Revoluţionarii, paravan pentru afaceri cu mașini

Revoluţionarii, paravan pentru afaceri cu mașini

În perioada 2001-2003, Iordan Rădulescu și George Costin erau șefii revoluţionarilor. Aceasta este perioada în care unii posesori de certificate au provocat scandalul eludării taxelor vamale. Mai mulţi revoluţionari s-au trezit datori statului întrucât pe numele lor fuseseră aduse în ţară mai multe mașini de lux, fără ca ei să aibă habar, sau pentru că își vânduseră drepturile.  „Adevărul" continuă să tragă semnale de alarmă cu privire la șeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, George Costin. Am prezentat, în trei episoade, nereguli mari săvârșite de secretarul de stat, care a fabricat mii de revoluţionari, păgubind statul cu sume uriașe. Trecutul său de lider al revoluţionarilor are multe pete. Pentru că a promovat mii de impostori, el este unul dintre principalii responsabili pentru lumina proastă în care se află acum tagma luptătorilor din decembrie 1989. Revoluţionarii și samsarii de mașini George Costin nu este la prima aventură la șefia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR). Între 2001 și 2003 a fost subsecretar de stat, adică al doilea om din organigramă, după secretarul Iordan Rădulescu, cel care și-a pus semnătura pe multe documente suspecte. În realitate, după unele mărturii, Costin era și atunci la butoane. Mai mulţi revoluţionari și foști angajaţi în SSPR spun că Iordan Rădulescu era doar de formă. „Pe vremea când SSPR-ul era condus de Iordan și de Costin, Iordan era mai mult beat. Îl îmbătau dimineaţa și Costin conducea tot. Mihaela Necula, secretara lui Iordan, era în relaţii apropiate cu Costin și făceau ei ce voiau acolo", spune Dorel ­Haraga, fost arhivar la SSPR. Unul dintre marile tunuri date în această perioadă, 2001-2003, a fost cel al traficului de mașini aduse fără taxe vamale, din Occident. Vă prezentăm, pe scurt, modul în care o lege dată pentru răniţii din Revoluţie (cei care au rămas cu handicap locomotor) a devenit o metodă de spoliere a statului român, artificiu de care au beneficiat laolaltă revoluţionarii și samsarii de mașini. Hotărârea de guvern care a schimbat totul Legea 42/1990 (prima lege a recunoștinţei pentru revoluţionari) prevedea la articolul 10, litera n, că „răniţii în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care se încadrează în criteriile medicale în vigoare, beneficiază de acordarea gratuită a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale și scutirea de taxe vamale în vederea achiziţionării din import a acestuia". Printr-o hotărâre de guvern, legea a fost modificată astfel încât și luptătorii cu merite deosebite să beneficieze de scutirea de taxe vamale pentru mașinile aduse din afara graniţelor. Modificarea este absurdă, iar legea își pierde astfel rostul iniţial, acela de a ajuta răniţii să se deplaseze cu niște mașini speciale (hycomat) pentru invalizi, produse numai în Occident. Prejudiciu: 20 de miliarde de lei vechi Până în 2001, formalităţile pentru a beneficia de această lege se făceau prin Ministerul de Finanţe. În 2001 însă, după îndelungi demersuri, SSPR a obţinut girul de a fi singura autoritate care să emită adeverinţe către revoluţionari, pentru trecerea mașinilor prin vamă, fără taxe. Din 2001 a început sarabanda mașinilor, unele de lux, aduse în ţară cu adeverinţe de revoluţionar. Frauda a ieșit la iveală la Vama Deva, pe unde, într-o jumătate de an, au fost băgate în ţară 159 de mașini, niciuna de tip ­hycomat. La Deva s-a format o reţea care se ocupa exclusiv cu importul de mașini pe numele revoluţionarilor. Mașinile erau imediat vândute pe teritoriul României, iar 49 dintre ele au intrat în vizorul Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate, fiindcă existau indicii că ar fi fost furate din Germania. „Revoluţionarii" Mihuţă Nicușor, din Hunedoara, și Mereuţă Lucian, din București, au trecut prin vamă câte două mașini fiecare, într-un interval de câteva luni. Ei au prezentat de fiecare dată adeverinţe emise de SSPR pentru a fi scutiţi de taxe, deși legea menţionează că puteau face asta doar o dată la opt ani. Vama Deva a bombardat SSPR-ul cu adrese pentru a cere explicaţii în aceste cazuri flagrante de corupţie. SSPR a răspuns că a instituit o comisie care urma să cerceteze abuzurile în aplicarea Legii 42/1990. Președintele comisiei a fost numit George Costin și cazul a fost îngropat. Reprezentanţii Vămii Deva au estimat prejudiciul la 20 de miliarde de lei vechi. În 2003, "Adevărul" scria că revoluţionarii se alegeau din această afacere, în care își vindeau un drept, cu sume cuprinse între 500 și 1.000 de mărci germane. ?apii ispășitori au fost dintre cei de la baza piramidei. Revoluţionarii Lucian Mereuţă, Marin Cojocaru și Lucian Roșioru au fost condamnaţi la câte trei ani și șase luni de închisoare. Iordan Rădulescu, secretarul de stat al revoluţionarilor din acea perioadă, a primit neînceperea urmării penale. În această afacere dubioasă, George Costin nu a fost cercetat, întrucât toate actele fuseseră semnate de Iordan Rădulescu.  " Pe vremea când SSPR-ul era condus de Iordan și de Costin, Iordan era mai mult beat. Îl îmbătau dimineaţa și Costin conducea tot." Dorel Haraga fost arhivar la SSPR În viaţă - chiori și șchiopi, în acte - posesori de limuzine Cristian Popescu, unul dintre răniţii din Revoluţia de la Brăila, s-a trezit fără să vrea în mijlocul acestei afaceri cu mașini străine. El a renunţat demult la șofat, cam de când a rămas fără un ochi, la Revoluţie. Spune că pe baza certificatului său de rănit în Revoluţie, document coroborat cu o iscălitură pe care a dat-o fără să știe prea bine de ce (în noianul de acte pe care le-au semnat revoluţionarii în acești 20 de ani), au fost introduse în ţară o mașină de teren și un cap-tractor! „M-am trezit, prin 2001, cu înștiinţări de la Direcţia Regională Vamală Galaţi, cum că datorez statului român câteva mii de dolari. În acte figuram ca proprietar al unui cap-tractor Iveco și al unei mașini Land Rover. Nu mai știu exact data, dar oricum era în 2001. Deci rezulta că am băgat eu în ţară un Iveco, cap-tractor, și un Land Rover. Un alt rănit din Brăila, Dan Dumitru, care merge șchiop, în baston, chipurile, băgase în ţară o limuzină. Dar noi nu știam nimic", afirmă Popescu. Fără să fi avut vreo implicare în această afacere, revoluţionarii de rând ­s-au trezit cu potera la ușă. „Au venit să ne caute și niște poliţiști de pe la Deva. Gălăţenii voiau să ne execute silit, că n-am plătit taxele pentru mașini în timpul stabilit. Ne-am zbătut și s-au convins că e haiducie. Și s-au găsit apoi adeverinţele de băgare în ţară semnate de Iordan Rădulescu. Am văzut mai târziu că notăriţa care a făcut procura în fals avea cabinetul chiar pe strada Ghiocei, numărul 20, din București, unde e sediul Asociaţiei «Metrou», condusă de George Costin. Făcea procură în fals pe numele meu și la un moment dat găseau motiv să-mi ceară o copie de buletin, brevet și mai știu eu ce... Puneai botul. Pe baza acestor copii se făcea procură cum că eu împuterniceam pe cineva să bage o mașină în ţară. Mașina trecea vama și imediat ce ajungea pe teritoriul românesc era vândută mai departe", mai spune Cristian Popescu. „Mașinile erau de furăciune" Dorel Haraga, fost arhivar al SSPR imediat după mandatul echipei Iordan Rădulescu - George Costin, confirmă cele spuse de revoluţionarul Cristian Popescu:  „Conform Legii 42, revoluţionarii răniţi cu grad de handicap aveau dreptul la o mașină cu scutire de vamă sau o mașină din producţie internă dată prin intermediul ­SSPR-ului. SSPR-ul chiar a dat vreo 70 de mașini gratuit către revoluţionari. Adeverinţele pentru mașini s-au eliberat pe fondul unor cereri de adeverinţe pentru drepturile pe care le aveau. Este posibil ca unii să fi falsificat aceste adeverinţe. Cum s-a descoperit tărășenia: fiul lui Nicolae Văcăroiu a vrut să-și ia o mașină și a fost adusă pe numele unui revoluţionar. Mașina a fost adusă la comandă din Germania, dar mașina era de furăciune, fiindcă se organizaseră niște reţele de furt de mașini de lux și le băgau în ţară pe numele revoluţionarilor. Și apoi le vindeau. Revoluţionarii nici nu știau, dar îi convingeau să le facă procuri. În registrul de adeverinţe sunt nereguli grave. S-au găsit zeci de adeverinţe cu același număr de înregistrare". Scandalul certificatelor emise în duplicat Tot din perioada în care George Costin era subsecretar de stat datează un alt scandal în care conducerea SSPR a fost  acuzată de nereguli grave. În anul 2008, conducerea secretariatului de stat al revoluţionarilor a fost preluată de liberalul Puiu Fesan, care a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la „faptele de corupţie comise în perioada 1999-2002 de către fost conducere a SSPR, care prin abuz a emis certificate de revoluţionari în duplicat". În respectiva adresă se menţionează că George Costin și Iordan Rădulescu, aflaţi la conducerea SSPR în perioada 1999-2002, au speculat o portiţă din lege, care prevedea că SSPR poate elibera duplicate revoluţionarilor care își declară pierdut certificatul, și au emis astfel de documente și unor persoane care nu avuseseră niciodată patalama de „luptător" în Revoluţie. Două acte, aceeași serie și același număr de înregistrare Pentru ca documentele acestora să intre în vigoare și să poată primi drepturi a fost găsit un alt artificiu. În august 2000 și în aprilie 2002 s-au publicat noi liste în Monitorul Oficial, cuprinzând erate la listele apărute în Monitorul Oficial din martie 2000, care fusese  emis după un decret semnat de președintele de atunci, Emil Constantinescu. Teoretic, eratele ar fi trebuit să îndrepte niște greșeli făcute în monitorul din martie 2000, însă numărul lor a fost uluitor de mare (aproximativ 3.500). Explicaţia este că prin artificiul acestor erate au fost introduși în Monitorul Oficial mulţi revoluţionari care nu avuseseră niciodată certificat, dar primiseră duplicate, ei fiind astfel oficializaţi și puși în drepturi. „Cu scopul de a obţine pentru alţii foloase materiale injuste, s-au întocmit liste oficiale mincinoase care au fost înaintate Președintelui României pentru a le promulga în Monitorul Oficial", se arată în adresa trimisă către DNA. „Astea sunt povești" Interesant este că din cele aproximativ 3.000 de erate, cele mai multe, circa 800, au aparţinut chiar Asociaţiei Decembrie 1989 - Metrou, condusă de George Costin. Ancheta întreprinsă de DNA după această sesizare nu a avut nicio finalitate, iar George Costin a ajuns fără probleme în fruntea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, pe care îl conduce și în prezent. El tratează cu maximă relaxare problema acestor duplicate. „N-au fost foarte multe erate, astea sunt povești. Din Monitorul Oficial publicat în martie 2000 lipseau niște numere. Și au început să apară unii care aveau certificate, dar nu se regăseau în Monitor. Și așa a apărut acea erată. Dar erau și greșeli de nume care s-au corectat. Am completat acele certificate care nu erau publicate", susţine George Costin. "Au început să apară unii care aveau certificate, dar nu se regăseau în Monitor." George Costin secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Marti, 26 Iulie 2011