NOI
La noi sunt codri verzi de brad
Si campuri de matasa;
La noi atatia fluturi sunt,
Si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina sa ne-asculte;
La noi sunt cantece si flori
Si lacrimi multe, multe…
Pe bolta, sus, e mai aprins,
La noi, batranul soare,
De cand pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare…
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri
Si jale duce Muresul,
Si duc tustrele Crisuri…
La noi nevestele plangand
Sporesc pe fus fuiorul,
Si- nbratisanu-si jalea plang
Si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru -induiosat
E mai domoala hora,
Caci cantecele noastre plang
In ochii tuturora.
Si fluturii sunt mai sfiosi
Cand zboara in zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Isi infioara sanul
Spun ca din lacrimi e-npletit
Si Oltul, biet, batranul…
Avem un vis neinplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-am raposat
Si mosii, si parintii.
Din vremuri uitate, de demult,
Gemand de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu