'Ma simt ca intr-un
montagne russe care nu se mai opreste…
Cand ma gandesc cat de mult mi-a marcat
copilaria, ‘jucaria’ asta nebuna, cu toata grandoarea ei…cu toata ardoarea senzatiilor
pe care nu le intelegeam de fapt.Imi amintesc ca visam sa am acel carusel mult
dorit, in gradina bunicilor…sa ma invarta in infinitul de povesti in care
credeam, sa-mi permita sa zbor fara aripi…sau macar sa simt ca o fac !
A venit si momentul in care basmele si
povestile nemuritoare pe care le auzisem…se destramau rand pe rand…lasand loc
unei lumi reale, fade, triste…de care nu aveam nevoie…
Doar caruselul a ramas la granita dintre
poveste, dorinta si concret…facand furori in gandurile mele necontenit. L-am
identificat in TOT: in acele ceasului, jocul zarurilor, rotile
trenului,bulgarii de zapada, dansul sufit, rotatia pamantului…tot ce presupunea
miscarea circulara ma determina sa retraiesc vesnica mea pasiune…imi amintea
cat de copil sunt, oricat ma straduiam sa insel aparentele.
Anii au trecut si visele mele s-au
implinit…dar, povestea caruselului inca ma urmareste , ma obsedeaza, ma chinuie…..
Vreau doar ‘maneta’ de on/off….ca sa
pot controla si golul din stomac pe care il presupune urcarea… si lipsa de aer
pe care o simt atunci cand cobor in lumea pe care nu o inteleg si nu o accept..
Imi vreau inapoi copilaria lipsita de
ganduri..in bratele bunicilor …in grija mamei..
Imi vreau inapoi inocenta…si nu ma
opresc din a spera ca al meu ‘montagne russe’ revine in locul din care a plecat
:
Un Rai pe pamant…in care eu am trait!
Oana Cercelaru este nepoata mea, fata lui Liviu. Am fost placut surprins de "gandurile" ei si le-am postat pe bloguri. Ii urez multe realizari si pe viitor.
RăspundețiȘtergere