar de către client. Patru ani mai târziu, Radiohead şi-a scos la vânzare on-line albumul la un preţ sugestiv: „It’s up to you!“ (Depinde de tine). În cele două cazuri menţionate, rezultatele au fost diferite. În timp ce doamna Cerreta a mărturisit că reuşeşte să îşi achite fără probleme chiria şi să îşi satisfacă unele capricii datorită notelor de plată generoase de peste 60 de dolari, componenţii formaţiei Radiohead s-au pomenit că 60 la sută dintre fanii care au „cumpărat“ albumul au fost dispuşi să „plătească“ doar zero dolari. Au trecut câţiva ani de atunci, iar astăzi, în ciuda faptului că criza ne-a determinat pe cei mai mulţi dintre noi să fim mai zgârciţi, această economie „a onoarei“ pare să revină la modă.
Metodă uzuală
De menţionat că această metodă este deja aplicată de ceva timp în muzeele americane, (indiferent că este vorba de Metropolitan sau de Muzeul American de Istorie Naturală din New York), în turism (metoda a fost experimentată în hotele din Freiburg, din Elveţia, în Austria, Singapore sau Spania), în restaurante (Wringley Mansion din Phoenix, Arizona, Little Bay din Londra sau în vienezul Der Wiener Deewan) sau la edituri. În aceste cazuri, rezultatele au fost diferite. Revista franceză on-line Owni a fost închisă în luna decembrie, pentru că generozitatea cititorilor s-a demonstrat a fi insuficientă, în timp ce, în 2012, vânzările de ebook fantasy (cărţi în format electronic) de pe Humble Bundle au adus încasări de peste 1.202.981 de dolari în doar două săptămâni. De altfel, acesta din urmă a fost şi un experiment interesant pentru a verifica care este valoarea unui ebook, în opinia cititorilor. „Preţul mediu pe care utilizatorii au ales să îl plătească, de 14 dolari, este mult prea mare pentru promoţii de acest tip. Dar, la fel de adevărat este că succesul se datorează şi transparenţei tranzacţiilor, dar şi faptului că un procent, stabilit tot de cumpărător, este donat în scopuri caritabile“, a explicat Robert Martinez, reprezentant Humble Bundle. O motivaţie puternică au probabil şi newyorkezii amatori de fitness, care de ani întregi trebuie să plătească tarife din trei cifre în sălile Equinox. Gândindu-se la ei, Adam Rosante a creat un antrenament de 45 de minute cu preţ variabil, care se numeşte „People Boot-camp“. Fiecare plăteşte cât poate: „Unii dau trei dolari, alţii 40“, a povestit Rosante. Oricum, media (12-20 dolari pentru fiecare antrenament) nu este deloc mică, având în vedere perioada de criză.
Banii nu sunt totul
De altfel, metode alternative de plată există de ceva timp. Una dintre acestea este celebrul „troc“, care, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, este o formă primitivă a schimbului de mărfuri, în care un produs se schimbă direct pe alt produs, fără mijlocirea banilor. De asemenea, trebuie menţionat şi Bitcoin, o monedă digitală creată în 2009 de Satoshi Nakamoto. În luna martie a anului 2013 existau peste 10.800.000 Bitcoini. La prețurile curente, valoarea economiei Bitcoin este de peste 370 de milioane USD. De altfel, în mai multe zone din Europa, localnicii au adoptat propria monedă, sperând că în acest fel se opun măsurilor de globalizare. De exemplu, locuitorii comunei Filettino, din provincia Frosinone, situată în centrul Italiei, au hotărât să-şi declare autonomia fiscală şi şi-au tipărit propriile bancnote, cu efigia primarului imprimată pe ele. Moneda se numeşte „fiorito“, iar primăria a tipărit 20.000 de asemenea bancnote. Rata de schimb a fost fixată, tot de primărie, la 0,50 euro. Iar această idee a unei monezi locale, alternativă la euro sau la dolar, nu este nouă pe Bătrânul Continent. În anul 2003, în orăşelul bavarez Prien am Chiemsee (Germania), a fost tiparită moneda locală „chiemgauer“. În Germania, fenomenul a luat asemenea amploare încât, până în prezent, se cunosc peste 60 de monede locale, lansate în diferite localităţi. De asemenea, în 2010, în comuna franceza Villeneuve-sur-Lot, din departamentul Lot-et-Garonne, a apărut moneda „l’abeille“ (albina), iar la Toulouse a circulat moneda „sol-violette“, cu scopul promovării unei dezvoltări economice solidare.
sursa; gazeta de sud
Ce au în comun o proprietară mormonă a unui restaurant din Salt Lake City cu Thom Yorke, solistul trupei britanice de rock alternativ Radiohead? La prima vedere, nu prea multe. Totuşi, ceva îi uneşte: este vorba de un model economic numit „pay what you can” (sau payez ce que vous voulez, sau pague lo que usted desee, sau pe româneşte: plătiţi cât doriţi), adoptat pentru prima dată în Utah, într-un restuarant, iar apoi şi în industria muzicală, o dată cu lansarea albumului „In Rainbows“. În 2003, în Salt Lake City, Denise Cerreta inaugura One World Cafe, unde nota de plată era stabilită chiar de către client. Patru ani mai târziu, Radiohead şi-a scos la vânzare on-line albumul la un preţ sugestiv: „It’s up to you!“ (Depinde de tine). În cele două cazuri menţionate, rezultatele au fost diferite. În timp ce doamna Cerreta a mărturisit că reuşeşte să îşi achite fără probleme chiria şi să îşi satisfacă unele capricii datorită notelor de plată generoase de peste 60 de dolari, componenţii formaţiei Radiohead s-au pomenit că 60 la sută dintre fanii care au „cumpărat“ albumul au fost dispuşi să „plătească“ doar zero dolari. Au trecut câţiva ani de atunci, iar astăzi, în ciuda faptului că criza ne-a determinat pe cei mai mulţi dintre noi să fim mai zgârciţi, această economie „a onoarei“ pare să revină la modă.
Metodă uzuală
De menţionat că această metodă este deja aplicată de ceva timp în muzeele americane, (indiferent că este vorba de Metropolitan sau de Muzeul American de Istorie Naturală din New York), în turism (metoda a fost experimentată în hotele din Freiburg, din Elveţia, în Austria, Singapore sau Spania), în restaurante (Wringley Mansion din Phoenix, Arizona, Little Bay din Londra sau în vienezul Der Wiener Deewan) sau la edituri. În aceste cazuri, rezultatele au fost diferite. Revista franceză on-line Owni a fost închisă în luna decembrie, pentru că generozitatea cititorilor s-a demonstrat a fi insuficientă, în timp ce, în 2012, vânzările de ebook fantasy (cărţi în format electronic) de pe Humble Bundle au adus încasări de peste 1.202.981 de dolari în doar două săptămâni. De altfel, acesta din urmă a fost şi un experiment interesant pentru a verifica care este valoarea unui ebook, în opinia cititorilor. „Preţul mediu pe care utilizatorii au ales să îl plătească, de 14 dolari, este mult prea mare pentru promoţii de acest tip. Dar, la fel de adevărat este că succesul se datorează şi transparenţei tranzacţiilor, dar şi faptului că un procent, stabilit tot de cumpărător, este donat în scopuri caritabile“, a explicat Robert Martinez, reprezentant Humble Bundle. O motivaţie puternică au probabil şi newyorkezii amatori de fitness, care de ani întregi trebuie să plătească tarife din trei cifre în sălile Equinox. Gândindu-se la ei, Adam Rosante a creat un antrenament de 45 de minute cu preţ variabil, care se numeşte „People Boot-camp“. Fiecare plăteşte cât poate: „Unii dau trei dolari, alţii 40“, a povestit Rosante. Oricum, media (12-20 dolari pentru fiecare antrenament) nu este deloc mică, având în vedere perioada de criză.
Banii nu sunt totul
De altfel, metode alternative de plată există de ceva timp. Una dintre acestea este celebrul „troc“, care, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, este o formă primitivă a schimbului de mărfuri, în care un produs se schimbă direct pe alt produs, fără mijlocirea banilor. De asemenea, trebuie menţionat şi Bitcoin, o monedă digitală creată în 2009 de Satoshi Nakamoto. În luna martie a anului 2013 existau peste 10.800.000 Bitcoini. La prețurile curente, valoarea economiei Bitcoin este de peste 370 de milioane USD. De altfel, în mai multe zone din Europa, localnicii au adoptat propria monedă, sperând că în acest fel se opun măsurilor de globalizare. De exemplu, locuitorii comunei Filettino, din provincia Frosinone, situată în centrul Italiei, au hotărât să-şi declare autonomia fiscală şi şi-au tipărit propriile bancnote, cu efigia primarului imprimată pe ele. Moneda se numeşte „fiorito“, iar primăria a tipărit 20.000 de asemenea bancnote. Rata de schimb a fost fixată, tot de primărie, la 0,50 euro. Iar această idee a unei monezi locale, alternativă la euro sau la dolar, nu este nouă pe Bătrânul Continent. În anul 2003, în orăşelul bavarez Prien am Chiemsee (Germania), a fost tiparită moneda locală „chiemgauer“. În Germania, fenomenul a luat asemenea amploare încât, până în prezent, se cunosc peste 60 de monede locale, lansate în diferite localităţi. De asemenea, în 2010, în comuna franceza Villeneuve-sur-Lot, din departamentul Lot-et-Garonne, a apărut moneda „l’abeille“ (albina), iar la Toulouse a circulat moneda „sol-violette“, cu scopul promovării unei dezvoltări economice solidare.
sursa; gazeta de sud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu