Lecţie de respect: cum îşi motivează spaniolii medicii să fie performanţi

• Olivia Tulbure
• 726 afişări
• Duminică 30 ian 2011

Foto arhivă

Prelevarea de organe este prioritară doar pentru cei care aşteaptă un rinichi, un ficat sau o inimă pentru a putea trăi, sau pentru medicii care fac tot posibilul ca acest lucru să se întâmple.

Activitatea echipei de transplant de la Spitalul Judeţean din Timişoara în ceea ce priveşte prelevarea de organe a fost una foarte densă încă de la începutul anului 2010. „Noi în România am reuşit, anul trecut pentru prima dată să depăşim ca număr transplanturile efectuate de la pacienţii în moarte cerebrală faţă de transplanturile de la pacienţii vii, de la părinţi la copii. Abia acum am ajuns, începând cu 2010 am ajuns la un procent care se încadrează în limitele europene", a spus Dan Ilincariu, coordonatorul regional de transplant.

În timp ce medicii din străinătate au pus pe primele locuri această procedură şi au transformat-o într-o prioritate, medicii din Vest se luptă cu un sistem care nu le permite mai mult. „Am văzut un spital în Barcelona care avea trei coordonatori de transplat, în fiecare tură de opt ore, în spital. Noi avem cinci pe ţară. Acolo erau vreo 12, 15 coordonatori plătiţi în spital", a spus Dan Ilincariu. Asistentul medica a urmat un stagiu de pregătire de doi ani la Spitalul Universitar din Barcelona pentru a deveni coordonator de transplant în România. Din spitalele româneşti, diferenţele între sisteme par uriaşe. „La un moment dat, profesioniştii trebuiesc plătiţi. La cum merg lucrurile mai avem mult până acolo. Peste tot se încearcă reduceri, se taie din posturi, nu cred că în viitorul foarte apropiat o să avem parte de coordonatori de transplant plătiţi în România", a spus timişoreanul. 

Un astfel de curs de coordonatori de transplant urmează să fie făcut şi în ţară, printr.un program european. Chiar dacă interesul este din partea medicilor se anunţă unul mare, dificultăţile cu care se confruntă sistemul sunt un obstacol real. „Trebuie să ţinem cont de faptul că munca pe care o face un profesionist trebuie să fie plătită, la un moment dat. Adică toţi cei care facem acum această activitate o facem benevol, fiind conştienţi de rezultatele pe care le are şi de faptul că salvăm foarte multe vieţi. Nu ştiu dacă cineva şi-ar permite să desfăşoare o activitate de genul acesta toată viaţa benevol. Ar trebui să fie foarte bogat că să-şi permită să o facă".

Citeşte mâine dimineaţă, în "Adevărul", interviul complet cu Dan Ilincariu, unul dintre cei cinci coordonatori de transplant din România.

Adevarul.ro