Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei: Cheia e la judecători

Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei: Cheia e la judecători

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, atrage atenţia că judecătorilor le revine acum responsabilitatea pentru ca măcar la anul să fie ridicată monitorizarea Comisiei Europene. Cătălin Predoiu așteaptă solidaritatea statelor europene la decizia privind intrarea României în Schengen, după un raport bun pe justiţie, așa cum îl cereau Franţa și Olanda. Raportul Comisiei Europene (CE) privind justiţia din România arată că avem unele instituţii care-și fac treaba, precum DNA, dar și multe probleme. Judecătorii, inclusiv cei de la Înalta Curte de Casaţie, sunt arătaţi cu degetul. Ce puteţi face și ce veţi face? Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne urmărim propria agendă! Raportul a validat toate proiectele Ministerului Justiţiei, remarcând, alături de Direcţia Anticorupţie și Guvernul, implicit și ministerul de resort. Îmi aduc aminte că rapoartele din 2007, 2008 notau o performanţă destul de slabă a Guvernului. Între timp, lucrurile s-au remediat. Mai departe e însă o problemă de management intern, poate că e și o problemă de expertiză, poate și una de voinţă... Iar raportul remarcă importanţa voinţei la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Ca element de noutate, constat că în raportul CE nu se mai pune problema lipsei de voinţă politică, pentru că aceasta a fost probată prin măsurile Executivului și de cele adoptate de Parlament. Începe să devină clar că succesul depinde de voinţa sistemului judiciar. Tocmai, reproșul foarte concret care se face României este că nu are nici acum rezultate în lupta contra marii corupţii. Multe procese de acest fel riscă să rămână în aer pur și simplu pentru că s-ar putea prescrie... Asta ţine în primul rând de judecători... Ministerul Justiţiei a semnalat public în mai multe rânduri acest lucru, inclusiv în ultimul interviu acordat „Adevărul". Am subliniat cât de important este ca judecătorii să aplice mai riguros procedurile și să refuze aceste amânări care merg pe motive superficiale! Faceţi un apel public? Este deja făcut! L-am reînnoit în nenumărate rânduri, o facem și acum: cred că în cazurile de mare corupţie, magistraţii trebuie să judece cu un ochi la lege și cu celălalt pe ceas, pentru că trebuie evitată intervenţia prescripţiei! Și, în același timp, trebuie făcută aplicarea procedurilor care le stau la dispoziţie. Nu poate face legislatorul ce poate face judecătorul! Până la urmă, cheia este în mâinile judecătorilor! Una dintre recomandările făcute României este să găsească soluţia pentru ca averile ilicite să poată fi confiscate. Există această soluţie? În parte, este găsită deja. În Parlament sunt deja două proiecte de lege care vizează, pe de o parte, urgentarea procedurilor de valorificare a bunurilor confiscate în urma săvârșirii de infracţiuni, document elaborat de Ministerul Justiţiei acum câteva luni, și trimis Parlamentului prin Guvern. Mai e, pe de altă parte, un proiect mai recent care vizează preluarea în dreptul intern a articolului 3 din Decizia Cadru a UE privind confiscarea extinsă. Mingea este acum în terenul Parlamentului și sunt convins că o va juca bine, în sesiunea din toamnă. Asumarea răspunderii ar fi o ipoteză de avarie, pentru că în ultimul an am avut proiecte care au trecut chiar și prin voturi care au venit din partea partidelor de opoziţie. Monitorizarea CE a mai relevat că există unele probleme cu Agenţia Naţională de Integritate (ANI), pentru că rareori constatările sale sunt urmate de consecinţe pentru cei vizaţi. Cum veţi acţiona? E vorba din nou de eficienţa aplicării procedurilor de judecată. Nu putem rezolva prin noi legi lipsa de eficienţă în aplicarea legilor existente. Problema principală a sistemului judiciar  și în general, în România, e aplicarea legii, nu elaborarea legii. Cadrul normativ a ajuns la un anumit grad de maturitate, e nevoie de aceeași maturitate și în aplicarea lui. Aș vrea să amintesc că ANI nu are doar un rol punitiv, reactiv, ci și unul disuasiv. Simpla existenţă a agenţiei, exercitarea funcţiunilor ei, și, de preferat, performanţele ei trebuie să constituie semnale către cei care au intenţii necurate că există un mecanism, care până la urmă își produce consecinţele. Cât de bun este acest raport, mai ales dacă-l comparăm cu cel din 2010, care a fost probabil cel mai prost de când se face monitorizarea justiţiei din România? Cel de anul trecut a fost, într-adevăr, un duș foarte rece. Plecând de la măsura pripită prin care s-a amputat practic cadrul ANI au fost compromise practic toate eforturile făcute până atunci. Și în perioada 2009-2010 s-a muncit foarte foarte mult. Totuși, ce s-a întâmplat de anul trecut și până la acest nou raport a fost un parcurs remarcabil. Am avut și un an foarte greu, cu alegerile din CSM, prelungite, cu efectul campaniilor electorale, care inevitabil, deplasează atenţia de la agenda tehnică la o agendă mai declarativă,  de promovare a unor idei, mai curând decât de luare a unor decizii... Acum, responsabilitatea este la CSM, care trebuie să aibă același parcurs de excepţie pe care l-a avut Guvernul anul trecut. Raportul, ca atare, a fost destul de bun, o spune toată lumea! E un raport care  constată că s-a muncit foarte bine! Ne place sau nu, acest raport este legat de decizia privind zona Schengen, iar ţările care au determinat această situaţie, adică Franţa și Olanda, au avut deocamdată reacţii rezervate. Ce așteptaţi din partea lor pentru decizia din septembrie, privind integrarea Schengen? Statele membre, în special cele două pe care le-aţi amintit dumneavoastră, Olanda și Franţa, ne-au cerut un raport bun. Ei bine, au acum acest raport bun! Cred că e normal ca acum și noi să așteptăm solidaritate europeană din partea celorlalte state membre. Oricât de bun ar fi raportul, România nu și-a îndeplinit nici în acest an obiectivul de a „scăpa" de monitorizarea Comisiei Europene. Rămâne, acesta, un obiectiv pentru anul viitor? Nu aș subscrie la ideea unei ratări. Ca ministru, am cerut să ne concentrăm pe îndeplinirea obiectivelor pe care le-am fixat împreună cu experţii europeni. Rezolvarea lor ar însemna că justiţia funcţionează, deci ar aduce natural după sine ridicarea monitorizării. Chiar în raportul din acest an, pe prima pagină, se menţionează că la anul se poate vorbi de o evaluare generală. Deci, cred eu, fiecare din instituţiile cu atribuţii în Mecanismul de Cooperare și Verificare (n.r. - numele oficial al procesului de monitorizare) trebuie să se considere într-un fel de linie dreaptă, trebuie să sprinteze către realizarea propriilor agende legate de monitorizare. Privind reversul medaliei, nu ar fi bine până la urmă ca monitorizarea să rămână? Multe voci, inclusiv din tabăra puterii, susţin că fără această presiune nu ar fi fost luate multe decizii necesare... Atingerea obiectivelor acestui mecanism ar însemna de fapt că justiţia funcţionează, astfel că nu ar mai fi nevoie de această monitorizare. Deci, există aici o problemă de logică: dacă aceste obiective sunt realizate, nu mai e nevoie de acest mecanism. "În cazurile de mare corupţie, magistraţii trebuie să judece cu un ochi la lege și cu celălalt pe ceas, pentru că trebuie evitată intervenţia prescripţiei!'' "Olanda și Franţa, ne-au cerut un raport bun. Ei bine, au acum acest raport bun!''

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Vineri, 22 Iulie 2011