Atenţie ce scrieţi pe Facebook! Detaliile care pot fi aflate foarte uşor despre voi

Trimite pe email

Roxana Ruscior | 11.06.2014 |

0 Comentarii

+ zoom

Galerie foto (3)

Compania Five a creat un instrument care poate analiza orice status scris pe Facebook şi, observând cuvintele cheie folosite, poate trage concluzii privind personalitatea utilizatorului.
Five Labs urmăreşte anumite cuvinte cheie folosite în statusurile de pe Facebook şi în funcţie de acestea stabileşte trăsăturile de personalitate.
Apoi, personalitatea utilizatorului poate fi comparată cu a prietenilor săi sau chiar cu a unor vedete, pentru a vedea dacă aceste persoane au ceva în comun.

Acest instrument de analiză arată modul în care reţelele sociale pot oferi informaţii importante despre utilizatorii lor.
Five Labs foloseşte o metodă inventată de Hansen Andrew Schwartz, cercetător la Universitatea Pennsylvania.
Sistemul se bazează pe teoria modernă din psihologie, potrivit căreia există 5 trăsături esenţiale ale personalităţii: extrovertirea, deschiderea, neuroticismul (anxietatea, vulnerabilitatea la stres), conştiinciozitatea şi agreabilitatea.
Spre deosebire de alte tehnici similare de analiză a conţinutului, Five Labs nu păstrează datele, acestea sunt şterse imediat ce au fost văzute de utilizator.

Pe lângă amuzamentul pe care îl oferă, acest instrument le va arăta utilizatorilor cum sunt ei percepuţi de alţii în funcţie de ce scriu pe Facebook şi cum ar putea fi folosite aceste informaţii.
Sursa: Daily Mail

Locuri bântuite din România

Articole pe aceeasi tema:

• Serial: Călătorii spirituale! Vechi schituri bucureştene
• Fantomele din casa Claudiei Schiffer
• VIDEO Hotel de lux pentru animale, o soluție pe timp de criză

Articole din aceeasi categorie:

• Semnificaţiile bune ale viselor întunecate
• De ce e bine să fii egoistă
• Mâinile care te vindecă - Episodul al 3-lea

17 octombrie 2013 | Eta Budin

Vizualizari: 2301

Crezi în legende bizare, în locuri în care sălăşluiesc spirite din alte lumi? Clădiri vechi de la noi din țară, păduri seculare, ba chiar troițe de la marginea drumului sunt învăluite într-o aură misterioasă, iar pe seama lor circulă tot soiul de povești. Dacă ești din Capitală, ai auzit probabil de catacombele de sub Centrul Vechi. Ai rădăcini în zona Ardealului? Nu se poate să nu fi aflat de fenomenele stranii din pădurea Hoia-Baciu! Iar dacă ești olteancă de Dolj, nu-ți este, poate, străină povestea nălucii din Radovan. În fapt, spun specialiștii, toate aceste legende sunt modalități prin care oamenii încearcă să scape de tentația răului – care există în oricare din noi. Dar să luăm istorisirile pe rând...
Tunelurile misterioase de sub București
Capitala României ar fi străbătută, pe sub pământ, de o lume labirintică deosebită. Legendele dau drept sigură existența unei rețele de tuneluri secrete, care traversează Capitala dintr-o parte într-alta – și care, susțin unii, ar fi bântuite.
Cercetările arheologice ori șantierele de construcție indică, într-adevăr, existenţa galeriilor subpământene – în zona Centrului Vechi, în cea a Mănăstirii Cotroceni, pe sub Parcul Cișmigiu. Odinioară, rolul lor era de-a proteja avutul negustorilor și boierilor de tâlharii care atacau orașul. Nu alcătuiesc însă o rețea, așa cum își imaginează amatorii de senzații tari. Asta nu le face însă mai puțin fascinante. Cu ocazia refacerii zonei Lipscani, au fost „scoase la lumină“ vechi galerii, care legau clădirile principale între ele. Nimeni nu a zărit niciun spirit până acum... dar legendele continuă să dea un aer misterios acestei zone.
Cu caleașca pe sub pământ
Curtea Veche  din Bucureşti ascunde multe mistere

Despre tunelurile de sub Bucureşti s-a aflat pentru prima oară din lucrarea „Istoria Bucureşcilor“, a istoricului G.I. Ionnescu-Gion (1857-1904). Se pare că primul tunel de sub vechiul Bucureşti s-a construit la comanda lui Vlad Ţepeş şi lega palatul său, aflat pe locul ocupat în prezent de Palatul Kretzulescu, de Biserica Schitu Măgureanu, trecând pe sub Grădina Cişmigiu (un loc mlăştinos în acele vremuri), apoi mergea spre Cheiul Dâmboviţei, unde Țepeș avea pregătită o ascunzătoare. De asemenea, cronicarii din vremea lui Vodă Caragea spun că domnitorul se plimba cu caleaşca pe sub pământ, de la Palatul Cotroceni, până la Curtea din Dealul Spirii.
Năluca spânzurată, legenda pădurii Radovan
În județul Dolj, localnicii se codesc și acum să treacă pe lângă pădurea Radovan. Și dacă o fac totuși, se spune că e bine să privească numai înainte, fără să scoată un cuvânt și fără să întoarcă capul! Altfel, riscă să vadă „Mireasa“ – și e de rău! Tot apariția fantomei „Miresei“ ar explica numărul mare de accidente de maşină, care au loc în zonă, pe o porțiune de drum netedă de pe lângă pădurea cu pricina. Dar cine este acest temut personaj? Se spune că prin anii ’50, o fată din Moldova, care venise prin părțile Olteniei să-și caute de lucru, a fost siluită de bărbatul care o angajase. Fata, copleșită de rușine, s-a spânzurat de un copac, în pădurea Radovan. De atunci, strigoiul fetei – purtând un văl alb – îi bântuie pe cei vii.
Pădurea cu OZN-uri din Cluj
Despre pădurea Hoia-Baciu din Cluj se tot scrie de zeci de ani – inclusiv revista americană „Travel + Leisure“ a menționat-o pe lista pădurilor bântuite din lume. Localnicii, dar și curioșii veniți de departe, sunt gata să jure că acest codru, care are în centru o poiană în formă circulară, este un loc de trecere spre alte lumi. „Supraviețuitorii“ povestesc că, furișându-se pe sub boltele de nepătruns ale copacilor răsuciți, au fost încercați de stări bizare de rău și de spaime inexplicabile.
„Pădurea blestemată“, situată în vestul orașului
Cluj-Napoca, a fost multă vreme un subiect interzis, de care oamenii vorbeau numai în șoaptă. Un biolog din zonă, pus pe jar de relatările oamenilor, și-a luat inima în dinți și a cercetat, ani în șir, fenomenele ciudate pe care el însuși le observase: umbre și lumini cu origini necunoscute, siluete care apăreau numai pe rolele fotografice. Faima „întunecată“ a pădurii a crescut de la an la an și s-a îmbogățit cu relatări despre OZN-uri – iar investitorilor locali din zilele noastre le-a dat prin cap chiar să organizeze circuite turistice în zonă.

Miresele-fantomă
Istorii care dau fiori, cu mirese trecute pe lumea cealaltă, abundă pe tot teritoriul României. În județul Dâmbovița, în apropiere de Găești, se poate vedea de pe DN7 un monument numit Troiţa Miresei sau Troiţa Margaretei. Aici se spune că, în anii ’30, a murit o tânără mireasă - și că, de atunci, locul e blestemat. În Pitești, în cartierul Trivale, s-ar fi sinucis o fată, după ce a aflat că alesul ei a fost călcat de mașină chiar în ziua nunții. Într-o noapte, un taximetrist a dus în pădure o tânără, la cererea ei – pentru ca, după aceea, șoferul să afle, cu groază, că era vorba chiar despre mireasa decedată..
http://www.clickpentrufemei.ro/

„Cât te lasă inima“

Panorama - Delia PATRU

Banii, un „bun de preţ“ în timpul crizei

Vineri, 05 Aprilie 2013 - 19:35

Mai nou, un sistem de plată original permite clienţilor să decidă cât vor să plătească pentru un anumit serviciu, relatează repubblica.it
Ce au în comun o proprietară mormonă a unui restaurant din Salt Lake City cu Thom Yorke, solistul trupei britanice de rock alternativ Radiohead? La prima vedere, nu prea multe. Totuşi, ceva îi uneşte: este vorba de un model economic numit „pay what you can” (sau payez ce que vous voulez, sau pague lo que usted desee, sau pe româneşte: plătiţi cât doriţi), adoptat pentru prima dată în Utah, într-un restuarant, iar apoi şi în industria muzicală, o dată cu lansarea albumului „In Rainbows“. În 2003, în Salt Lake City, Denise Cerreta inaugura One World Cafe, unde nota de plată era stabilită chiar de către client. Patru ani mai târziu, Radiohead şi-a scos la vânzare on-line albumul la un preţ sugestiv: „It’s up to you!“ (Depinde de tine). În cele două cazuri menţionate, rezultatele au fost diferite. În timp ce doamna Cerreta a mărturisit că reuşeşte să îşi achite fără probleme chiria şi să îşi satisfacă unele capricii datorită notelor de plată generoase de peste 60 de dolari, componenţii formaţiei Radiohead s-au pomenit că 60 la sută dintre fanii care au „cumpărat“ albumul au fost dispuşi să „plătească“ doar zero dolari. Au trecut câţiva ani de atunci, iar astăzi, în ciuda faptului că criza ne-a determinat pe cei mai mulţi dintre noi să fim mai zgârciţi, această economie „a onoarei“ pare să revină la modă.

Metodă uzuală

De menţionat că această metodă este deja aplicată de ceva timp în muzeele americane, (indiferent că este vorba de Metropolitan sau de Muzeul American de Istorie Naturală din New York), în turism (metoda a fost experimentată în hotele din Freiburg, din Elveţia, în Austria, Singapore sau Spania), în restaurante (Wringley Mansion din Phoenix, Arizona, Little Bay din Londra sau în vienezul Der Wiener Deewan) sau la edituri. În aceste cazuri, rezultatele au fost diferite. Revista franceză on-line Owni a fost închisă în luna decembrie, pentru că generozitatea cititorilor s-a demonstrat a fi insuficientă, în timp ce, în 2012, vânzările de ebook fantasy (cărţi în format electronic) de pe Humble Bundle au adus încasări de peste 1.202.981 de dolari în doar două săptămâni. De altfel, acesta din urmă a fost şi un experiment interesant pentru a verifica care este valoarea unui ebook, în opinia cititorilor. „Preţul mediu pe care utilizatorii au ales să îl plătească, de 14 dolari, este mult prea mare pentru promoţii de acest tip. Dar, la fel de adevărat este că succesul se datorează şi transparenţei tranzacţiilor, dar şi faptului că un procent, stabilit tot de cumpărător, este donat în scopuri caritabile“, a explicat  Robert Martinez, reprezentant Humble Bundle. O motivaţie puternică au probabil şi  newyorkezii amatori de fitness, care de ani întregi trebuie să plătească tarife din trei cifre în sălile Equinox. Gândindu-se la ei, Adam Rosante a creat un antrenament de 45 de minute cu preţ variabil, care se numeşte „People Boot-camp“. Fiecare plăteşte cât poate: „Unii dau trei dolari, alţii 40“, a povestit Rosante. Oricum, media (12-20 dolari pentru fiecare antrenament) nu este deloc mică, având în vedere perioada de criză.

Banii nu sunt totul

De altfel, metode alternative de plată există de ceva timp. Una dintre acestea este celebrul „troc“, care, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, este o formă primitivă a schimbului de mărfuri, în care un produs se schimbă direct pe alt produs, fără mijlocirea banilor.  De asemenea, trebuie menţionat şi Bitcoin,  o monedă digitală creată în 2009 de Satoshi Nakamoto. În luna martie a anului 2013 existau peste 10.800.000 Bitcoini. La prețurile curente, valoarea economiei Bitcoin este de peste 370 de milioane USD. De altfel, în mai multe zone din Europa, localnicii au adoptat propria monedă, sperând că în acest fel se opun măsurilor de globalizare. De exemplu, locuitorii comunei Filettino, din provincia Frosinone, situată în centrul Italiei, au hotărât să-şi declare autonomia fiscală şi şi-au tipărit propriile bancnote, cu efigia primarului imprimată pe ele. Moneda se numeşte „fiorito“, iar primăria a tipărit 20.000 de asemenea bancnote. Rata de schimb a fost fixată, tot de primărie, la 0,50 euro. Iar această idee a  unei monezi locale, alternativă la euro sau la dolar, nu este nouă pe Bătrânul Continent. În anul 2003, în orăşelul bavarez Prien am Chiemsee (Germania), a fost tiparită moneda locală „chiemgauer“. În Germania, fenomenul a luat asemenea amploare încât, până în prezent, se cunosc peste 60 de monede locale, lansate în diferite localităţi. De asemenea, în 2010, în comuna franceza Villeneuve-sur-Lot, din departamentul Lot-et-Garonne, a apărut moneda „l’abeille“ (albina), iar la Toulouse a circulat moneda „sol-violette“, cu scopul promovării unei dezvoltări economice solidare.
sursa; gazeta de sud

Moarte interzisă

Panorama - Delia PATRU

Pe Insula Itsukushima, moartea şi naşterea sunt interzise prin lege

Vineri, 29 Martie 2013 - 20:45

Pe planetă, există locuri unde moartea reprezintă o problemă atât de gravă, încât este interzisă prin lege, relatează absurdityisnothing.net
Încă din antichitate existau locuri unde moartea era interzisă. Un exemplu elocvent este Insula Delos, unde încă din secolul V înainte de Hristos, din motive religioase, pur şi simplu nu aveai voie să mori. Chiar dacă de atunci au trecut câteva sute de ani bune, există încă locuri pe mapamond unde astfel de interdicţii sunt valabile. Un exemplu este insula japoneză Itsukushima.
Potrivit religiei shintoiste, această insulă este un loc sacru, iar menţinerea purităţii spirituale a acesteia este cel mai important lucru. Pentru a păstra insula curată, preoţii locali au stabilit o serie de reguli clare, astfel încât nimeni să nu moară sau să se nască pe aceste melaguri. Nici o naştere sau moarte nu a mai avut loc pe această insulă din 1878, pentru că femeile gravide, bătrânii sau bolnavii sunt mutaţi când li se apropie sorocul. Mai mult, pe insulă a avut loc o luptă în 1555, iar comandantul celor care au câştigat bătălia a ordonat ca până şi pământul udat de sânge să fie mutat de pe insulă cu bărcile, iar clădirile au fost curăţate în întregime.
 De atunci, nimeni nu a mai murit pe această insulă şi este foarte probabil că această interdicţie va dura mulţi ani de acum încolo.

Cimitire închise

Reguli similare există şi în oraşul Longyearbyen din insulele norvegiene Svalbard. Aici, moartea este interzisă, iar orăşelul are doar un mic cimitir, în care de peste 70 de ani nu se acceptă înmormântări. Principalul motiv îl reprezintă faptul că, având în vedere temperaturile scăzute de pe aceste melaguri, toţi cei îngropaţi acolo sunt perfect conservaţi. Oamenii de ştiinţă au luat chiar ţesut de la o persoană îngropată acolo şi au găsit urme intacte ale virusului gripal, din cauza căruia aceasta a murit în timpul epidemiei din 1917. Oamenii care sunt grav bolnavi sau se aşteaptă să moară în curând sunt expediaţi cu un avion într-o altă parte a Norvegiei, unde îşi petrec ultimele zile din viaţă.
Tot cimitirul reprezintă principala problemă şi în localitatea italiană Falciano del Massico. Aici moartea nu este interzisă nici din motive religioase, nici din cauza factorilor de mediu, ci doar pentru că nu mai există nici un loc de veci. Primarul orăşelului italian, care numără aproximativ 3.000 de suflete, a emis recent un ordin prin care localnicilor le este interzis să moară, cel puţin până se construieşte un nou cimitir. Din această cauză, cetăţenii din localitate sunt în conflict cu oraşele vecine pentru locurile de veci, pe care se ceartă încă din 1964. Până la rezolvarea situaţiei, oamenii sunt nevoiţi să-şi îngroape rudele în alte oraşe sau să se descurce cum pot.
 Aglomeraţie mare şi în cimitirul din oraşul francez Sarpourenx. Primarul acestui oraş nu numai că a interzis moartea cetăţenilor, dar a ameninţat că aceia care se decid să părăsească această lume vor fi aspru pedepsiţi. Principala problemă de pe aceste meleaguri o reprezintă un decret care nu permite autorităţilor să extindă graniţele cimitirului deja plin.

 „Plimbarea“ morţilor

În timp ce pe unele meleaguri moartea este interzisă, în alte zone de pe planetă, trecerea în nefiinţă reprezintă un adevărat motiv de sărbătoare. În jungla indoneziană din Sulawesi, în regiunea Tana Toraja, în cazul decesului unui membru al nobilimii, au loc adevărate petreceri, în timpul cărora se recită poezii, se cântă şi se spun psalmi, ceremonia putând dura chiar şi luni întregi după decesul nobilului. În tradiția Toraja, mortul e tratat ca un bolnav (To Makula) până în ziua înmormântării. I se dau mâncare, băutură și medicamente, familia stă de vorbă cu el și îl îngrijește de parcă ar mai fi în viaţă. Fenomenul durează trei zile. Obsesia băştinaşilor pentru morţi este şi mai evidentă în aşa-numita ceremonie Ma’Nene, care se desfăşoară în fiecare an, în luna august: trupurile decedaţilor sunt exhumate, spălate, îmbrăcate şi „plimbate“ prin întregul sat, în cadrul unei ceremonii fastuoase.
sursa; gazeta de sud