De ce această descoperire nu a fost folosită atunci cand a fost inventată. Plus: Mai mulţi oameni de ştiinţă spun că şi acum INVENŢIA poate revoluţiona lumea. AFLĂ SECRETUL!
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza lipsei resurselor, combatanţii au început să se gândească la soluţii pentru probleme practice, scrie io9.com. Astfel, s-a pus problema rachetelor purtate de porumbei călători sau a unor substanţe protectoare împotriva rechinilor, pentru militarii care se prăbuşeau în mare.
Pykrete, combinaţia ciudată dintre rumeguş şi gheaţă
Ideea care a fost cel mai aproape să fie pusă în practică i-a aparţinut britanicului Geoffrey Pyke. El a inventat o substanţă numită Pykrete, compusă din 14% rumeguş şi 86% gheaţă. Aceasta avea proprietatea de a fi foarte dură şi se topea foarte greu, putând fi un substitut pentru beton. De aici şi denumirea Pykrete, o combinaţie între numele lui şi termenul englezesc pentru beton, "concrete".
Geoffrey Pyke, de profesie jurnalist, a fost corespondent în timpul Primului Război Mondial, fiind trimis incognito în Berlin, cu un paşaport american fals. El a fost capturat şi trimis în lagăr, dar a devenit primul britanic care a reuşit să scape. A traversat Germania şi Olanda, ajungând în cele din urmă acasă, unde a fondat o grădiniţă şi a devenit inventator.
Substanţa cu 86% gheaţă, care nu se topeşte şi e dură ca betonul
Când a început cel de-al Doilea Război Mondial, Pyke a devenit foarte interesat să inventeze arme noi, fiind îngrijorat mai ales de penuria de oţel. Această substanţă era folosită pentru absolut orice, astfel că Pyke a început să caute un substitut penru oţel, ieftin şi uşor de făcut. Întâmplător, Pyke a inventat pykrete, un amestec de apă şi rumeguş, lăsat să îngheţe. În mod surprinzător, pykrete nu se sparge şi nu se topeşte precum gheaţa, fiind destul de rezistent pentru a fi folosit în construcţii.
Cum a făcut Winston Churchill cunoştinţă cu pykrete
Partea cu adevărat incredibilă abia acum începe, asigură io9.com. Încântat de descoperirea sa, Pyke i-a prezentat substanţa minune lui Louis Mountbatten, şeful Comandei centrale britanice. Acesta a fost atât de impresionat încât a decis să-i arate imediat substanţa premierului britanic Winston Churchill. Astfel, Mountbatten a dat buzna peste Churchill, care făcea baie în acel moment, şi i-a aruncat efectiv un bloc de pykrete în cadă. Cei doi s-au uitat şocaţi, minute în şir, la substanţa minune, care "refuza" să se topească.
Britanicii voiau să construiască un portavion din pykrete
Ulterior, armata britanică a stabilit că pykrete este la fel de rezistent precum cărămida şi că 2,5 centrimetri de substanţă pot susţine greutatea unui automobil. Astfel, militarii au gândit Project Habbakuk, un portavion construit integral din pykrete.
Chiar dacă substanţa era grea şi dificil de transportat pe pământ, aceasta se comporta perfect în apă: era puternică, nu se sfărâma şi, în plus, plutea. Singurul inconvenient: pe portavion trebuia montat un sistem de răcire, care să menţină scăzută temperatura blocurilor de pykrete.
În plus, substanţa minune ar fi putut fi pulverizată asupra vaselor inamice şi a armelor de la bord, pe care urma să le strice.
Cum ar fi arătat 2 milioane de tone de pykrete lansate la apă
Planul britanicilor era să construiască un portavion lung de 610 metri, format din blocuri de pykrete de 12 metri lungime, care ar fi urmat să cântărească două milioane de tone. Prin comparaţie, cel mai greu vapor existent pe vremea aceea cântărea "doar" 86.000 de tone. Până la urmă, armata britanică a stabilit că preţul unei astfel de operaţiuni, echivalentul a 11,4 milioane de euro, era mult prea mare, astfel că proiectul a fost abandonat.
În ciuda entuziasmului iniţial şi a aplicabilităţii sale, pykrete nu a fost folosit la scară largă, deşi inventatorul substanţei a făcut lobby mult timp. Totuşi, scrie io9.com, poate într-o zi vor apărea navete spaţiale din pykrete.
sursa; gandul.info
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu