Disputa dintre ONU şi Uniunea Europeană despre cum ar trebui să evolueze Internetul. De la "gratis şi liber", la utilizatori care pot controla ce se scrie despre ei pe Google
Într-un editorial publicat în The Atlantic, jurnalistul John Hendel scrie că două dintre "cele mai mari instituţii transnaţionale din lumea occidentală", UE şi ONU, ar putea să se afle, în curând, într-o "bătălie complexă şi ideologică" în ceea ce priveşte Internetul.
Într-un editorial publicat în The Atlantic, jurnalistul John Hendel scrie că două dintre "cele mai mari instituţii transnaţionale din lumea occidentală", UE şi ONU, ar putea să se afle, în curând, într-o "bătălie complexă şi ideologică" în ceea ce priveşte Internetul.
Săptămâna trecută, ONU a lansat un "raport îndrăzneţ", care susţine că, mai ales în contextul revoluţiilor din Orientul Mijlociu, Internetul este un catalizator pentru mai multe drepturi ale omului, printre care libertatea de exprimare şi schimbul democratic de idei.
Raportul scrie că opiniile publicate pe Internet pot "ofensa, şoca sau deranja" guvernele ţărilor respective, dar oamenii trebuie să se poată exprima liber pe Internet.
Frank LaRue, raportorul pentru libertatea de exprimare al ONU, spune că folosirea tehnologiei pentru a bloca sau a filtra conţinutul siteurilor violează obligaţia statelor de a garanta libertatea de expresie.
UE vrea eliminarea informaţiilor "ruşinoase, depăşite sau invazive"
"Sună minunat", scrie Hendel, "dar problema e că drepturile de care vorbeşte LaRue intră în contradicţie cu trendul care a luat amploare în Europa în ultimii ani". Multe ţări de pe bătrânul continent aprobă dreptul individual "de a fi uitat". Cu alte cuvinte, orice persoană poate cere eliminarea paginilor de pe internet care fac referire la ea.
UE argumentează că, astfel, utilizatorii îşi pot controla "identitatea digitală" şi pot elimina informaţiile ruşinoase, depăşite sau invazive. Hendel dă exemplul agenţiei de protecţie a datelor din Spania, care a cerut în februarie companiei Google să elimine 90 de linkuri din căutările sale. Americanii au refuzat, motivând că eliminarea linkurilor ar face căutările pe net să nu mai fie obiective.
Jurnalistul scrie că legile impuse de UE diferă considerabil faţă de primul amendament al Constituţiei americane, care face referire la libertatea de exprimare personală şi a presei. Hendel spune că noua lege ar permite europenilor să dea în judecată Facebook sau Google. De altfel, YouTube şi Google Maps au atacat deja în instanţă decizia UE. Totuşi, comisarul pe justiţie al Uniunii spunea, în martie, că "o reţea de socializare din SUA, dar care are milioane de utilizatori activi în Europa, trebuie să se supună legilor UE".
Totuşi, editorialistul notează că, pentru multă lume, noile legi UE sunt sinonime cu cenzura. Dacă un utilizator de internet poate să-şi controleze identitatea online, asta înseamnă că îngrădeşte automat libertatea altora, care nu ar mai avea acces la toate articolele, blogurile, conturile de pe reţelele de socializare etc. Abilitatea internauţilor să discute şi să împărtăşească informaţii despre oricine ar fi "semnificativ îngrădită" de aceste legi, scrie Hendel.
ONU: Urmărirea intermediarilor duce la cenzură
Revenind la ONU, jurnalistul dă exemplul unui tribunal italian, care a condamnat trei directori ai Google pentru că au permis publicarea unui filmuleţ controversat pe YouTube. "Învinovăţirea intermediarilor pentru conţinutul creat sau publicat de utilizatori subminează libertatea de exprimare", se arată în raportul ONU. Documentul mai precizează că "urmărirea" intermediarilor precum YouTube sau Google duce la lipsă de transparenţă şi, până la urmă, la cenzură.
"Raportorul pentru libertatea de exprimare accentuează faptul că ar trebui să existe cât mai puţine restricţii în ceea ce priveşte fluxul de informaţii pe internet, cu excepţia câtorva cazuri excepţionale, care încalcă drepturile fundamentale ale omului", se mai arată în raport.
Hendel notează că, pe lângă ideea că toţi oamenii ar trebui să aibă acces la internet, documentul ONU prevede că navigarea online nu ar trebui limitată de guvernele ţărilor. Singurele subiecte care ar trebui interzise sunt pornografia infantilă, defăimarea, instigarea la genociduri sau mesajele rasiste, care ar putea duce la discriminare, ostilitate sau violenţă.
Hendel spune că noul raport ONU ar putea fi respins tocmai fiindcă toate cele 27 ţări din UE fac parte şi din ONU, fiind responsabile cu a opta parte din totalul voturilor. Jurnalistul conchide spunând că "bătălia (n.r. dintre UE şi ONU) abia începe".
sursa; gandul.info 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu