Gheorghe Luchian
Numele meu este Gheorghe Luchian, sunt din Roșia Montană, am 29 de ani și sunt dintr-o familie cu 6 frați. Locuim 8 persoane în două camere. Mama nu a lucrat niciodată, deci nu are pensie. Tata a fost miner, dar nu mai are de mult ajutor de șomaj. Eu am lucrat de la 13 ani, mi-am întrerupt studiile din lipsă de bani și nu mi-am împlinit visele.
Am lucrat în prospecțiuni pentru mină, iar acum sunt norocos că lucrez pentru un ONG. Dar și eu, și frații mei am merge în minerit chiar de mâine, dacă s-ar putea. Am fost plecat și în străinătate, de două ori, am încercat în construcții, restaurante, grădinărit, dar și acolo e foarte greu: sunt de plătit chirii, nu reușești să pui un ban deoparte.
Ca noi sunt mulți români, știu ce se întâmplă în țară. Dar, în Roșia Montană, mii de copii, tineri și bătrâni ar putea trăi dintr-o investiție uriașă în minerit. Dacă nu e lăsată să vină, ni se încalcă cel mai elementar drept: dreptul la viață, la dezvoltare. Unii vor să ne bage în UNESCO? Bine că nu vor să ne împăieze! Suntem oameni, ca și ei. Să vină să trăiască aici și să vadă cum este!
Vă rog să mă ajutați și să dați o șansă mineritului în Roșia Montană! Spuneți povestea mea și altora!
Vă mulțumesc!
sursa; gandul.info 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu