Sănătatea, cobaiul unei armate de 19 miniștri în 21 de ani

Sănătatea, cobaiul unei armate de 19 miniștri în 21 de ani

Ministerul Sănătăţii deţine recordul în materie de cârmuitori: de la Revoluţie până acum, instituţia a fost condusă de aproape tot atâţia miniștri câţi ani de democraţie. EVZ face inventarul reușitelor și eșecurilor după 1989. Bolnav diagnosticat de toţi și netratat de nimeni, Sănătatea a fost în ultimii 20 de ani „cobaiul” a 19 miniștri. Mandatele lor au fost însă marcate puternic de zona politică, strânsă la pungă cu Sănătatea, care „nu produce autostrăzi”. Finanţiștii i-au convins rapid și pe cei cu gânduri mari de reformare că nu pot face din nimic bici. Chiar și în timpul Guvernului Tăriceanu, când bugetul Sănătăţii trecea de 4% din PIB, banii s-au topit mai mult în proiecte fanteziste, care au lăsat o „moștenire grea” succesorilor. La cârma greului minister, cel mai mult au rezistat Iulian Mincu (1992-1996), cu un mandat de  3 ani și nouă luni, urmat îndeaproape de Eugen Nicolăeascu (2005-2008)- 3 ani și patru luni. IULIAN MINCU (1992-1996). Unul dintre cele mai bune mandate În contrast, cel mai scurt mandat, de doar 15 zile, îi aparţine lui Valeriu Stoica, urmat de Ionel Blănculescu - mai puţin de o lună. Doar medicul Daniela Bartoș a revenit la cârma ministerului, cu un prim mandat de patru luni și un al doilea de doi ani și jumătate. După debarcarea ultimului ministru, Cseke Attila, Sănătatea, în stare avanasată de slăbiciune, așteaptă să fie resuscitată de cel de-al 20-lea conducător. EVZ face radiografia marilor reușite și eșecuri ale miniștrilor de la Revoluţie până în prezent. Cinci miniștri cu reușite Cinci miniștri se disting prin proiectele pe care le-au avut: Iulian Mincu și Hajdu Gabor, Eugen Nicolăescu, Daniela Bartoș și Cseke Attila. Medicul Iulian Mincu a fost cel de-al patrulea ministru după 89, cu cel mai lung mandat, dar și cel mai coerent, spun analiștii. A beneficiat de sprijin politic total: a efectuat primul studiu pilot privind medicii de familie, care a stat la baza sistemului de asigurări și a iniţiat taxa pe viciu. "Pe atunci nu aveam medicamente, iar când au intrat în ţară medicamentele scumpe, a crescut exagerat consumul. În încercarea de a suplimenta bugetul secătuit, a iniţiat taxa de viciu. Sănătatea era și atunci o catastrofă - avea 2% din PIB. Nu erau asigurări de sănătatea, toţi banii veneau de la stat. Și atunci, ministrul a propus înfiinţarea unui fond de asigurări sociale. Proiectul a trecut doar printro cameră a parlamentului", precizează analistul Sorin Paveliu. În ciuda măsurilor bune pentru acea vreme, a fost perceput negativ de opinia publică. "Înainte de Revoluţie, derulase o campanie de alimentaţie sănătoasă, de care Ceașușescu s-a folosit ca să justifice programul de raţionalizare", mai spune Paveliu. HAJDU GABOR (1998-2000). A pus bazele asigurărilor de sănătate Juristul Hajdu Gabor a adus asigurările în România Cea mai notabilă realizare a UDMR-istului Hajdu Gabor se leagă de înfiinţarea sistemului de asigurări de sănătate, după model german. "Legea asigurărilor de sănătate a fost adoptată în unanimitate de Parlament și la 1 ianuarie 1999 casele de sănătate au intrat în funcţiune. Membrii comisiilor de sănătate din Parlament au mers în Germania și s-au documentat. Aveam un consilier din Germania, care mia spus că singura instituţie care a rezistat între cele două războaie mondiale a fost aceasta, a asigurărilor, atât de trainică era", explică Hajdu Gabor. Președintele Camerei Federative a Medicilor, Dan Pereţianu, crede că: "Hajdu Gabor a fost cel mai bun ministru pe care l-am avut. A făcut cele mai multe lucruri interesante, în perioada 1998-1999, când s-au pus bazele sistemului de asigurări și când o treime din medicii de familie au devenit independenţi, făcându-și cabinete. Aceste măsuri au adus un nou suflu sistemului. Tot el a arătat ce servicii trebuie să asigure un sistem ambulator, însă nu a reușit să și implementeze acest lucru". Hajdu Gabor a primit Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler de la Traian Băsescu. Daniela Bartoș a fost singurul ministru cu două mandate (1996, 2000-2003). A atras atenţia asupra necesităţii descentralizării spitalelor și a încercat să facă ordine în achiziţiile de medicamente. Sărăcia lucie în care se zbătea Sănătatea pe atunci a scos de mai multe ori medicii în stradă. "Am avut bani foarte puţini, pentru că am venit după un mandat în care s-au făcut achiziţii și a trebuit să plătesc datorii", își amintește acum vremurile grele. DANIELA BARTOȘ (2000-2003). Singurul ministru revenit în funcţie Trece în revistă și reușitele. "Am reușit să le asigur salariile rezidenţilor: pe atunci nu se știa clar cine le plătește, Educaţia sau Sănătatea. Am început descentralizarea spitalelor, continuată de Cseke". Nicolăescu: între proiecte fanteziste și Legea Reformei Eugen Nicolăescu a condus ministerul în Guvernul Tăriceanu. De departe, cea mai mare realizare a mandatului Nicolăescu este Legea Reformei Sănătăţii (2006), care a strâns toate legile într-un cod sanitar, păstrat în cea mai mare parte și azi. Ministrul se mai laudă cu legiferarea SMURD-ului și achiziţionarea de ambulanţe noi, dublarea salariilor medicilor și triplarea salariilor medicilor rezidenţi și introducerea managementului profesionist al spitalelor. Deși a avut la dispoziţie 4,3% din PIB să pună Sănătatea pe picioare, a fost acuzat din toate părţile că "a topit" banii în proiecte fanteziste: studii de fezabilitate de 10 milioane de euro pentru construirea a 8 spitale de urgenţă și iniţierea programului de evaluare a sănătăţii populaţiei. Programul "a ușurat" bugetul cu 20 de milioane de euro, iar alte 10 milioane de euro s-au băgat în laptopurile medicilor de familie. EUGEN NICOLĂESCU (2005-2008). A avut pe mână cel mai mare buget Într-un exces de generozitate, Nicolăescu a eliminat plafoanele pentru compensate și a dat drumul la robinetul de pastile, contribuind la acumularea unor datorii enorme. Fostul ministru susţine că proiectele nu au fost eșecuri, dar își admite greșelile: "nu a stabilit o grilă de salarizare motivantă pentru medici, că nu a finalizat informatizarea sistemului și nu a eliminat politizarea funcţiilor din sistem". Hulit de unii, aclamat de alţii, Cseke Attila rămâne și ministrul proiectelor incomode. În vara anului trecut, Guvernul aproba descentralizarea a 370 de spitale. O a doua măsură care a iscat un adevărat val de represiune a fost desfiinţarea și comasarea a peste 180 de spitale. Una din măsurile apreciate de societatea civilă a fost iniţierea programului naţional de fertilizare în vitro. 3,9 ani a rezistat la cârma Sănătaţii medicul Iulian Mincu, cel mai lung mandat. Prin contrast, au condus MS mai puţin de două luni Ionel Blănculescu, Valeriu Stoica, Adriean Videanu și Francisc Barany CSEKE ATTILA (2009-2011). A desfiinţat și descentralizat spitalele ÎN AGONIE Anul 2004, cea mai neagră criză: patru miniștri într-un singur an Reformarea sistemului sanitar s-a soldat cu un singur record: al frecvenţei remanierilor. Primul ministru nominalizat după Revoluţie, profesorul de sănătate publică Dan Enăchescu, a nimerit pe un teren arid, fără bani și fără legi, unde a rezistat doar o jumătate de an (ianuarie-iunie 1990). A fost urmat de Bogdan Marinescu (iunie 1990-octombrie 1991) și de Mircea Maiorescu (octombrie 1991-noiembrie 1992). Marele declin din 1998 Au urmat la cârma Sănătăţii Iulian Mincu, Daniela Bartoș și Ștefan Iosif Drăgulescu, în prima perioadă a guvernării Victor Ciorbea). Drăgulescu a avut curajul să-i critice și pe membrii Guvernului din care făcea parte pentru subfinanţarea cronică a sistemul sanitar. A fost înlocuit cu medicul Ion Victor Bruckner (decembrie 1997-aprilie 1998), care a făcut greșeala să semneze o listă a medicamentelor compensate diferită de cea aprobată de Guvern, fiind suspectat că și-a băgat bani în buzunar. Udemeristul care i-a urmat, Francisc Baranyi, a rezistat doar două luni, între aprilie și iunie 1998, fiind revocat de Emil Constantinescu, pe motiv că ar fi colaborat cu Securitatea, fiind urmat de vicepreședintele PNL din vremea aceea, Valeriu Stoica, interimar la Sănătate pentru o lună. În anul 1998 s-a înregistrat cel mai mare declin din ultima jumătate de secol, din cauza sumelor modice alocate pentru sănătate, dar și de criza de autoritate a instituţiei, când trei miniștri au fost înlocuiţi în câteva luni. Acuzaţii de plagiat și ameninţări cu pușcăria Următorul ministru a fost numit Hajdu Gabor, iar Daniela Bartoș a revenit în funcţie, într-un moment în care sănătatea avea datorii de 700 de miliarde de lei. Urmașul acesteia la fotoliul ministerial a fost Mircea Beuran, care a fost nevoit să părăsească postul în octombrie 2003, din cauza acuzaţiilor de plagiat. Interimatul la Sănătate (o lună) l-a asigurat Ionel Blănculescu, care a încercat să-i sperie pe directorii de spitale cu pușcăria dacă nu cheltuie banii sănătăţii cu măsură. La sfârșitul lui 2003, a fost numit ministru Ovidiu Brânzan, care a rămas în funcţie până la sfârșitul guvernării Năstase, în decembrie 2004. Anul 2003 a fost negru pentru sănătate, băntuită de lipsuri materiale și conflicte care au culminat cu patru remanieri ale miniștrilor. Cinteză și ministrul Ferrari, licitaţii cu cântec Din decembrie 2004 până în august 2005, în prima parte a guvernării Tăriceanu, ministru al Sănătăţii a fost medicul Mircea Cinteză, care a fost înlocuit cu Eugen Nicolăescu. Proasta gestionare a crizei medicamentelor compensate a fost motivul principal al remanierii lui Mircea Cinteză. "Ministrul Ferrari" Ioan Bazac a fost cel de-al 16-lea care a condus Sănătatea. A ocupat fotoliul timp de zece luni, din decembrie 2008 până în octombrie 2009, când și-a dat demisia, alături de ceilalţi miniștri PSD, în semn de protest faţă de revocarea din funcţie a lui Dan Nica, ministru de Interne. A fost acuzat că ar fi transferat ilegal 5 miliarde de lei către societăţi comerciale care au intermediat achiziţiile aparatelor de purificare a aerului necsare spitalelor din ţară. I-au urmat Adriean Videanu, care a stat două luni, între octombrie 2009-decembrie 2009 și Cseke Attila. PLANURI PENTRU SĂNĂTATE Se pregătește privatizarea spitalelor și introducerea asigurărilor private Noul ministru care va prelua fotoliul Sănătăţii nu va avea o misiune ușoară: va trebuie să facă reformă, cu bani puţini însă. Deși banii primiţi prin rectificare bugetară ajung doar până în toamnă, directivele FMI via Cotroceni spun că, până la sfârșitul anului viitor, Sănătatea trebuie să îmbrace haine noi: spitale "comerciale" și case de sănătate private. Conform noii legi a Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va rămâne depozitarul banilor, pe care îi va împărţi caselor de asigurări private. Acestea vor oferi un pachet de servicii medicale de bază obligatorii, dar și pachete suplimentare, pentru care va trebui să scoateţi mai mulţi bani din buzunar. O altă măsură prevăzută în raportul comisiei prezidenţiale este privatizarea spitalelor. Astfel, vor putea plăti medicilor lefuri mai mari, iar risipa va fi sancţionată. Fără bani, ministrul Sănătaţii va fi o marionetă în mâinile politicului, iar povestea demisiilor și remanierilor se va repeta, susţin la unison foști miniștri. "Noul ministru va fi doar păpușa lui Băsescu. Totuși, privatizarea asigurărilor și spitalelor este bună, dar nu ai nevoie de lege specială. Se poate face și mâine", declară Eugen Nicolăescu. Fostul ministru Daniela Bartoș consideră o prioritate stăvilirea plecărilor masive de medici. "Ne trebuie oameni. Tinerii pleacă și bătrânii mor, nu vom mai avea specialiști". Fostul ministrul Hajdu Gabor crede că sistemul are nevoie de "idei bune concretizate în legi clare, pe care să le pui în aplicare cu fonduri consistente. Noi n-am evoluat deloc: acum 12 ani, aveam 3% din PIB, acum, cam la fel. În Europa, media este 8%, nu vorbesc de SUA, cu 12%". La cârma Sănătăţii, Hajdu Gabor îi vede pe Isărescu, "care se descurcă oriunde l-ai pune", pe Irinel Popescu sau pe Raed Arafat, "care a dovedit, nu este doar o promisiune cu rezervă". "Noul ministru trebuie să stăvilească plecările masive. Tinerii pleacă și bătrânii mor, rămânem fără medici". DANIELA BARTOȘ, fost ministru al Sănătăţii în 1996 și între 2000-2003 "Guvernanţii au preferat să remanieze miniștri decât să dea bani la Sănătate, pe ideea că nu produce nimic." EUGEN NICOLĂESCU, ministru al Sănătăţii între 2005 și 2008

Autor: Evenimentul zilei Sursa: www.evz.ro  Joi, 11 August 2011