Furtuna de ganduri / de Oana Cercelaru

"Imbratisez bunicul drag, pe care desi il vad atat de rar de ceva vreme (din vina mea si a timpului limitat)...il iubesc si apreciez nespus de mult ...." 

Furtuna de ganduri…
.
Si ploua in suflet..se sting amintiri.
Sunt stropi pe fereastra…regret amagiri..

Admir puritatea picaturii ce moare,
O rog , o implor..sa-mi dea soare.
Frenetic se-abate un gand peste mine:
Un soare ce ploua ar fi oare mai bine?

Un zambet amar se-asterne pe suflet,
Mascandu-mi tristetea ..cu un tapet.
Un ropot de ploaie mi-aduce aminte..
Ca-n mine se-asterne continuu desert.

Vantul sperantei adie doar lin,
Soptindu-mi seren si foarte hain,
Ca sunt suferinte ce inca mai vin,
Ca nu-I o tristete ce pot s-o reprim.

Mi-e sufletul gol…suspina umil,
Asteapta iubire…cand totul-I ostil.
Visez si admir fericirea marunta,
Sufar si plang…aproape infranta.

Sterg lacrima ploii si intreb furibunda:
Unde-i speranta cand raul abunda?
Iar ea, parigoric raspunde :
“Rabdare…acum, se-ascunde!”

Idei efemere imi zboara prin minte,
Sa-mi tulbure gandul, cel fara de tinte:
Sa vreau sa accept ..sa merg inainte?
Sau sa ma chinui iubind mai fierbinte?

Acum curcubeul zambeste in zare
El are nevoie de ploaie, de soare..
Lumina revine si ceru-i senin;
O raza …si uit acea clipa de chin.

Apa a sters orice gand efemer,
Surasul se-nalta grabit spre eter.
Eu inca iubesc si inca mai sper,
Chiar daca maine…. ramane mister.

Dar noaptea apare si-n zile senine..
Ploaia vorbea de ninsoarea ce vine…
Zapada ingheata si lacrimi si zambet,
Si frigul cuprinde o parte din suflet.

Si iarasi suspin dezolata..
Mi-e dor de caldura de altadata!
Iluzii se sting...cosmarul revine!
In bratele tale… era mult mai bine!

Ploaie, furtuna, soare, zapada…
Nu imi doresc o alta dovada!
Totul e clar : o simpla sarada..
Fara nici pic de tagada.