Tehnici de intimidare. Patru "super-arme" care i-au înfricoşat pe inamici, dar care nu au existat în realitate

Tehnici de intimidare. Patru "super-arme" care i-au înfricoşat pe inamici, dar care nu au existat în realitate

de Corina VÂRLAN Postat la: 23.04.2012 10:10 Ultima actualizare: 23.04.2012 10:12

FOTO:boingboing.net

Oamenii au încercat mereu să îşi impresioneze inamicii folosind diferite metode, cum ar fi cea a răspândirii zvonurilor conform cărora urmau să producă arme extrem de puternice, informează Pravda.

Spartanii îşi îmbrăcau războinicii în tunici roşii care ascundeau sângele ce curgea din cauza rănilor apărute în timpul luptelor, fapt care i-a făcut să aibă o reputaţie de războinici invincibili, iar călăreţii mongoli care invadau Rusia îmbrăcaţi în mătăsuri chinezeşti şi duceau cu ei arme chinezeşti scumpe, erau percepuţi de către soldaţii ruşi ca fiind nişte eroi.

Paradele, uniformele spectaculoase, fotografiile cu tunuri ce apăreau în reviste şi în articolele de corespondenţă de la finalul secolului XIX şi de la începutul secolului XX deveneau o puternică armă de influenţare a minţii oamenilor.

Un exemplu în acest sens este "distrugătorul de tranşee" care a apărut, în Statele Unite ale Americii, în februarie 1917, pe coperta unei reviste populare de ştiinţă numită "Experimentatorul electric". Autorul este posibil să fi fost inspirat în realizarea proiectul său de către o roată Ferris a unui parc de distracţii sau de către un tractor agricol. Maşinăria lui avea o putere ofensivă maximă şi părea că oferă o protecţie cât mai bună echipajului.

Coperta revistei "Experimentatorul electric" din anul 1917. (FOTO:boingboing.net)

Cu toate acestea, ideile sale nu explicau cum ar fi putut să fie trasportată către câmpul de luptă o astfel de maşinările sau cum ar fi tras echipajul din cabina care se afla pe axul roţii Ferris. Reviste care prezentau pe copertă astfel de imagini au fost vândute şi efortul autorului a fost premiat. În plus, oamenii erau convinşi că SUA avea ingineri capabili.

În Germania anului 1905, a fost înregistrat un patent pentru un tanc ce avea forma unei mingii îmbrăcate în armură, având spaţii laterale pentru pistoale şi mitraliere. Un astfel de model nu a fost niciodată fabricat. Cu toate acestea, ideea a fost discutată cu seriozitate în revista americană "Ştiinţă populară", din 1936. Tancul urma să fie format dintr-o sferă internă fixă şi două două emisfere exterioare care se roteau cu ajutorul cu şenilelor.

Armamentul său consta în trei mitraliere: una aşezată în partea frontală şi două laterale. Eşapamentul motorului se credea că se afla în spaţiul cuprins între cele două emisfere, iar în loc de ventilaţie, în interiorul tancului urmau să fie folosite tuburi cu oxigen. La prima vedere, tancul din imagine părea realizabil şi contribuabilii credeau că nu dădeau degeaba bani statului.

Coperta revistei "Ştiinţă populară" din 1936. (FOTO:modernmechanix.com)

Toate aceste proiecte erau însă inferioare "tancului-electro" care se pare că ar fi fost dezvoltat, în 1935, de către membrii Institutul de Tehnologie din Massachusetts.

El avea roţi pentru a putea fi condus pe drum şi roţi zimţate pentru a fi condus pe teren accidentat. Armele de care dispunea erau cele mai importante, el fiind de fapt un generator electric care ducea la apariţia descărilor electrice Van de Graaff.

În interiorul sferei exista o cabină separată pentru operator, care avea la dispoziţia sa apă depozitată într-un bazin special. Atunci când apa era direcţionată către rival, el era lovit de către un fulger artificial cu o putere de sute de milioane de volţi, care pur şi simplu incinera tot ce era viu. Ceilalţi membrii ai echipajului trebuiau să aibă grijă de motorul diesel al tancului. Proiectanţii nu au reuşit să mărească raza de acţiune a tunurilor cu apă, fapt care i-a împiedicat pe americani să îl construiască.

Proiectului "tancului-electro". (FOTO:modernmechanix.com)

"În Los Angeles, un model experimental al unei maşini gigantice blindate a fost constuit şi înarmat cu două pistoale aflate într-o turelă blindată. Acestă fortăreaţă mobilă este echipată cu o armură groasă care îl protejează de gloanţe şi de bombe. Eforturi speciale au fost întreprinse pentru a proteja maşinăria. Cauciucurile sale special proiectate pot ajunge până la viteza de 105 kilometri la oră. În timp ce trage, turela se sprijină pe pământ cu ajutorul unor suporturi hidraulice ", se scria în revista "Ştiinţă populară", în anul 1940.

Tancul a fost testat fără a da rezultate, în ciuda calităţilor sale de luptă. În realitate însă nimic de acest tip nu existase şi nu putea exista la nivelul de atunci de dezvoltare a tehnologiei militare. Cu toate acestea, cititorii credeau că un astfel de lucru era posibil şi că SUA putea să construiască o astfel de maşinărie.

Un program asemănător a fost folosit de către presa americană pentru a prezenta bomba cu neutroni şi laserele militere, însă multe dintre ele nu au existat niciodată.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine