SCENARII DE RĂZBOI într-un RAPORT american. Cum arată o invazie militară asupra Iranului
Raportul mai arată că puterea militară a Iranului, cu dotări învechite, nu are şanse împotriva capacităţilor armate moderne ale SUA şi ale statelor arabe aliate din Golf. Cea mai periculoasă "armă" a Iranului rămân rachetele balistice cu rază scurtă, medie şi lungă de acţiune, însă sistemele de alertare şi interceptare antirachetă instalate în statele arabe partenere ale SUA, care înconjoară Iranul, ar face faţă şi la această ameninţare.
Celelalte ameninţări din partea Iranului, în cazul în care este atacat, rămân blocarea strâmtorii Ormuz, ceea ce ar afecta grav comerţul cu petrol (pe acolo trece zilnic aproximativ 35% din producţia mondială de ţiţei) şi activarea grupărilor teroriste pe care le finanţează şi le susţine în alte state - Hezbollah în Liban sau grupările extremiste palestiniene. Acestea ar putea lansa atacuri asupra Israelului.
Cu toate acestea, arată raportul CSIS, un război cu Iranul nu este în interesul SUA, pentru că ar avea efecte grave asupra economiei mondiale, prin destabilizarea pieţei petrolului, dar şi asupra stabilităţii Orientului Mijlociu. Dacă Iran atacă unul dintre statele arabe aliate, care susţin interesele SUA în zonă, va exista o reacţie în lanţ, pentru că intervine dreptul la autoapărare şi alianţele locale se vor activa.
CITEŞTE AICI RAPORTUL INTEGRAL AL CSIS
De ce nu ar avea succes un atac al Israelului în Iran
Experţii CSIS analizează două scenarii de atac israelian: aerian sau cu arme nucleare care pătrund sub pământ (este vorba despre mici bombe nucleare care au capacitatea să străpungă solul şi să distrugă ţinte subterane, însă au o rază de explozie redusă, astfel că nu provoacă pagube similare unei bombe nucleare clasice, lansate pe calea aerului).
Raportul arată că primul scenariu de atac, ofensiva aeriană, este posibil şi ruta optimă de atac pentru Israel este de-a lungul frontierei dintre Siria şi Turcia, intrând puţin în Irak, apoi în Iran. Totuşi, rata de succes a unei astfel de misiuni este redusă, pentru că avioanele ar avea nevoie de alimentare în aer şi ar trebui să evite detectarea şi interceptarea pe drum. Chiar dacă nu ar lua parte şi nu ar susţine acest atac, SUA ar fi percepute ca aliaţi ai Israelului, ceea ce ar avea efecte catastrofice asupra politicii americane în Orientul Mijlociu (pacea arabo-israeliană, relaţiile cu aliaţii arabi) şi ar da naştere la atacuri teroriste.
Israelul ar trebui să folosească în această misiune în jur de 80 de aeronave militare: toate cele 30 de F-15 din flota israeliană şi 55 de F-16. Ele ar avea nevoie de 13 aeronave-cisternă, pentru alimentare. Acest lucru presupune ca toate navele de alimentare ale Israelului să fie disponibile şi operaţionale, la fel şi 25% din flota de atac. Ar fi o misiune foarte grea, pentru că un singur atac asupra facilităţilor nucleare iraniene nu ar fi suficient şi ar fi nevoie de al doilea atac, cu aceleaşi resurse.
Al doilea scenariu de atac presupune folosirea armelor nucleare, pentru a distruge instalaţiile iraniene de sub pământ. Raportul arată că SUA nu ar fi de acord niciodată cu folosirea de arme nucleare, dacă nu vine ca un răspuns la un atac similar.
Cum ar arăta un atac SUA asupra Iranului
Raportul arată că SUA sunt singurul stat capabil să lanseze un atac de succes asupra Iranului, în cazul în care toate negocierile eşuează. SUA ar avea capacitatea militară să aleagă ce efect vrea să obţină printr-un atac: să lichideze programul nuclear iranian, să-l dea înapoi cu 5 ani sau să îl întârzie cu un an. De efectul scontat depinde şi forţa militară aruncată în luptă.
O invazie americană care să distrugă facilităţile nucleare iraniene nu ar fi un simplu bombardament aerian. Ar fi vorba de o misiune complexă, la care să participe avioane de atac, avioane de escortă ale bombardierelor, avioane cu arme elctronice pentru blocarea radarelor şi comunicaţiilor iraniene, precum şi aeronave-cisternă, pentru alimentare. Chiar şi aşa, dacă se urmăreşte distrugerea totală a programului nuclear iranian, o ofensivă aeriană nu va fi suficientă.
Aeronavele folosite în misiune ar fi bombardierele B-2, care ar fi escortate de avioane F-18, lansate de flota a 5-a americană, care staţionează în apele Golfului. Escorta ar putea fi asigurată şi de F-15 şi F-16, lansate din bazele terestre din zonă.
Atacul nu ar trebui să implice în niciun fel Israelul sau statele arabe, deşi Israelul va fi socotit oricum vinovat de către Iran şi va suferi consecinţe (atacuri cu rachete balistice sau cu arme de distrugere în masă din Iran sau atacuri Hezbollah din Fâşia Gaza). Iranul va ataca şi bazele americane din statele arabe din zona Golfului, ceea ce va duce la răspuns militar din partea statelor arabe atacate.
Arsenalul de rachete al Iranului, principala ameninţare
Experţii în securitate au ajuns la concluzia că Iranul are un arsenal de rachete balistice capabile să atingă ţinte din Israel şi din Europa şi că lucrează la dezvoltarea unor rachete cu rază lungă de acţiune, propulsate de combustibil solid. Cu toate acestea, programul balistic iranian este încă în dezvoltare şi nu este clar cât de viabil este. Rachetele iraniene se bazează pe tehnologie din Rusia, Coreea de Nord şi China.
Prin acest arsenal, Iranul speră să compenseze lipsurile pe care le are la nivel de forţe militare convenţionale, precum flota aeriană. Totuşi, nu se poate spune cu siguranţă dacă Iranul are dispozitivele necesare de ghidare a rachetelor la ţinte fixe, nici dacă rachetele sunt stabile şi îşi ating ţintele în condiţii reale de război. Iranul nu are acces la tehnologie înaltă, astfel că încearcă să compenseze prin dezvoltarea întregii game de rază de acţiune a rachetelor sale.
Iată lista modelelor de rachete balistice de care dispune Iranul:
Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu