Poemul Zilei: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Radu Gyr

Lege nouă: Toate posturile TV şi radio trebuie să aibă acces la evenimente de mare interes, pentru a face ştiri

de Madalina Cerban - Mediafax

• Ştire
• Foto (1)
• Comentarii (0)

Toate televiziunile şi radiourile din România şi din UE trebuie să aibă acces corect, rezonabil şi nediscriminatoriu la evenimentele de mare interes pentru public, transmise în exclusivitate de către un radiodifuzor român, "în scopul realizării de reportaje scurte de ştiri", potrivit unei noi legi.

Nouă lege: Toate posturile TV şi radio trebuie să aibă acces la evenimente de mare interes, pentru a face ştiri (Imagine: Shutterstock)

Noul act normativ (Legea numărul 95), care a fost publicat în Monitorul Oficial din 4 iulie, modifică articolul 86 din Legea audiovizualului numărul 504/2002.
Potrivit noului act normativ, articolul 86 al Legii audiovizualului se modifică şi va avea următorul cuprins: "(1) Oricare radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României sau a unui alt stat membru al Uniunii Europene are acces, în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii, la evenimente de mare interes pentru public, transmise în exclusivitate de către un radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României, în scopul realizării de reportaje scurte de ştiri, cu respectarea prevederilor art. 85. (2) În cazul radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia aceluiaşi stat membru al Uniunii Europene cu radiodifuzorul care a obţinut drepturi de exclusivitate asupra evenimentului, accesul în scopul realizării de reportaje scurte de ştiri se solicită radiodifuzorului respectiv".
Acest proiect de modificare a Legii audiovizualului (care a fost adoptat de Parlament pe 1 iulie 2014, n.r.) a fost iniţiat în 2013 de Ministerul Culturii, în condiţiile în care Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) nu are drept de iniţiativă legislativă, după cum agenţia MEDIAFAX a relatat pe 21 martie 2013.

CNA a prezentat, însă, în 2012, un punct de vedere Ministerului Culturii cu privire la modificarea articolului 86, în conformitate cu Directiva 2010/13/UE.
Potrivit Expunerii de motive a Ministerului Culturii, articolul 86 din Legea numărul 504/2002 a audiovizualului "prevede în forma actuală (forma din Legea audiovizualului 504/2002, n.r.) că oricare radiodifuzor stabilit în spaţiul comunitar are acces, în condiţii corecte, rezonabile şi nediscriminatorii, la evenimente de mare interes pentru public transmise în exclusivitate de către un radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României, în scopul realizării de reportaje scurte de ştiri. Alineatul 2 al articolului 86 stipulează faptul că radiodifuzorul aflat sub jurisdicţia României care a dobândit drepturi de exclusivitate asupra unui eveniment de mare interes pentru public are obligaţia de a asigura accesul, în condiţiile alineatului 1, pentru câte un singur radiodifuzor din fiecare stat membru al Uniunii Europene".
Ministerul Culturii a spus, însă, că, "din perspectiva reprezentanţilor Comisiei Europene, reglementările respective nu transpun în mod clar şi neechivoc dispoziţiile articolului 15 alineatul 2 al Directivei 2010/13/UE, dând posibilitatea interpretării dispoziţiilor articolului 86, în sensul restrângerii sau limitării accesului la evenimentele de importanţă majoră doar la un singur radiodifuzor per stat membru al UE, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor privind libertatea dreptului la informare".
Conform Ministerului Culturii, modificările aduse - prin noua Lege adoptată de Parlament - articolului 86 din Legea audiovizualului "vizează asigurarea liberului acces la evenimente de mare interes pentru public, al radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia unui stat membru al UE, în scopul realizării de scurte reportaje de ştiri".
Pe de altă parte, articolul 85 din actuala Lege a audiovizualului mai prevede că "extrasul reprezintă o scurtă succesiune de imagini şi sunete cu privire la un eveniment de interes public, în scopul informării publicului asupra aspectelor esenţiale ale evenimentului respectiv". Totodată, dacă un eveniment de interes general se derulează pe parcursul mai multor zile, radiodifuzorii secundari au dreptul la difuzarea unui singur extras pentru fiecare zi.
Indiferent de alcătuirea şi desfăşurarea evenimentului de interes general, durata extrasului nu va putea depăşi 90 de secunde. Extrasele pot fi folosite de radiodifuzori numai în programele de ştiri, cel mult 24 de ore de la transmisia originară. În cazul serviciilor media audiovizuale la cerere, ele pot fi folosite doar în cazul în care acelaşi program este oferit sub formă de înregistrare de către acelaşi furnizor de servicii media audiovizuale.
Pe de altă parte, evenimentele de importanţă majoră care pot fi difuzate în exclusivitate, dacă difuzarea nu privează o parte importantă a publicului din România de posibilitatea de a le urmări în direct sau în transmisie decalată în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber, sunt: Festivalul Internaţional "George Enescu", Jocurile Olimpice de Iarnă, Jocurile Olimpice de Vară, Campionatul mondial de fotbal şi jocurile de calificare ale echipei naţionale a României la acest campionat, Campionatul european de fotbal şi jocurile de calificare ale echipei naţionale a României la acest campionat.
Aceste evenimente de importanţă majoră au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului numărul 47 din 16 ianuarie 2003 privind stabilirea evenimentelor de importanţă majoră difuzate în cadrul programelor de televiziune, publicată în Monitorul Oficial numărul 82 din 10 februarie 2003.
Potrivit respectivei hotărâri, se consideră că o parte importantă a publicului este constituită din cel puţin 70% din populaţia recenzată a României. Difuzarea evenimentelor de importanţă majoră se face de regulă în direct. În funcţie de condiţii şi de înţelegerile dintre radiodifuzori şi organizatori, difuzarea unor manifestări care fac parte dintr-un eveniment de importanţă majoră se poate face decalat, în tot sau în parte.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Despre condamnarea pensiei şi libertăţii unor criminali. În atenţia domnilor Băsescu, Ponta, Niţu

de Claudiu Pândaru Publicat la: 30.07.2013 17:26 Ultima actualizare: 30.07.2013 21:50

• 
  
• 
  

Şi când omul ăsta, la 83 de ani, plânge aducându-şi aminte cum colegul său de temniţă a murit lângă el, cum poţi să reacţionezi?
Cu multă furie.
Când vezi că mai şi trăieşte criminalul, că, aflu acum în timp ce scriu, încă loveşte ca o brută, ce poţi să faci? Să-i ceri adresa, să-ţi îndemni prietenii la un linşaj stradal?
Sunt suficiente cele câteva secunde care despart, ca şi ADN-ul, omul de animal, ca să-şi coboare pornirile în faptă.
Şi totuşi, pentru torţionarul Vişinescu, şi ceilalţi călăi care trăiesc, viaţa este cea mai mare pedeapsă.
Sunt trei acţiuni raţionale pe care le putem pune în practică, plecând de la premisa că aceşti călăi se bucură de trei lucruri ce ar trebui tăiate din existenţa lor – linişte, libertate şi pensie:
1. I-am publicat imaginea, l-am deranjat acasă, merită aşadar toată atenţia noastră, trimiteţi fotografia prietenilor dumneavoastră şi, şansele sunt mici, dar dacă îl întâlniţi pe stradă, zâmbiţi-i, salutaţi-l, ca o bătaie cu scaunul pe spate, cu apelativul: torţionarule! Băgaţi-i din priviri bătrâneţea liniştită în cea mai adâncă temniţă.
2. Şeful Parchetului General al României, domnul Tiberiu Niţu, poate fi găsit la adresa de mail presa@mpublic.ro . Cred că dacă dumneavoastră cereţi ca dosarul lui Vişinescu, precum şi cele ale colegilor săi, să fie soluţionate rapid, va dispune acest lucru. Poate că în cei 23 de ani asta le-a lipsit domnilor procurori: rugămintea populară. Altfel nu-mi pot explica (fac pe naivul) de ce le-au oferit acestor criminali libertatea.
3. Domnul Victor Ponta, sensibil la dorinţa alegătorilor, dar şi şef pe linie de Guvern al ministrului Muncii, poate dispune o anchetă cu finalizare urgentă contra pensiei torţionarului Vişinescu. Luaţi-o, domnule Ponta, ca pe o economie la bugetul statului. Apropo, poate că şi domnul Băsescu citeşte, la şase ani de la condamnarea verbală a comunismului, articolul nostru şi, folosindu-se de relaţia specială a domniei sale cu statul de drept şi justiţia în general, condamnă şi concretul: torţionarii care trăiesc. Domnii pot fi găsiţi la adresele: drp@gov.ro şi procetatean@presidency.ro
Şi mai e un amănunt. „E prea târziu. Ce să le mai facă acum?”, am primit această replică cetăţenească din partea unor cititori, e drept puţini. Ştiţi ce? Le-o puteţi spune bunicilor dumneavoastră, eu, din păcate, bunicului meu nu mai pot.

PENTRU COMENTARII ŞI RĂSPUNSURI VĂ AŞTEPT PE PAGINA MEA DE FACEBOOK

Claudiu Pândaru este director editorial al ziarului Gândul
http://www.gandul.info/

Preşedintele strânge capital pentru urmaş

de Rodica CIOBANU Publicat la: 28.07.2013 19:51 Ultima actualizare: 28.07.2013 20:13

• 
  
• 
  

Cu clop pe cap, copii în braţe şi o mulţime veselă împrejur, Traian Băsescu pare scos din ştirile de dinaintea crizei, când economia, după spusele premierului de atunci,  „duduia”. Tablourile cu aer bucolic, datează însă din zilele noastre, când economia  se chinuie să supravieţuiască, iar preşedintele desprins de zbaterile ei încearcă să reînnoade idila cu electoratul, destrămată în ultimii ani.
Aflat într-un concediu activ, a zburat într-o săptămână, din Argeş, în Apuseni, la Marea Neagră, apoi în Sibiu, demarând, după o perioadă în care ieşirile îi aduceau huiduieli, operaţiunea de reconectare energetică la mase. Şi cine îl vede plonjând, bucuros, în mijlocul adunării are impresia că legătura s-a restablit.
Un preşedinte care a pierdut într-atâta încrederea concetăţenilor săi, încât puţin a lipsit anul trecut, să fie suspendat din funcţie nu redevine popular peste noapte, decât în împrejurări excepţionale, ceea ce aici nu e cazul. Străduindu-se să demonstreze contrariul, dl Băsescu apelează la un truc: urmează traseul serbărilor câmpeneşti, unde oamenii sunt relaxaţi şi dornici să se distreze, nu să se manifeste politic, zgomotos şi agresiv. De asemenea, localităţile în care se opreşte nu sunt deloc sărace, şeful statului lăudându-i pe locuitori pentru modul în  care se descurcă.
E mult mai simplu, aşadar, să obţină  poze de grup fericit, într-o asemenea companie, decât într-una din comunele prăfuite ale Olteniei şi Moldovei, unde ar trebui să le deseneze sătenilor zâmbete pe faţă. Şi, cum fiecare localitate mai răsărită îşi serbează ziua, campania prezidenţială se anunţă a fi un succes. Ea îşi propune, pe lângă reconectarea la electorat – necesară în perspectiva alegerilor prezidenţiale de la anul, când dl Băsescu va transfera capitalul acumulat, favoritului său - , să-i intimideze pe adversarii politici cu mesajul „Poporul mă iubeşte şi mă vrea”. Nemaiavând răspunderea guvernării ca atunci când conducea cu PD-L, dialoghează degajat şi îndreaptă, cu vădită plăcere, toate nemulţumirile către Executivul USL: „Nu mă întrebaţi pe mine, întrebaţi-l pe Ponta, că el a promis!”.  Şi, pentru a-şi demonstra superioritatea în raport cu acesta, iese oficial şi spune că guvernul face prostii, vezi privatizarea CFR Marfă. Mesaj către popor:  „Eu sunt cel competent şi responsabil, ceilalţi, nişte neisprăviţi!”.
Fără îndoială, dl Băsescu are o mare capacitate de regenerare politică, făcându-şi din victoriile spectaculoase, de care puţini l-ar fi crezut în stare, un titlu de glorie. De data aceasta însă situaţia este diferită – domnia-sa a jucat toate rolurile posibile, nu se mai poate reinventa. Or publicul tânjeşte după ceva nou, a obosit de personaje cărora le cresc, la nesfârşit, aceleaşi amputate organe.

Rodica Ciobanu este senior editor al ziarului Gândul

 

Daca ti-a placut articolul urmărește Gandul.info pe Facebook

Vulturii pleşuvi ai lui Ponta şi hienele de opoziţie

de Andrei Luca POPESCU Publicat la: 25.06.2013 20:45 Ultima actualizare: 26.06.2013 13:05

• 
  
• 
  

Cel mai grav accident rutier din istoria Muntenegrului, dar şi din ultimii 30 de ani în România, a dat naştere la efecte perverse printre politicienii de la Bucureşti. Dintr-o tragedie care iscă dacă nu lacrimi, măcar serioase întrebări existenţiale privind viaţa şi moartea, s-a ajuns la o penibilă desfăşurare de forţe de PR. S-a dovedit încă o dată că farmecul Balcanilor constă în faţetele şi extremele lui care se bat atât de tare cap în cap.
Dacă la Podgorica am văzut sute de muntenegreni adunaţi în câteva ore să doneze sânge şi demnitari mobilizaţi în crucea nopţii, la Bucureşti am asistat la două situaţii extreme, etalate de triste animale politice care nu au ezitat să se hrănească cu mirosul de mort. O reacţie de pechinezi care latră fără noimă, din partea PDL, şi o reacţie de manelişti care îşi schelălăie valoarea, din partea Guvernului.
Mai întâi, la Bucureşti, au apărut hienele. Titulatura a fost găsită de premierul Victor Ponta şi le-a fost lipită de frunte opozanţilor din PDL, precum şi satelitului lor, Mihai Răzvan Ungureanu. În cea mai atipică formă de opoziţie din ultimii 20 de ani, PDL şi sateliţii săi politici se trezesc vorbind exact când nu este cazul. În rest, pe probleme economice sau politice, ei tac.
Hienele au apărut însă mai devreme, pentru că în România de astăzi opoziţia face de obicei năniţă şi mârâie abia când cineva îi dă un ghiont. Hiene au fost şi români cu minte puţină, care au umplut internetul cu pretenţii absurde din partea autorităţilor, dar şi oameni mai de vază, precum un cunoscut patron de televiziune şi totodată presupus analist politic, care şi-a transformat angajaţii din studioul tv în praştie de tras cu pietre în Guvern. Reacţie inadmisibilă a Guvernului a spus şeful analist? Facem, boss, o ştire şi lătrăm aşa până zici matale stop.
Marele of al hienelor: de ce juca premierul Ponta baschet, în timp ce în Muntenegru un autocar plin cu pensionari români se făcea praf într-o prăpastie? De ce şeful diplomaţiei româneşti, Titus Corlăţean, dormea în ghete şi s-a trezit – ţineţi-vă bine, abia la 4 ore după accident să comunice cu poporul? De ce nu s-a dus el, ministrul de Externe, la accident, la faţa locului?
Câteva răspunsuri pentru adepţii acestei abordări. Pentru că iniţial nici măcar autorităţile din Muntenegru nu au ştiut că autocarul era din România, crezând că e din Ucraina. Pentru că autorităţile comunică oficial abia când au informaţii confirmate oficial de omologii lor din alte state. Pentru că, la un accident de o asemenea anvergură, este greu să confirmi rapid identităţi şi număr de victime. În fine, pentru că pur şi simplu nu conta dacă un comunicat de presă era scris cu o oră sau două mai devreme sau dacă Victor lua cina cu Daciana. Acei oameni tot morţi şi grav răniţi ar fi rămas, iar soarta lor ar fi depins în primă fază tot de muntenegreni, nu de români.
De altfel, nu îmi aduc aminte ca, în cazul accidentului rutier din Ungaria, din 2011, în care 15 români au murit stâlciţi într-un microbuz care circula ilegal, domnul premier Emil Boc sau domnul ministru de Externe Teodor Baconschi, de la PDL, să fi mers să închidă sacii cu cadavre la faţa locului, aşa cum pretind acum să o fi făcut cei din USL.
În scurt timp, la Bucureşti s-a sărit însă în extrema cealaltă: cea de PR de inspiraţie comunistă, în care tovarăşul secretar-general dă un pic din mână nervos, iar şefii de la judeţ încep să forfotească, cu mânecile suflecate şi cravata lărgită, ca să miroasă a muncă şi a dedicaţie.
În locul hienelor, a apărut escadrila de vulturi pleşuvi coordonată de premierul Victor Ponta şi divizia sa de PR. Victor Ponta a preluat în forţă frâiele Celulei de Criză de la MAE, a vorbit poporului şi a dat indicaţii miniştrilor de resort, pentru că, vezi bine, sărmanii nu ştiau ce au de făcut. Titus Corlăţean, ministrul de Externe, şi-a anulat participarea la o reuniune a miniştrilor de Externe din UE, la Luxemburg, şi a plecat spre Podgorica, nu se ştie de ce, pentru că în afară de a da mâna cu oficialii şi a trece pragul spitalului nu a făcut.
Cele mai penibile roade ale acestei acţiuni de PR politic s-au văzut astăzi, pe pista Bazei Aeriene 90 de la Otopeni. Un ministru al Apărării, Mircea Duşa, şi un ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, orbecăind în jurul aeronavei militare care aducea la Bucureşti primii 11 răniţi grav, ca nişte găini decapitate, fără să îşi afle rostul. Însă amândoi îmbrăcaţi identic, doar în pantaloni negri de stofă, cămaşă albă şi cravată. Că doar muncim pe teren, tovarăşi, nu stăm ascunşi în spatele birourilor, în timp ce mor pensionari nevinovaţi în vacanţă. Au lipsit doar mânecile suflecate.
Premiul special la această acţiune de PR, la care o garnitură de sos de lămâie era recomandată pentru a tăia greaţa, îl poate primi neîndoielnic ministrul liberal al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu: dumnealui a anunţat, vrednic pionier, că va merge neîntârziat la spitale, să verifice starea paturilor şi stocurile de medicamente. Să nu lipsească ceva, domn’ premier!
Cu ce a ajutat concret toată această tropăială a oficialilor de la Bucureşti? De ce este nevoie ca un ministru de Externe să se deplaseze la faţa locului într-un caz de accident rutier? Este dumnealui în măsură să accelereze procedurile legale, mai mult decât o pot face ambasadorul şi consulii români din Muntenegru?
De ce este nevoie ca doi miniştri să facă pe trepăduşii la roata avionului? Au ei capacităţi nebănuite de tămăduire a rănilor grave sau ştiu ei să monteze o targă în ambulanţă? Eugen Nicolăescu a reuşit măcar să-şi facă meseria de bază, cea de contabil: a numărat în direct, la televizor, autospecialele care plecau cu răniţii către spitale.
Răspunsul este unul singur: ca să dea bine la televizor şi să închidă gura hienelor.
În tot acest timp, televiziunile de partid şi de interes au putut filma nu doar acest trist desant politic asupra unei tragedii, ci şi lucrurile care chiar au contat. Că avem un secretar de stat pe nume Raed Arafat care a ajuns din nou primul în mijlocul faptelor, pentru că este un om care chiar putea să ajute şi să coordoneze cu mânecile suflecate toată această acţiune de repatriere. Că avem un serviciu de urgenţă, cu tot ce implică el, de la Poliţie la ambulanţe, de la Armată la pompieri, care funcţionează în teren.
Faţă de criza ostaticilor din Algeria, când guvernul Ponta a reacţionat execrabil, bâlbâindu-se în public, acum situaţia de criză a fost ţinută în frâu corect. E drept, provocarea nu a mai fost la fel de mare ca cea din deşertul african, pentru că vieţile românilor scăpaţi din prăpastie erau în mâinile unor medici din Muntenegru, nu într-ale unor terorişti al Qaeda.
În spirit manelist însă, oficialii de la Bucureşti nu s-au putut abţine să îşi arate valoarea, ca să moară duşmanii de ciudă. Duşmani politici care, din păcate, nu prea mai mişcă în aceste zile decât în zvâcniri penibile.
PENTRU COMENTARII VĂ AŞTEPT ŞI PE PAGINA DE FACEBOOK ANDREI LUCA POPESCU

Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul

 

Daca ti-a placut articolul urmărește Gandul.info pe Facebook

Noua Constituţie dă liber la enclavizare

de Marian SULTĂNOIU Publicat la: 17.06.2013 13:00 Ultima actualizare: 17.06.2013 13:03

• 
  
• 
  

Între alte subiecte de interes imediat, Traian Băsescu, invitat la emisiunea “După 20 de ani”, de la ProTV, a abordat tema regionalizării României, în perspectiva noii Constituţii.
Preşedintele le-a cerut politicienilor să fie mult mai precauţi în reformarea acesteia, mai ales în privinţa înfiinţării parlamentelor regionale şi a autonomiei preşedinţilor de regiuni, aspecte “ce ţin de statul federal şi care încalcă prevederea constituţională privind caracterul unitar al statului”.
"E necesar să plecăm de la definiţia statului român, şi anume aceea de stat unitar! Dacă ei se gândesc că vor face parlamente regionale, preşedinţi regionali cu o autonomie largă, statul se transformă în stat federal. Deci, mare grijă, domnilor politicieni, la ce faceţi cu regionalizarea, că România este stat unitar", a atenţionat Băsescu.
Remarca de mai sus se poate înscrie într-un tablou mai larg.
Preşedintelui nu-i sunt străine câteva dintre amendamentele admise de Comisia pentru revizuirea Constitutiei, la propunerea UDMR - de exemplu, completarea la art. 6: “Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa, potrivit legii privind statutul minorităţilor naţionale, organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor”. Amendamente care au darul de a pune, şi mai vârtos, la îndoială caracterul de stat unitar. Cu atât mai mult cu cât, la această oră, nu există în România vreo lege privind statutul minorităţilor naţionale.
Băsescu nu intenţionează ca, printr-o declaraţie fără echivoc privind acest aspect, să intre într-un conflict deschis cu amicul său politic, premierul ungar Viktor Orban, şi nici cu minoritatea maghiară din România, “apropiată” lui la referendumul de anul trecut. Mesajul, cu trimitere în două rânduri la caracterul de stat naţional, abordează, însă, implicit, acest aspect în contextul în 
care, actuala putere este dispusă, din motive meschin-politicianiste, la concesii cu consecinţe deloc liniştitoare pe termen mediu şi lung.
Este limpede că PSD îşi urmează strategia de apropiere faţă de UDMR, în perspectiva unei noi structuri majoritare. Nu este, însă, limpede ce carte joacă şeful comisiei, Crin Antonescu, şi nici liberalii săi, definiţi ca extrem de ponderaţi în admiterea pretenţiilor reprezentanţilor politici ai maghiarimii.
Este cert, însă, că puterea încearcă să includă în textul Constituţiei, împingând-o pe uşa din dos, baza legală a unei viitoare autonomii teritoriale, inclusiv a minorităţii maghiare.
Într-o ţară decupată, ca un puzzle, care stă să se destrame la orice pumn lovit în masă, e aproape caraghios să mai admiţi existenţa unui stat unitar.

Şi atunci, cât de greu să le mai fie “reprezentanţilor legali ai minorităţilor naţionale, care au putut înfiinţa organe proprii de decizie şi executive, cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor” să ordone enclavizarea?! 

Marian Sultănoiu este senior editor al ziarului Gândul http://www.gandul.info/

Criza statului şi bunăstarea căpuşelor

de Anca SIMINA Publicat la: 13.05.2013 00:50 Ultima actualizare: 13.05.2013 00:55

• 
  
• 
  

“Nava din furtună a fost adusă la cheu. Ce s-a întâmplat cu omul gras? A slăbit şi statul nu s-a prăbuşit”. Preşedintele e vesel, ca un pompier care a trecut ziua cu bine după ce s-a împiedicat de lumânarea aprinsă, la capul mortului. Face turul microfoanelor prin faţa unor cetăţeni încă înţelegători, cărora “cifrele nu le ţin însă de foame”, crede coabitantul său.
Dar cifrele, spre deosebire de oamenii politici antrenaţi să dea plasă, nu mint. Statul obez, ei bine, nu a “slăbit” decât cu 210.000 de posturi, nu angajaţi. Puţinii plecaţi din sistem sunt ori doctori, emigranţi din orgoliul de a le fi plătită munca, ori funcţionari de cumetrie presaţi să se retragă pentru a face loc altora ca ei.
Tot cifrele arată limpede cum au crescut salariile medii în companiile de stat peste care criza a trecut ca o glumă. Calculul politic e cinic şi exact. Acolo şi-au făcut loc protejaţii, clienţii de partid, cu contracte care bat schimbările de regim, cu joburi obscure, în majoritatea lor, dar bine plătite dintodeauna.
La Romatsa, controlorii de trafic iau 18.000 de lei pe lună, cu 25% mai mult decât în 2010. Foarte bine. Mai intrigant e însă că o secretară primeşte cel puţin 8.000 de lei, cât 7 doctori la un loc. Iar suprataxa iluzorie a PSD nu ar mişca nici cu un milimentru eternii protejaţi din scaunele lor.
Cu tunurile pe salariile din energie, servite poporului telespectator pe burta goală, guvernul Ponta protejează mai departe prosperitatea căpuşelor obscure din Transporturi. Acronime ca S.A.A.F. sau G.E.I. Palat CFR ţin în spate, de ani buni, contabili, spălătorese, paznici care contabilizează, spală şi păzesc clădiri sau maşini ale statului, în regim de privaţi, pe bani frumoşi.
Pentru companiile-căpuşă, binele statului e şi al lor. Pe spatele lui, al statului obez îşi fac “venituri proprii”, spălând limuzine de demnitari, legând “în privat” documentele oficiale, închiriind tot statului spaţii care îi aparţin. Când statul prosperă, se înmulţesc şi se îngraşă. Când statul e în criză, răul lui nu e şi al lor. Nu li s-au aplicat tăieri de 25% în 2010, ci doar “principiile pieţei”, cu clauza nescrisă, dar mereu valabilă, că pierderile, la final, le va acoperi tot statul. Un buget generos care îşi ţine în puf până la moarte foştii semnatari de note informative promovaţi şefi în companii bănoase şi discrete. “Dacă salariile au crescut eu aş fi primul care să mă bucur”, le spune încurajator ministrul Fenechiu.
De desfiinţare nu poate fi vorba. Din CA-urile lor se ţin bine hoarde de cărători de serviete veniţi în cabinetele miniştrilor pe salarii care, fiind la vedere, păstrează decenţa. Sperietoarea managementului privat s-a metamorfozat şi ea în soluţia românească a “managerul profesionist”, un om din interior, dar fără carnet de partid asumat.
Pe scurt, o clică dependentă care nu a secretat, în toţi aceşti ani, decât resursele propriei rezistenţe indiferent de crize sau de guvernări. Degeaba se bucură profesorii şi medicii, cei care au mai rămas, de “salariile reîntregite”, un asterisc la lefurile oribile dintotdeauna. Ei sunt o sectă de inadaptaţi care n-au priceput esenţialul. Surprins însă perfect de Marian Vanghelie: “n-ai dreptate când ai dreptate, ai dreptate când ai greutate”.
P.S.: Aud că domnul Mircea Geoană face planuri şi turnee să ajungă Secretar General al NATO. Dacă mutarea la Bruxelles îl va face să plece, în sfârşit, din vila de pe Cucu Starostescu a RA-APPS, în care va face în curând un deceniu de semi-clandestinitate, nu pot decât să îl sprijin.

 

Daca ti-a placut articolul urmărește Gandul.info pe Facebook

Să râdem cu mafia lemnului

de Rodica CIOBANU Publicat la: 30.04.2013 21:04 Ultima actualizare: 30.04.2013 21:05

• 
  
• 
  

Deoarece a ocrotit cu incontestabilă dăruire mafiile pădurilor de pe întinsul României, personalul silvic - fie că e vorba de un şef de regie, fie de un simplu pădurar - beneficiază, prin lege, de următoarele: spor de risc egal cu 25 la sută din salariul de bază, un fond de premiere egal cu 20 la sută din totalul amenzilor încasate şi un altul de 35 la sută din contravaloarea masei lemnoase confiscate, destinat aceluiaşi scop. Drepturile băneşti sunt înscrise în actualul Cod Silvic, iar cel nou „european şi aspru”, cum este promovat de ministrul delegat al Pădurilor şi Apelor, Lucia Varga, face puţină dreptate în această privinţă, tăind primele, dar lăsând sporul. Nivelul amenzilor era, oricum, foarte modest (aproximativ 1,4 milioane de euro, conform bilanţului Romsilva pe 2011), dar, chiar şi aşa, ce stat îşi mai premiază angajaţii complici la un jaf de 10 miliarde de euro, în 20 de ani? ! Eu nu cunosc vreunul.
Mama pădurilor afirma zilele trecute, la Oradea, că "dacă un pădurar sau un inspector silvic sunt prinşi şi dovediţi că au fost parte la furtul de lemne, riscă cel mult tăierea a 30% din salariu sau o analiză în comisiile de disciplină în urma căreia nu păţesc nimic". Adică furtul ar fi asimilat, în acest domeniu, abaterii disciplinare şi nicidecum infracţiunii, cum este regula generală. Doamna ministru descrie, probabil, realitatea roză din teren, sărind peste prevederile Codului Silvic în vigoare, care stabileşte că „Maximul special al pedepselor se majorează cu 2 ani, în cazurile în care infracţiunile prevăzute la art.106-113 sunt săvârşite de personal silvic”. Iar articolele respective trimit la închisoare pe oricine intră ilegal cu drujba, pixul, gaterul ori camionul în fodul forestier, numărul anilor înmulţindu-se proporţional cu prejudiciul, ajungându-se până la 16 după gratii, când valoarea pagubei depăşeşte de cinzeci de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă „pe picior”, la data comiterii faptei. Noul Cod nu este deloc mai drastic cu infractorii, dar trasează, în plus, personalului silvic de la nivel central şi local, obligaţia de a sesiza organele în drept, cu privire la faptele pe care se presupune că le-au constatat.
Există aşadar o lege împotriva defrişărilor sălbatice, numai că nimeni nu vrea să o aplice. Modificările aduse acesteia şi despre care doamna Varga  spune că vor reduce cu 50-60 la sută tăierile ilegale sunt doar o glumă pentru mafie. Nu vor mai avea voie camioanele cu lemne să circule noaptea. Păi cele mai multe circulă ziua şi se salută din faruri cu maşina poliţiei, iar pădurarul le face cu mâna. Sau nu se vor mai vinde buşteni direct din pădure ori de la marginea ei, ci din depozite sau platforme special amenajate. Foarte drăguţ, dar pe hoţi nu-i interesează, ei nu vin să cumpere la licitaţie, ci să fure. Dacă articolele din noul Cod Silvic ar fi dezbătute la umbra unui brad, în Harghita, ar fi distracţie mare.
Mafia lemnului este atât de bine structurată şi sudată, sumele rulate atât de mari, interesele şi complicităţile politice atât de înalte, încât nici Parchetul, nici DNA nu s-au încumetat s-o atingă. E ridicol să credem că va pica atacată de doamna ministru cu pămătuful. Se impun măsuri radicale: destituirea tuturor acelora care gestionează prost fondul forestier, indiferent ce poziţie ocupă; sesizarea parchetelor cu privire ilegalităţile săvârşite în teren, dar şi în legătură cu emiterea unor acte a căror aplicare a avut consecinţe grave, chiar dacă e vorba de  ordonanţe sau ordine ministeriale; creşterea pedepselor minime pentru lucrătorii silvici care nu constată sau bagatelizează ilegalităţile; recuperarea prejudiciilor prin confiscarea averii acestora din urmă, în cazul în care se dovedesc complici; creşterea pedepselor minime pentru furtul în formă organizată, cu mai mult de doi infractori; confiscarea mijloacelor folosite la comiterea ilegalităţilor – drujbe gatere etc; înfiinţarea jandarmeriei pădurilor bine remunerată, antrenată şi dotată; alte măsuri împotriva proprietarilor de păduri şi responsablilor din partea statului, fiindcă mafia n-ar fi atât de puternică, dacă statul nu ar fi atât de cooperant.
Europeanul Cod Silvic al doamnei Varga nu se potriveşte cu România. El arată că voinţa politică de a tăia răul de la rădăcină e aproape nulă. Meritul real al noului Cod este acela că, schimbând termenii de inventar, va calcula câtă pădure am pierdut de fapt.

Rodica Ciobanu este senior editor al ziarului Gândul

 

Daca ti-a placut articolul urmărește Gandul.info pe Facebook

Porumbeii voiajori ai dlui Băsescu

de Rodica CIOBANU Publicat la: 07.04.2013 19:48 Ultima actualizare: 07.04.2013 19:49

• 
  
• 
  

Abia înfiinţata Mişcare Populară încearcă să se vândă drept un produs pur, necontaminat de politic, ca un porumbel alb, purtător de speranţă într-un stol de corbi. „Nu este un partid, este un instrument al democraţiei participative, un instrument public, o reacţie la  faptul că România se confruntă cu numeroase riscuri, pe care guvernanţii le ignoră”, a declarat, ieri, Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie din Universitatea Bucureşti şi preşedintele Fundaţiei Mişcarea Populară.
„Fără politicieni, fără dezmembrări de partide”, a repetat Cristian Diaconescu, consilier prezidenţial şi fondator al Mişcării, cuvintele dictate de chiar şeful statului. Şi, probabil, vreun an de acum încolo, niciun om de partid nu va avea acces la vârful celei mai politice organizaţii „nepolitice”, pentru a nu scoate la iveală cioara.
Cu sau fără politicieni în rândurile ei, Mişcarea  Populară este un partid în curs de constituire. Iniţiatorul ei, Traian Băsescu, care respiră numai politică are în comun cu societatea civilă doar câţiva intelectuali şi nu poate fi bănuit că ar crea, vreodată, „instrumente” dedicate exclusiv acesteia. În acelaşi timp însă, preşedintele ştie că un partid conceput după metoda clasică şi mai ales unul a cărui paternitate o recunoaşte va fi primit cu neîncredere de electorat, riscând să sucombe la „şi altele”, precum formaţiunea lui MRU. În plus, în momentul de faţă nu şi l-ar permite, fără a  da un semnal clar de rupere a PD-L, acţiune care, dată fiind puţina vreme scursă de la respingerea moţiunii sale favorite în Convenţia Naţională, ar  fi privită ca o ripostă nimicitoare, venită din partea unui om politic răzbunător.
Prin urmare, a ales calea mai puţin umblată: a înfiinţat, mai întâi, o fundaţie (sună bine, sugerează trăinicie, stabilitate), a cărei misiune este aceea de a strânge cât mai mulţi adepţi. Peste un an, doi, hop şi partidul, cum admitea preşedintele. Până atunci, „porumbeii” dlui Băsescu, cu mesajul de dreapta la picior, îşi vor lua zborul spre provincie, să inducă o mişcare de jos în sus.
„Vom merge în ţară să ascultăm vocea celor activi economic”, spunea dl Preda, dezvăluind, astfel, care este electoratul ţintă.  Tot domnia sa rostea o frază bună de memorat, pentru a-i fi adusă aminte când va fi cazul (şi mereu s-a ales praful dâmboviţean de vorbele mari): „N-am intrat pentru a lua, ci pentru a ne pune în slujba binelui colectiv”. Neîndoielnic, dl decan se pricepe să gângurească plăcut, în urechea publicului larg, dar orice facere de bine presupune, pe  lângă abegaţie, şi sinceritate.  S-ar cuveni, aşadar, ca şefii Mişcării Populare s-o lase mai moale cu civismul nealterat şi să spună clar: „Români, am pus de-un partid!”.   

Rodica Ciobanu este senior editor al ziarului Gândul

 

Daca ti-a placut articolul urmărește Gandul.info pe Facebook

Valentin Roman: “Vecine secui, vrei autonomie? Îţi dau autonomie? Ce faci cu ea?”

Administratie | 01-04-2013 19:43

---

Uite ce-ţi propun, dragă vecine secui: eu îți dau autonomie, nu doar culturală sau teritorială în cadrul Statului român, ci totală, fă-ți țara ta, îți dau eu din pământul meu și fă-ți tu țara ta în mijlocul României. Steag ai deja, îți mai trebuie țara, se pare că-n țara mea nu-ți place. Și pentru că-s generos și nu-mi place să te văd cum te zbați în chinurile unor frustrări dureroase, sunt dispus să fac ce-am zis mai sus.
Dar trebuie să fii conștient de niște lucruri, vecine, anume că, după ce vei avea țara ta, pe care ți-o dorești atâta, de la mine nu trebuie să mai ai așteptări, vei trăi într-o enclavă înconjurată de România, orice pleacă dinspre tine spre alte zări, trebuie să treacă prin teritoriul meu, la fel precum trebuie să treacă prin el orice vine spre tine. Iar eu voi avea dreptul să controlez aceste lucruri și să pun ce taxe de tranzit vreau. Nu ai cum să influențezi acest drept, că eu fac ce vreau în țara mea, tu faci ce poți în a ta. Vei avea nevoie de hrană, la tine culturile, în mare, sunt doar de cartofi. Ai nevoie de grâu, porumb, legume și altele. Ţi le voi furniza, ca un vecin bun ce voi fi, însă la prețurile dorite de mine.
Ce zici de 50 de euro pe kilogramul de grâu sau 100 de euro pe kilogramul de roșii? Te asigur că sunt de cea mai bună calitate. Avem din belșug în Bărăgan, de pildă. Din păcate pentru tine, Baraganul va rămâne al meu… Vei mai fi nevoit, evident, să-ți educi copiii. Te pot ajuta și la acest capitol. România are câteva centre universitare mari, la București, Cluj și Iași, de pildă. Îți voi accepta copiii la studii acolo în schimbul unor taxe anuale modice, cum ar fi 500.000 de euro de persoană. Sunt sigur că-ți vei permite, exporturile de cartofi îți vor asigura un PIB peste cel al Norvegiei probabil…
În cazul instituțiilor de învățământ, probabil că taxele mele ți se vor părea mari, așa că poate vei decide să-ți înființezi și tu câteva. Ar fi o idee excelentă, doar că eu, de pildă, nu voi recunoaște diplomele emise de acestea. Și chiar dacă le-aș recunoaște, probabil că școlile tale vor funcționa în limbă maghiară, așadar nu am cum să-ți anagajez absolvenții pe teritoriul meu.
Singura variantă pentru a avea ceva șanse, ar fi să folosești în școlile tale limba română, pentru ca absolvenții să-și găsească de lucru în România, dar asta nu ar însemna oare să te expui riscului de a te… româniza? De-asta zic, ai grijă ce decizii iei și în planul ăsta.
În mod clar, ca nouă entitate statală pe harta lumii, nu vei face parte încă de la început din organizațiile internaționale, nu vei fi nici în UE, nici în NATO, nici membră a vreunui tratat de comerț. Iar eu voi avea dreptul să controlez cine îmi tranzitează teritoriul care tine și în ce scop sau dinspre tine către alte meleaguri. În cel de-al doilea caz, pot să-ți ofer vize de tranzit pentru tine în schimbul unei taxe de, să zicem, 100.000 de euro bucata valabilă pentru doar o pășire pe pământul românesc. Ce zici? Îți convine? Ți-am spus că sunt generos azi. E frumos afară, deci am toate motivele să fiu așa.
De asemenea, nu ai nici aeroporturi internaționale și nici porturi. Dacă vei dori, tot ca un vecin bun ce-ți voi fi, îți pot închiria câteva docuri la Constanța, să faci și tu comerț. Chiria o stabilim împreună, prețul de pornire, unul decent zic eu, ar fi de 500.000.000 de euro pe an. Acolo poți încărca vase cu cartofi pentru export.
Va trebui să ai bani pentru spitale, de pildă, și resurse indejuns pentru a plăti o forță de poliție, medici buni, chirurgi, soldați etc. De pildă, fără spitale și doctori buni, vei fi nevoit să-ți tratezi bolnavii în țara mea, unde, în mod cert, asigurările medicale emise de tine, nu vor avea acoperire. Însă nu te pot lasă la greu, îți voi prelua suferinzii, dacă ești de acord ca pentru o operație de apendicită să plătești 50.000 de euro.
Dacă eu sunt xenofob sau ultrantionalist, tu ce ești? Din toate cele de mai sus rezultă că eu nu sunt nici xenofob, nici ultranatonalist, în schimba rezultă că tu, vecine, ești anti-european. Te întrebi cum așa. Simplu: în timp ce Europa dorește o omogenizare culturală și economică (o fantezie, de altfel), tu vrei separatism și visezi la Ungaria Mare, o chestie la fel de utopică, imposibil de realizat, din pricina faptului că până și în acel stat medieval, tot o minoritate reprezentai.
Ți-aș putea reaminti diverse părți ale istoriei din care poate vei înțelege că te-am primit în țara MEA, ți-am dat pământ, apă și pâine, dar se pare că nu-ți este de ajuns. Până și originea îți este neclară, în sensul că tu, secui, te dai drept maghiar, dar nici măcar istoricii Budapestei nu s-au pus de acord cine ești, de unde vii și dacă ești sau nu înrudit cu ei. În “Gesta Hungarorum”, Simon de Keza, un preot de la curtea lui Ladislau al IV-lea (1278-1290), afirmă că “după cucerirea Panoniei de către unguri, secuii au primit o parte din țară, totuși nu în Câmpia Panoniei, ci au trăit aceeași soartă VECINI ÎN MUNȚI CU BLACKII, cu care s-au amestecat și dela cari au împrumutat alfabetul”.
Iată cum, dragă vecine, un cronicar ungur face distincție clară între neamul tău, al secuilor, și cel maghiar. Iar un alt aspect interesant al afirmației sale este cel în urma căruia rezultă cum că ai avea ceva sânge românesc și de la ai mei ai învățat să scrii. Deranjant, nu?
Treaba de care vorbește nenea Keza mai sus se întâmpla undeva pe la sfârșitul secolului XI sau începutul secolului al XII-lea. Ghici câți ani de istorie aveau ai mei deja pe pământul ăsta când ai venit tu. Îți este greu să aproximezi,nu? Te înțeleg, pentru tine antichitatea nu există, e imposibil să faci referiri la istoria ta folosind teremenul “înainte de Hristos”. Nu mai vorbesc de neolitic sau epoca fierului, deja pătrundem în zonă SF pentru tine și tăi. Și asta este la fel de deranjant, nu?
Nu îmi voi reaminti de 1.000 de ani în care drepturi în Ardeal ai avut doar tu și alți minoritari, în timp ce pe ai mei i-ai asuprit, le-ai interzis limba, numele românești, religia și orice drept elementar uman. Nu-mi voi aminti de Ip și Trăznea, nu-mi voi aminti de ce spunea scriitorul Geza Kosztensky, decât așa, în treacăt, un singur pasaj din broșura “Politica Națională”, care, la sfârșitul secolului XIX, spunea că “să lăsăm la o parte minciuna convențională conform căreia noi pretindem că nu vrem să ucidem naționalitățile nemaghiare. DA – NOI VREM SĂ LE SUPRIMĂM ȘI TREBUIE SĂ LE SUPRIMĂM”. O astfel de atitudine era felicitată, la acea vreme, de ministrul de interne ungar Hyeronimy.
Ce ai putea face Ai putea să-ți vezi de treaba ta, la fel cum își văd de treaba lor lipovenii, turcii, tătarii și bulgari din România, la fel cum își vede orice om de aici. România ți-a oferit TOTUL, pământ, adăpost, resurse, absolut TOT. Ți-am asigurat, prin legi, dreptul de a-ți utiliza limba, de a avea școli în limba ta, de a-ți practica religia, de a călători liber, de a fi reprezentat în parlamentul de la București, dar și în cel european, a manifesta, celebra, comemora. Ar fi trebuit să ai aceleași drepturi precum toți ceilalți și nimic în plus sau în minus, dar eu ți-am dat mai mult, că te-am văzut necăjit.
Poți trăi asemeni mie aici, cu bune și cu rele, cu necazuri și bucurii, cu familie și prieteni alături, cu rate la bănci, uneori zâmbitor, alteori mai supărat. Ai țarina să-ți cultivi pământul dat de strămoșii mei. Și nu ți l-am dat cu chirie, ți l-am oferit pentru vecie pentru că erai pribeag, n-aveai casă și acareturi. Lasă prostiile și nu mai confirma, prin tot ce faci, caracterizarea de “bolnavul Europei”, pe care nenea Churchill ți-a atribuit-o.
Mă rog, eu ți-am spus toate astea ca un bun vecin ce-ți sunt și pentru că-mi pasă de soarta ta și a urmașilor tăi. Dacă tu alegi să abuzezi deja de toată permisivitatea asta, e problema ta, dar NU FACE, TE ROG, SĂ DEVINĂ PROBLEMA NOASTRĂ, CĂ N-O FI BINE DELOC! RESPECTĂ DRAPELUL ROMÂNESC, CONSTITUȚIA SA ȘI POPORUL SĂU!
Valentin Roman                                                                                                                                        sursa; napocanews

Singurătatea învingătorului la limită

Opinii - Alin TEODORESCU

Alin TEODORESCU Luni, 01 Aprilie 2013 - 21:08

Nu am vrut deloc să comentez întâmplările legate de Congresul PDL de acum o săptămână. Ce se întâmplă astăzi era perfect previzibil, chiar dacă nu prognozabil în detalii. Dar un articol al unei excepționale editorialiste, Sabina Fati, m-a incitat.
Ruptura din FSN în 1992, Partidul Democrat a adus până la 16% în 1996, sub conducerea lui Petre Roman, apoi târât până la 7% în 2000, când a fost salvat de la dispariție numai de victoria lui Traian Băsescu în fața lui Sorin Oprescu la alegerile locale pentru Primăria București din iunie 2000. Traian Băsescu îi ia locul lui Petre Roman și, în ciuda eforturilor sale enorme, nu reușește să ducă partidul mai sus de 10% în intenția de vot. În paralel, un alt politician de efigie al României, Theodor Stolojan, care salvase și el PNL de la dispariție, acceptând să-i fie candidat la alegerile prezidențiale în 2000, ducea PNL la 20% intenție de vot. În toamna lui 2003, Traian Băsescu și Theodor Stolojan formează Alianța DA, care obține 30% aritmetic calculați la alegerile parlamentare din 2004. Traian Băsescu reușește să câștige din nou la limită – de data aceasta în fața lui Adrian Năstase, devine președinte, aduce Alianța DA la guvernare, proptind-o cu tot felul de spărturi și își începe cariera de politician de vârf al României.
Prin victorii la limită, instinct autentic și sprijin public masiv, Traian Băsescu ajunge în postura în care nu mai este nevoie să fii, ci trebuie să faci. Cu o agendă generoasă (să facem instituțiile statului să funcționeze, să renegociem capitolele de aderare ale României la UE, să simplificăm sistemul fiscal, să asigurăm dezvoltare), Traian Băsescu a făcut practic ce a vrut în politica românească între sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2012. A pus prim-ministru pe cine a vrut, a negociat cu cine a vrut, a numit judecători și procurori, a condus serviciile de informații, a decorat, a blestemat și a lăudat pe cine a vrut. Traian Băsescu a avut, probabil, cel mai favorabil context politic din ultima sută de ani. România era deja membru NATO când a devenit președinte, pentru prima oară țara intrând sub umbrela nucleară a SUA, maximul de garanție militară pe care îl poate obține o națiune astăzi. România încheiase capitolele de negociere cu UE, devenind membru plin la 1 ianuarie 2007, dată cunoscută cu aproape zece ani înainte. România a avut o perioadă fastă din punct de vedere economic până în 2008, când au început să se arate colții crizei, pe care Traian Băsescu a ignorat-o, a negat-o și a disprețuit-o până când l-a lovit pe el personal.
Ce a rămas din toată agenda generoasă și din victoriile la limită ale unui jucător politic dotat cu tactici rafinate, dar fără strategie? Sabina Fati spune că rămâne legenda lui Pygmalion. Adaug că rămâne și dorința de a trimite un mogul de presă în pușcărie.
Sabina Fati interpretează intervenția lui Traian Băsescu la Congresul PDL în favoarea protejatei sale, Elena Udrea, ca un act al profesorului Higgins, cel care, în piesa lui George Bernard Shaw, pariază că poate transforma o florăreasă în steaua strălucitoare a saloanelor, reușește, se îndrăgostește de propria creație, dar florăreasa se mărită cu un aristocrat tânăr și-l abandonează pe bietul Higgins. Shaw a trăit aceeași dramă. Vechii greci o cunoșteau – dar ce nu cunoșteau vechii greci? Însă legenda originară curge mai paradigmatic decât piesa lui G.B. Shaw. Un sculptor pe nume Pygmalion creează statuia femeii perfecte, cere zeilor să o însuflețească, aceștia acceptă, căci sculptorul era atins de pana geniului, statuia ia viață. Pygmalion se împreunează cu ea. Din împreunarea lor rezultă un băiat. Care primește numele de Pathos. Numele înseamnă durere, chin, suferință, rană, în greaca veche. Când îți iubești propria creație nu produci decât dramă și suferință. Nu-ți fetișiza producția. Nu-ți însufleți chipul cioplit. Căci creația ta este altceva decât ceea ce crezi tu.
Pentru trimiterea unuia sau a altuia în pușcărie, Traian Băsescu are sprijin public. Pentru rolul de Pygmalion nu va primi decât înțelegerea și compasiunea tăcută a acelor bărbați și femei din jurul nostru care, după 50 de ani, au iubit profund, au zidit destine și au rămas singuri. Sunt mulți. Știu și eu povești – una dintre ele mi-a fost încredințată de Sergiu Nicolaescu, dar nu pot să o spun decât după zece ani de la decesul său. Alta este a celui mai mare trader român pe piețele mondiale – însă nu am dreptul să o spun decât în ziua nunții creației sale. Le voi spune pe amândouă.
Dar nu pentru rolul de Vâșinski și nici pentru cel de Pygmalion a fost ales Traian Băsescu. Nu pentru a-și trăi drama i-a fost plătit salariul de ministru, primar sau președinte. Traian Băsescu a fost ales să conducă.
Și a ajuns să creeze pathos.
sursa; gazeta de sud

Ţară poluată de datorii

Opinii - Adrian PANAITE

Adrian Panaite

Miercuri, 06 Martie 2013 - 20:33

Când oamenii au ieşit în stradă în urmă cu un an, şi-au transmis clar mesajul în privinţa taxei auto: Mai bine fără! Guvernul de atunci s-a speriat şi a amânat aplicarea ei până la finalul anului. Trecând de hopul electoral, noua Putere ne pricopseşte, începând cu data de 15 martie a.c., cu o nouă formulă a aceleiaşi taxe de primă înmatriculare inventate de guvernul Tăriceanu.
Proiectul numit acum al timbrului de mediu ar urma să aducă cu 100 de milioane de lei mai mult la bugetul Fondului de Mediu din plăţile pe care le efectuează românii la prima înmatriculare în ţară a unei maşini. Exceptate vor fi maşinile încadrate în standardul Euro6, precum şi autovehiculele electrice şi hibride.
Modificările operate la actuala taxă au în vedere reduceri pentru maşinile dotate cu Euro1 şi Euro2, argumentul fiind acela că formula anterioară avea valori disproporţionat de mari pentru anumite zone de poluare, care nu ţineau cont de puterea de cumpărare a românilor.
Chiar şi aşa, cetăţenii sunt puşi să scoată în plus din buzunar bani pentru a plăti un fond de mediu la care deja cotizează prin includerea unor contribuţii de mediu în costurile carburanţilor. Asta în condiţiile în care nu putem vedea beneficii palpabile ale cheltuirii pe proiecte de mediu ale sumelor încasate anterior.
Banii pe care îi dăm în plus la cumpărarea maşinii sunt usturători, iar rezultatele favorabile pentru mediul înconjurător sunt neclare; în orice caz, greu de dovedit. Aşa cum a arătat legea în trecut, la fel arată şi acum: nu ca o parte a unui ansamblu de protecţie a mediului, ci ca o taxare suplimentară, pe de o parte, şi o distorsiune a pieţei auto, pe de altă parte.
Putem fi siguri că nu vom importa „rablele“ din Occident! Aceasta a fost sperietoarea din a doua parte a deceniului trecut; acesta este probabil şi substratul de acum. Şi în spatele deciziei taman argumentele de mediu nu stau.
Taxa auto a fost dintru început un obstacol în calea românilor, astfel încât aceştia să nu fie beneficiari ai intrării ţării în UE, cumpărând netaxaţi maşini second-hand bune şi la preţuri accesibile, înnoind pe criterii economice parcul auto de la noi. A fost o imixtiune în piaţa liberă, lucrând în detrimentul consumatorilor şi în folosul unor clase bine ţintite: importatori de autovehicule, societăţi de leasing auto, bănci, producători cu brand occidental. Totul îmbrăcat, desigur, în ambalajul frumos al protecţiei mediului.
Într-o ţară în care pădurile sunt tăiate cu sălbăticie, iar înlocuirea fondului forestier este invizibilă, în care balastierele de pietriş din albiile râului sunt exploatate îndoielnic şi în care şantierele de construcţie sunt fabrici de praf, ne-am trezit să protejăm mediul punând taxe prohibitive pentru cumpărătorii de vehicule.
„Câştigul“ de a nu fi devenit un paradis al maşinilor second-hand în ultimii zece ani îşi are însă şi partea vătămătoare într-o altfel de poluare: o poluare financiară. Ceea ce românii ar fi putut cumpăra ieftin şi bun, au cumpărat scump şi pe credit. Din grija de a nu deveni o ţară poluată de noxe, am devenit o ţară poluată de datorii.
Poluarea financiară nu este de colo! Sănătatea financiară a familiilor, a companiilor, în final a economiei în ansamblul ei, este esenţială pentru societate. Eforturile sporite pentru achiziţia maşinilor, costurile aferente cu dobânzile pentru credite care altminteri nu ar fi fost contractate, au partea lor de greutate în povara datoriilor pe care economia naţională o cară în aceşti ani.
Ce binefaceri ale proiectelor de mediu, ce ameliorare a aerului respirat resimţim cu adevărat în aceşti ani pentru a fi meritat într-adevăr îndatorarea şi punerea în pericol a bilanţurilor familiale?
sursa; gazeta de sud

DE CE NU INTRĂM ÎN SCHENGEN. Lista clanurilor cunoscute care au speriat Vestul

de Andrei Luca POPESCU Publicat la: 05.03.2013 23:46 Ultima actualizare: 06.03.2013 00:37

• 
  
• 
  

Infractorii de export ai României sperie SCHENGEN

Un motiv mult mai concret decât problemele privind statul de drept, pentru care state europene precum cele 7 dezvăluite de gândul ieri nu îşi doresc deschiderea frontierelor României în spaţiul Schengen sunt grupurile infracţionale organizate care au început, în ultimii ani, să opereze în UE.
Rapoarte ale Poliţiei şi DIICOT arată că infractorii români fac milioane de euro în UE, din trafic de femei şi minori, din infracţiuni informatice sau trafic de droguri. Deşi în ultimii ani poliţiştii şi procurorii români au băgat după gratii majoritatea liderilor clanurilor interlope celebre din România, infractorii români exportă criminalitate în Europa în continuare.

În 2012, Germania, Franţa şi Austria au fost ţările care au solicitat de cele mai multe ori cooperarea cu Poliţia Română, alături de Spania, Italia şi Marea Britanie, pentru a prinde infractori care operau în România şi în alte state europene. Poliţiştii români au primit anul trecut peste 3.500 de cereri de asistenţă, arată bilanţul instituţiei. Aceste trei state se numără printre cele care se opun aderării la Schengen, după cum a arătat gândul.
Procurorii DIICOT au arătat, în bilanţul lor pe anul 2012, că ţările care au cerut de cele mai multe ori cooperarea procurorilor români pentru rezolvarea unor cazuri în care erau implicaţi infractori români sunt Germania (47 de solicitări), Franţa (31 de solicitări), Belgia (18 solicitări), Olanda (15 solicitări) şi Austria (14 solicitări). Acestea se numără printre cele 7 state care se opun aderării României la Schengen. Italia şi Spania sunt de asemenea printre statele europene care se confruntă din plin cu reţelele de infractori români.
Infracţiunile preferate de români în statele UE sunt cele informatice, cu cărţi de credit, traficul de persoane şi traficul de droguri.
Doar în Franţa, două reţele de români care se ocupau cu furtul şi cu traficul de persoane au fost trimise în judecată, infractorii fiind prinşi cu ajutorul autorităţilor române. Cele două reţele acţionau în Rennes şi în Paris, adunau împreună 32 de români şi au produs 2,5 milioane de euro din infracţiuni.

Citeşte şi Care sunt cele 7 state care AR VOTA ÎMPOTRIVA intrării României în Schengen. HARTA la zi a negocierilor. EXCLUSIV

Citeşte şi SCANDALUL SCHENGEN. Băsescu, după ce Ponta a anunţat că România nu va mai cere un vot în JAI: "Salut poziţia premierului. E o revenire la normalitate"

Şeful Cancelariei Prezidenţiale, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, a explicat marţi dimineaţă, într-un interviu acordat RFI, că una dintre principalele temeri ale statelor europene faţă de România este cauzată de criminalitatea organizată care nu este desfiinţată încă de acasă, înainte ca reţelele să ajungă să se extindă la nivel european.
"(O preocupare sunt) Grupurile infracţionale care se organizează şi se monitorizează de la Bucureşti, care călătoresc şi fac foarte multe infracţiuni în statele UE, să fie demantelate, desfiinţate. Multe din preocupările statelor membre în ceea ce priveşte o serie de infracţiuni săvârşite de cetăţenii români nu se datorează strict faptului că sunt unii care fac fapte rele şi ar fi bine să nu mai călătorească în afară. E mult prea simplist. Se consideră de unele state că o serie de structuri ale crimei organizate, dacă ar fi anticipat demontate în România, nu ar mai avea capacitatea de a realiza o imigraţie infracţională. Există o aşteptare ca grupurile infracţionale să fie puse sub controlul justiţiei dintr-o fază cât se poate de inicpientă", a declarat Cristian Diaconescu.
În 2011, şeful SRI George Maior avertiza că fenomenul grupărilor infracţionale organizate care acţionează peste graniţele României a ajuns o ameninţare la siguranţa naţională a României şi se plângea că informările SRI nu sunt valorificate cum trebuie.
"Noi avertizăm asupra acestui fenomen care a crescut în intensitate. Vorbim de crimă organizată transfrontalieră, care presupune fenomene foarte grave la adresa securităţii naţionale: contrabandă, evaziune, trafic de persoane, trafic de droguri, lucruri pe care SRI le are în vedere permanent. Cel puţin statistic, în ultimii doi ani, au fost transmise de SRI fie organelor de cercetare penală, DIICOT, DNA, fie MAI, peste 1.500 de informări referitoare la aceste. Multe dintre informări au ajutat la destructurări, altele, din păcate, sunt gestionate la nivelul organelor de aplicare a legii în felul în care sunt gestionate. Aceasta este o vulnerabilitate, după părerea mea, care trebuie tratată mai adecvat", spunea George Maior.

Citeşte şi DOSARUL SCHENGEN. Cum a ajuns România să fie prinsă între LUPTELE POLITICE de la Bucureşti şi Bruxelles. PLUS: Cu ce mandat merg negociatorii României la Bruxelles

Citeşte şi ANALIZĂ GÂNDUL. Miza unei investiţii de 1 MILIARD DE EURO - DOSARUL SCHENGEN

România, izvor de prostituate, cerşetori şi droguri
"România îşi păstrează caracterul de ţară sursă a traficului de fiinţe umane, traficul extern fiind, în această perioadă, din rândul victimelor cetăţeni români", arată Poliţia Română în bilanţul pe anul 2012. Cele mai multe astfel de persoane ajung în Occident pentru a practica prostituţia sau cerşetoria.
România este de asemenea un punct important de acces către Vest al migranţilor ilegali din Africa şi Asia, din ţări precum Afganistan, Pakistan, Camerun, Ghana, Libia, Tunisia, Egipt, Maroc, Algeria sau teritoriile din Cisiordania şi Gaza.
În 2012, poliţiştii români au prins 52 de grupuri infracţionale organizate care se ocupau cu traficul de persoane, fiind arestate 278 de persoane. Procurorii DIICOT au raportat 307 persoane arestate în 2012 pentru trafic de persoane. Victimele lor au fost în număr de 976, dintre care 311 erau minori.
În ce priveşte drogurile, România este o ţară importantă de tranzit pentru heroina, cocaina sau canabisul care vin din Asia sau America Latină. Olanda, Germania, Marea Britanie, Spania şi Italia sunt ţări de destinaţie a acestor droguri, conform Poliţiei Române. România face parte din traseul nordic al Rutei Balcanice de trafic de droguri: Turcia - Bulgaria - România - Ungaria.
Poliţia Română raportează în 2012 eliminarea a 90 de reţele de trafic de droguri, cu 650 de persoane trimise în judecată. Procurorii DIICOT au raportat în 2012 peste 1.100 de persoane trimise în judecată pentru trafic de droguri.
În 2012, una dintre cele mai importante capturi de droguri din România a fost făcută în urma operaţiunii "Spider". Poliţiştii şi procurorii DIICOT au capturat 40 de kilograme de heroină provenite din Turcia, care aveau destinaţia Olanda, unde reţeaua de distribuitori pe stradă era formată tot din români. Drogurile erau transportate în maşini.
Operaţiunea "Samsonite" a însemnat un exemplu în care România exporta prostituate în Italia, la Milano. Poliţiştii români au arestat 23 de persoane care în ultimii 5 ani exploataseră sexual peste 50 de persoane, inclusiv minore. Fiecare dintre victime le aducea infractorilor între 1.500 şi 2.000 de lei în fiecare zi.
Clanurile celebre "la export", care au căzut
Cea mai de răsunet operaţiune a poliţiştilor şi procurorilor DIICOT din ultimii ani împotriva clanurilor interlope a avut loc recent în Bucureşti, în februarie 2013. Cele mai vestite şi mai violente clanuri interlope ale Capitalei au ajuns în arest: Cămătarii, Sportivii, Luptătorii, Metin, Vancică. Aceste grupări, cu excepţia Cămătarilor, nu aveau ramificaţii la nivel european.
În 2012, tot în Bucureşti cădeau două dintre cele mai puternice clanuri interlope specializate pe proxenetism şi trafic de droguri: Sadovenii şi Duduienii. Prostituatele erau însă păstrate pentru uz intern, pe Centura Bucureşti şi în Tunari, fără să ajungă în Europa. Mai demult, alte clanuri celebre din Bucureşti, precum fraţii Geamănu sau Ştoacă, au ajuns după gratii.
Liderii clanului Ghenosu, care făcea legea din Târgovişte în tot judeţul Dâmboviţa, au ajuns după gratii. Florin Ghinea, zis Ghenosu, îşi extinsese o reţea de prostituate în Irlanda, în perioada 2008-2011. Conform presei irlandeze, reţeaua producea peste două milioane de euro pe an.
Un alt clan interlop care exporta prostituate şi care a fost pus după gratii în România este cel al romilor din gruparea Zăbălaru, din Călăraşi. Condusă de Budrigan şi nevasta sa, reţeaua clanului Zăbălaru trimitea fete în Italia. Procurorii DIICOT au documentat cum a reuşit clanul Zăbălaru să strângă aproape jumătate de milion de euro, convingând fetele să se prostitueze prin metoda "Loverboy" (membrii reţelei făceau tinere să se îndrăgostească de ei, apoi le forţau să se prostitueze).
Tot în Călăraşi a acţionat şi clanul "Ţaganu", care exporta prostituate în Spania, Grecia, Franţa sau Italia. Condusă de Costel Vlad, zis "Ţaganu", alături de soţia şi de fiul său, gruparea a trimis la prostituat sute de fete din familii sărace din Călăraşi şi Ilfov, producând de pe urma lor peste 750.000 de euro, în perioada 2006-2010. Liderii clanului au fost arestaţi în 2009.
În 2010, un alt clan celebru a căzut. 29 de persoane din clanul Cordunenilor de la Iaşi au fost arestate şi trimise în judecată după ce procurorii au stabilit că reţeaua lor de prostituţie, cerşetorie, tâlhării, furturi şi fraude cu carduri bancare acţiona în Italia, Spania, Irlanda, Austria şi Germania, dar şi în Republica Moldova. Cordunenii conduşi de Bogdan Constantin, fost Corduneanu, au adunat peste 2 milioane de euro din aceste infracţiuni.
Clanurile de romi din zona Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, au făcut furori în Marea Britanie, aflându-se în spatele celei mai extinse reţele de cerşetori şi hoţi minori din Regat. Autorităţile române au arestat şi au trimis în judecată 26 de persoane, care au trimis în Marea Britanie 181 de minori. Reţeaua aduna copii romi din comunităţile sărace sau copii cu handicap fizic, pe care îi trecea ilegal frontiera şi îi ducea în Marea Britanie.
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au dispus trimiterea în judecată a 26 de persoane, dintre care 18 în stare de arest preventiv, acuzate, printre altele, de trafic cu 181 de minori în Marea Britanie. Liderii grupului erau Titi Aghiotantu, Poligrad, Chinezul, Bocioc şi Franţ. Doar o parte a reţelei ar fi produs aproape un milion de euro de pe urma traficului de minori, conform presei britanice. Vilele şi maşinile de lux din Ţăndărei sunt mărturia că aceasta era doar o mică parte din profit.

Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul