Femei, sex şi politică
De-a lungul timpului, au existat multe femei care datorită frumuseţii şi puterii de seducţie ieşite din comun, dar şi inteligenţei, cruzimii şi lipsei de prejudecăţi au reuşit să revoluţioneze istoria
Pentru a-şi atinge scopurile, femeile şi bărbaţii deopotrivă s-au folosit întotdeauna de toate mijloacele pe care le-au avut la dispoziţie. După cum relatează www.spinningpolitics.it, profitând din plin de calităţile estetice cu care au fost înzestrate de Mama Natură, multe dintre personajele pe care le vom întâlni în cele ce urmează nu au ezitat să se folosească de sex, cruzime, lipsă de scrupule, inteligenţă şi şiretenie pentru a-şi atinge scopul. De multe ori, a fost vorba de femei care, datorită frumuseţii lor, dar şi inteligenţei, ironiei, intuiţiei şi perseverenţei, au cucerit puterea, reuşind să revoluţioneze istoria unei întregi naţiuni. În vechile civilizaţii, sexul avea şi o valenţă religioasă şi socială. În multe popoare, „împerecherea“ era considerată un act sacru şi din acest motiv juca un rol de prim-plan în religie. Posibilitatea de a procrea oferea ocazia de a se contopi cu divinitatea, imitând zeii care populaseră Terra. Faptul că sexul a fost un factor care a declanşat şi războaie este bine ştiut. Este suficient să îl cităm pe Homer, care ne povesteşte despre un război purtat pentru o femeie: Elena. În mitologia greacă, Elena din Troia a fost cea mai frumoasă femeie din lume. Fiică a lui Zeus, ea este cel mai bine cunoscută pentru rolul pe care ea îl joacă în producerea Războiului Troian, o poveste spusă de Homer în Iliada şi Odiseea. Potrivit legendei, Elena era măritată cu Menelaus, regele Spartei. Paris, fiul regelui Priam din Troia, se îndrăgosteşte de Elena şi o răpeşte, luând-o cu el în Troia. Grecii ridică o mare armată, condusă de Agamemnon, fratele lui Menelau, pentru a o recupera pe Elena. Troia a fost distrusă. Unele poveşti spun că Elena s-a întors în Sparta, unde a trăit fericită cu regele Menelau până la sfârşitul vieţii, alte legende spun că ea a fugit după cucerirea Troiei şi a trăit fericită undeva în Asia Mică.
Roma Antică
Ne mutăm acum în Roma Antică, unde mitologia devine istorie. Aici, unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii, Cezar, a căzut şi el pradă farmecului prinţesei egiptene Cleopatra. Egiptul era în acele timpuri plătitor de tribut Romei şi depindea politic de acea mare forţă a lumii. Şireată, rafinată şi inteligentă, Cleopatra îl ia pe Cezar într-o croazieră pe Nil, croazieră în timpul căreia rămâne însărcinată. Rodul dragostei cu Cezar a fost fiul lor, Cezarion, pe care Cleopatra îl visa să devină regele întregii lumi. În anul 44 i.H., Cezar este asasinat la intrarea în Senat. Asasinarea lui Cezar a obligat-o pe Cleopatra
să-şi negocieze poziţia cu Marc Antoniu, urmaşul de încredere al marelui conducător. O singură întâlnire a fost suficientă pentru ca Antoniu să-şi închine sufletul Cleopatrei, să o adore şi să o considere femeia vieţii lui. Relaţia Cleopatrei cu Antoniu a scandalizat întregul Imperiu. Romanii erau îngrijoraţi de puterea tot mai mare a egiptenilor şi erau speriaţi de faptul că Antoniu îşi neglija atribuţiile de conducător pentru a petrece tot mai mult timp în compania Cleopatrei. Învins în bătălia pe mare de la Actium şi după ce a primit veşti că iubita sa, Cleopatra, s-ar fi sinucis, Antoniu îşi pune capăt zilelor, aruncându-se în propria sabie. Rămasă singură, Cleopatra îşi ia viaţa, fiind muşcată de doi şerpi veninoşi pe care îi pusese chiar ea pe pieptul ei gol.
Sex-appeal şi putere
Trecem la perioada Renaşterii şi la abila Lucrezia Borgia, fiica neligitimă a Papei Alexandru al VI-lea, care, datorită ambiţiilor sale politice, face din corupţia sexuală o puternică armă pentru a urca pe scara ierarhică a acelei vremi. Ea a fost considerată o „femme fatale“ în adevăratul sens al cuvântului, căreia cu greu îi putea rezista cineva.
Ca să nu mai vorbim de Joséphine de Beauharnais, pe numele ei adevărat Marie-Josephe-Rose Tascher de la Pagerie, prima soție a lui Napoleon I și prima Împărăteasă a francezilor. Iniţial, Joséphine a fost amanta lui Paul de Barras, discipol al lui Machiaveli. Printre protejaţii lui Barras se număra şi Napoleon Bonaparte. Cam plictisit de farmecele creolei, Barras se debarasează de ea, aruncând-o în braţele corsicanului. Acesta este atât de prins de farmecele tinerei creole, încât se căsătoreşte cu cea pe care o va numi de acum încolo Joséphine.
Din listă nu trebuie omisă nici seducătoarea Marylin Monroe, care a reuşit să le sucească minţile fraţilor Kennedy. De altfel, mulţi sunt de părere că decesul actriţei ar avea legătură cu aventurile pe care le-ar fi avut cu preşedintele John F. Kennedy şi cu fratele acestuia, Robert Kennedy.
sursa; gazeta de sud
Roma Antică
Ne mutăm acum în Roma Antică, unde mitologia devine istorie. Aici, unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii, Cezar, a căzut şi el pradă farmecului prinţesei egiptene Cleopatra. Egiptul era în acele timpuri plătitor de tribut Romei şi depindea politic de acea mare forţă a lumii. Şireată, rafinată şi inteligentă, Cleopatra îl ia pe Cezar într-o croazieră pe Nil, croazieră în timpul căreia rămâne însărcinată. Rodul dragostei cu Cezar a fost fiul lor, Cezarion, pe care Cleopatra îl visa să devină regele întregii lumi. În anul 44 i.H., Cezar este asasinat la intrarea în Senat. Asasinarea lui Cezar a obligat-o pe Cleopatra
să-şi negocieze poziţia cu Marc Antoniu, urmaşul de încredere al marelui conducător. O singură întâlnire a fost suficientă pentru ca Antoniu să-şi închine sufletul Cleopatrei, să o adore şi să o considere femeia vieţii lui. Relaţia Cleopatrei cu Antoniu a scandalizat întregul Imperiu. Romanii erau îngrijoraţi de puterea tot mai mare a egiptenilor şi erau speriaţi de faptul că Antoniu îşi neglija atribuţiile de conducător pentru a petrece tot mai mult timp în compania Cleopatrei. Învins în bătălia pe mare de la Actium şi după ce a primit veşti că iubita sa, Cleopatra, s-ar fi sinucis, Antoniu îşi pune capăt zilelor, aruncându-se în propria sabie. Rămasă singură, Cleopatra îşi ia viaţa, fiind muşcată de doi şerpi veninoşi pe care îi pusese chiar ea pe pieptul ei gol.
Sex-appeal şi putere
Trecem la perioada Renaşterii şi la abila Lucrezia Borgia, fiica neligitimă a Papei Alexandru al VI-lea, care, datorită ambiţiilor sale politice, face din corupţia sexuală o puternică armă pentru a urca pe scara ierarhică a acelei vremi. Ea a fost considerată o „femme fatale“ în adevăratul sens al cuvântului, căreia cu greu îi putea rezista cineva.
Ca să nu mai vorbim de Joséphine de Beauharnais, pe numele ei adevărat Marie-Josephe-Rose Tascher de la Pagerie, prima soție a lui Napoleon I și prima Împărăteasă a francezilor. Iniţial, Joséphine a fost amanta lui Paul de Barras, discipol al lui Machiaveli. Printre protejaţii lui Barras se număra şi Napoleon Bonaparte. Cam plictisit de farmecele creolei, Barras se debarasează de ea, aruncând-o în braţele corsicanului. Acesta este atât de prins de farmecele tinerei creole, încât se căsătoreşte cu cea pe care o va numi de acum încolo Joséphine.
Din listă nu trebuie omisă nici seducătoarea Marylin Monroe, care a reuşit să le sucească minţile fraţilor Kennedy. De altfel, mulţi sunt de părere că decesul actriţei ar avea legătură cu aventurile pe care le-ar fi avut cu preşedintele John F. Kennedy şi cu fratele acestuia, Robert Kennedy.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu