Credinciosul Capitán. Un câine refuză să plece de lângă mormântul stăpânului său care a murit acum şase ani

Credinciosul Capitán. Un câine refuză să plece de lângă mormântul stăpânului său care a murit acum şase ani

13 septembrie 2012, 15:15 |  Autor: Răzvan Priţulescu | 3899 afişări

Capitán

Capitán, un ciobănesc german din oraşul argentinian Villa Carlos Paz Cordoba, a ales să rămână aproape de stăpânul său, deşi acesta a decedat în 2006, scrie „La Voz“.

În 2005, Miguel Guzmán a adus acasă un căţel, pe care i l-a dăruit fiului său Damian de ziua lui. Deşi aparţinea mezinului familiei, animalul, pe care l-au numit Capitán, s-a apropiat mai mult de Miguel.

Un an mai târziu, pe 24 martie 2006, Miguel a murit, iar peste câteva zile Capitán a dispărut de acasă. Membrii familiei Guzmán l-au căutat peste tot, dar Capitán nu era nicăieri de găsit. Într-un final, familia s-a resemnat, presupunând că animalul fusese ucis de o maşină sau găsit şi adoptat de o altă persoană.

Când soţia lui Miguel, Veronica, şi fiul Damian au mers la cimitir l-au găsit pe Capitán, păzind mormântul stăpânului său. Nimeni nu şi-a putut explica cum a ştiut câinele care este mormântul lui Miguel, cert este că l-a găsit.

Damian şi Veronica au încercat de mai multe ori să-l ia pe Capitán acasă, dar câinele refuza, iar dacă era luat cu forţa, se întorcea imediat. Acum s-au împlinit şase ani de când credinciosul animal veghează alături de mormânt.

Administratorul cimitirului, Hector Baccega, a declarat că ciobănescul germnan a câştigat afecţiunea tuturor angajaţilor, care au în permanenţă grijă de el. Capitán este bine hrănit, iar, periodic, este deparazitat şi vaccinat.
Capitán ne-a adus aminte de Hachikō
Povestea lui Capitán seamănă foarte mult cu cea a lui Hachikō (1923 - 1935), un câine din rasa Akita, care a rămas în memoria japonezilor şi a lumii întregi datorită devotamentului faţă de stăpânul său.

Începând din 1924, Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universităţii din Tokio, l-a ţinut pe Hachikō ca animal de companie, potrivit Wikipedia. Pe durata vieţii stăpânului său, Hachikō îl însoţea dimineaţa la Gara Shibuya, urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aştepte în acelaşi loc din apropierea gării şi să se întoarcă împreună acasă. Cei doi şi-au continuat rutina zilnic până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors seara din obişnuita sa călătorie cu trenul, deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi.

Profesorul nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aştepta şi unde a continuat să-l aştepte timp de nouă ani. Hachikō a murit pe 8 martie 1935, corpul său împăiat fiind păstrat la Muzeul Naţional de Ştiinţe al Japoniei din Ueno, Tokio.
S-au făcut două filme despre Hachikō: unul japonez, în 1987, şi un remake după acesta - „Hachikō - A Dog's Tale“ -, în 2009, cu Richard Gere în rolul principal.