Povestea legii care încurajează statul degeaba

Povestea legii care încurajează statul degeaba

Politicienii au legiferat indemnizaţii pe viaţă pentru revoluţionari sub motivaţia halucinantă că aceștia „nu s-au putut adapta în tranziţie“. Revoluţionarii ne costă peste o sută de milioane de euro anual. 2 miliarde de euro de la buget a înghiţit până acum, în 21 de ani, „gaura neagră“ a revoluţionarilor. Începând cu 18 decembrie 1990, data la care a fost promulgată Legea 42 (prima lege a recunoștinţei faţă de participanţii la Revoluţie), beneficiile acordate revoluţionarilor au crescut de la o campanie electorală la alta, ajungând în prezent să sugrume bugetul de stat cu peste 100 de milioane de euro pe an. La început aveau drepturi doar răniţii și urmașii celor decedaţi în Revoluţie, pentru ca din 1992 să fie băgaţi în lege și așa-numiţii „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite", fabricaţi pe bandă rulantă după noi și noi amendamente. După 2000, când regimul Iliescu a revenit la putere, revoluţionarii au început să-și facă noi calcule și au ajuns la concluzia că statul le oferă prea puţin. În 2002, conducerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) a fost preluată de PSD-istul Emil Cutean, un favorit al lui Ion Iliescu. Acesta și-a început mandatul afirmând că printre revoluţionari sunt mult prea mulţi impostori și că va face curăţenie cu orice preţ, iar pentru asta este nevoie de o nouă lege a recunoștinţei. „Eu i-am spus lui Iliescu că preiau postul de secretar de stat cu condiţia de a face curăţenie și mi-a zis că am toată susţinerea din partea lui indiferent ce presiuni vor fi. Am zis așa: susţinem o nouă lege și luăm la mână toate dosarele și vedem în baza căror documente și-au luat certificatele. Astfel eliminăm impostorii", încearcă să explice Emil Cutean. Sub aceste auspicii a apărut proiectul Legii 341, propus în Parlament de senatorul PSD Sergiu Nicolescu. Legea a trecut ca vântul și ca gândul prin Parlament: într-o singură zi a fost votată de Camera Deputaţilor, s-a întocmit un raport de mediere care a fost respins, spre seară, de Senat, iar a doua zi parlamentarii au adoptat textele rămase în divergenţă între cele două camere. Astfel a apărut, la 12 iulie 2004, cu câteva luni înainte de o nouă campanie electorală Legea 341 - a recunoștinţei faţă de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române. „Nu s-au putut adapta" Legea 341 a impus o preschimbare a certificatelor de revoluţionar, pe baza unor noi dosare depuse la SSPR, mișcare prin care ar fi trebuit să se producă eradicarea impostorilor invocată de Cutean. În realitate, singura certitudine adusă de noua lege a constat în sporirea beneficiilor primite de revoluţionari. Principala modificare faţă de vechea lege a reprezentat-o introducerea indemnizaţiilor lunare și pentru marea masă a revoluţionarilor formată din așa-zișii „luptători remarcaţi", care înainte de 2004 se bucurau de toate drepturile mai puţin indemnizaţiile primite de urmași și răniţii cu grad de invaliditate. Emilian Cutean și Ion Iliescu Foto: Petrică Tănase Acordarea de rente lunare (care în prezent se ridică, în medie, la 2.412 lei) pentru toţi revoluţionarii a însemnat o uriașă povară pusă pe umerii bugetului de stat, dar și perspectiva unor mega afaceri construite în jurul acestor beneficii. „Fabrica de certificate a luat amploare și mai mult după 2004, pentru că acum se dă și indemnizaţie, pe care tot eu am susţinut-o ca prostul", recunoaște Emil Cutean, unul dintre mentorii legii. Eradicarea impostorilor a fost mai mult praf în ochi, întrucât mare parte dintre cei care aveau certificat pe Legea 42 au reușit să treacă de preschimbare și încasează bani și în prezent. Fostul parlamentar PSD încearcă să motiveze ­într-un mod jenant introducerea recompenselor bănești pentru toţi revoluţionarii. „Iliescu n-a fost de acord cu indemnizaţiile, dar s-au făcut presiuni și eu i-am motivat că vom curăţa impostorii și vom da indemnizaţie pentru cei autentici. Îmi pare rău că am dat-o pentru că iau mulţi impostori, dar îmi pare bine pentru cei care erau vai de mama lor și iau acești bani. Că asta i-am și spus lui Iliescu: «Dom' președinte, dacă treceţi pe la Universitate, o să vedeţi colegi de-ai noștri, care au fost acolo, spălând geamurile ăstora din Bentley-uri. Păi noi pentru ăștia am făcut Revoluţia?». Am greșit, am zis că au fost unii care nu s-au putut adapta și să-i ajutăm", susţine Cutean. Acesta nu se numără printre cei care n-au știut să se adapteze tranziţiei. În anul 2004, el a abuzat de funcţia sa de secretar de stat al revoluţionarilor și a deturnat 85.500 de euro din contul SSPR în contul asociaţiei sale, Club 22. A fost prins, iar anul acesta a fost condamnat la cinci ani de închisoare. Pedeapsa nu este încă definitivă. Mai are o singură cale de apel. Iliescu și-a dat singur brevet de revoluţionar Procesul de preschimbare a fost greoi și s-a întins pe durata mai multor ani, în care termenele s-au tot prelungit. Capii PSD, în frunte cu Ion Iliescu, au avut însă grijă să fie printre primii care intră în posesia noilor patalamale și, totodată, a noilor drepturi. La scurt timp după adoptarea legii, SSPR-ul condus de Emil Cutean a eliberat 1.266 de certificate preschimbate, iar la 15 decembrie 2004 (cu 5 zile înainte de a-și încheia ultimul mandat de președinte de stat), Ion Iliescu a semnat decretul prezidenţial prin care acorda brevete celor 1.266 de revoluţionari, printre care se număra și el. La acea vreme a existat chiar și un scandal pornit de la faptul că premierul Adrian Năstase nu a contrasemnat decretul înainte de apariţia în Monitorul Oficial, așa cum prevedea legea, dar până la urmă nu s-a întâmplat nimic și actul a rămas în vigoare. "Am zis că au fost unii care nu s-au putut adapta și să-i ajutăm.'' Emil Cutean fost secretar de stat Ajutaţi-ne să-i descoperim pe revoluţionarii impostori! Site-ul www.adevarul.ro publică, începând de astăzi, lista revoluţionarilor confirmaţi în Monitorul Oficial din 7 iulie 2010. Dacă aveţi informaţii despre faptul că unii dintre acești revoluţionari n-au participat la evenimentele din decembrie 1989 sau că și-au dobândit certificatul în mod fraudulos, scrieţi-ne la adresa de e-mail scrisori@adevarul.ro. „De ce să muncesc pe 7 milioane, când pot să stau acasă pe 20?" Statul român a încurajat, practic, statul degeaba prin introducerea indemnizaţiilor lunare și pentru „luptătorii remarcaţi" - oameni zdraveni și buni de muncă. Nu a fost însă singura concesie, pentru că această măsură a provocat presiunile urmașilor de eroi martiri. În prima sa formă, Legea 341 era oricum generoasă cu această categorie și prevedea câte o ­indemnizaţie pentru fiecare din copiii celui decedat la Revoluţie (plus pentru soţ/soţie și fiecare dintre părinţi) până la terminarea studiilor, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani. Fraţii Cristi și Costel Ciulin vor să ia toată viaţa indemnizaţie pentru că și-au pierdut tatăl la Revoluţie  Foto: Marian Vilău La 21 iulie 2006 a apărut însă Legea 347, pentru modificarea și completarea Legii recunoștinţei, prin care s-a hotărât: copiii eroilor martiri vor beneficia de indemnizaţie lunară „indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadaraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor". Cu alte cuvinte, un copil care și-a pierdut unul dintre părinţi la Revoluţie nu mai are nevoie să muncească vreodată pentru că poate beneficia toată viaţa de o indemnizaţie lunară care în prezent se ridică la peste 2.000 de lei! Indemnizaţie pe viaţă În acest caz al copiilor de eroi martiri, faptul că statul român încurajează statul degeaba este și mai evident. Pentru a încasa indemnizaţia și după 26 de ani, urmașii trebuie să dovedească, după cum scrie în lege, că nu realizează venituri din motive neimputabile. Asta înseamnă că trebuie să prezinte la Casa de Pensii de care aparţin o adeverinţă de la Asociaţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) prin care aceasta atestă că nu le-a putut găsit un post care să corespundă pregătirii lor profesionale. Cristian Ciulin (33 de ani), al cărui tată a decedat în timpul Revoluţiei de la Buzău, beneficiază în continuare de indemnizaţie de urmaș și recunoaște cu o sinceritate debordantă că statul român l-a îndemnat să se ferească de muncă. „Acum nu lucrez, pentru că am fost nevoit să-mi dau demisia de la locul de muncă, ca să nu pierd indemnizaţia. Cum să mă duc la muncă pe 7 milioane, când pot să stau acasă pe 20 de milioane? Meseria mea e de laborant-chimist, dar eu lucram într-un post de croitor. Deci, am putut să-mi dau demisia și AJOFM să-mi elibereze adeverinţă că nu mi-a găsit post pe măsura pregătirii mele. Sunt laborant-chimist și nu am exeperienţă. Cine mă primește? Am făcut 12 clase cu profil chimie-fizică", explică, nonșalant, Cristian Ciulin. Acesta se consideră îndreptăţit să primească toată viaţa bani de la statul român: „Ca reparaţie morală trebuie să iau toată viaţa, pentru că eu la 13 ani am rămas fără tată și asta mi-a luat tot viitorul". O lege încurcată Povestea lui Cristian Ciulin și a celorlalţi patru fraţi ai săi a scos la iveală și alte vulnerabilităţi ale statului român, care și-ar fi propus, chipurile, să-i ajute pe urmașii care nu-și pot găsi un loc de muncă. Cristian Ciulin împreună cu fratele său Costel au creat un precedent dovedind că se poate obţine indemnizaţie de urmaș chiar și atunci când ai serviciu. Aceștia au solicitat Casei de Pensii Buzău, în 2008, să le achite indemnizaţia retroactivă pe perioada 18.10.2004-29.06.2007, dar au fost refuzaţi pe motiv că în această perioadă erau încadraţi în câmpul muncii și realizau venituri, ceea ce îi scoate în afara prevederilor legale. Fraţii Ciulin au înaintat acţiune în instanţă, unde au și avut câștig de cauză, Curtea de Apel Ploiești obligând Casa de Pensii să le achite indemnizaţiile din urmă. Hotărârea instanţei este cel puţin ciudată și se bazează pe faptul că în situaţia „luptătorilor remarcaţi" condiţia încasării indemnizaţiei este să nu se depășească salariul brut pe economie, iar legea spune că urmașii beneficiază de aceleași drepturi și în aceleași condiţii. Judecătorul n-a mai luat în seamă că după această formulare se specifică în cazul urmașilor că pot primi indemnizaţie „dacă nu realizează venituri din motive neimputabile", iar încadrarea la „aceleași condiţii" cu luptătorii remarcaţi se referă, de fapt, la modul de calcul al indemnizaţiei, stabilită la un coeficient de 1,10 din salariul mediu brut în cazul ambelor categorii de revoluţionari. Această hotărâre judecătorească, emisă fără a analiza în profunzime textul legii, le-a dat apă la moară revoluţionarilor urmași care au depășit vârsta de 26 de ani. „Am înfiinţat o asociaţie în 2008 și am procese pe rol pentru că vreau să obţin, cum am obţinut noi de la Curtea de Apel, ca urmașul de erou martir dacă lucrează și nu depășește salariul mediu brut să poată beneficia de indemnizaţie. Noi vrem să și muncim și să luăm și indemnizaţia. Dar Casa de pensii spune că nu se poate", se lamentează Costel Ciulin. "Acum nu lucrez, pentru că am fost nevoit să-mi dau demisia de la locul de muncă, ca să nu pierd indemnizaţia.'' Cristian Ciulin urmaș de erou martir "Noi vrem să și muncim și să luăm și indemnizaţia. Dar Casa de pensii spune că nu se poate.'' Costel Ciulin urmaș de erou martir 2.412 este o indemnizaţie medie de revoluţionar

Autor: Adevarul Sursa: www.adevarul.ro  Joi, 4 August 2011