De ce se-agata PD-L de putere?

De ce se-agata PD-L de putere?

Nu este vorba despre faptul ca acum am descoperit filosofia politicienilor, ratiunea de a fi a partidelor, principiul calauzitor al vointei de a stapani. Cu addendum-ul romanesc al jecmanelii, ca sa stearga din memoria colectiva 50 de ani de comunism in care acumularea se facea intr-o pusculita impartita la toti si distribuita echidistant, prin dreptul la munca al oamenilor de la orase si sate. Ma refer la inghitirea periodica, cu o nemaipomenita forta de stapanire, a afirmatiilor partenerilor de la UDMR, care considera ca, daca Parlamentul ar fi emis o declaratie de condamnare a discursurilor unor lideri unguri cu ocazia zilei de 15 Martie, Coalitia n-ar fi supravietuit, precum si ca neadoptarea Legii minoritatilor ar pune-o pe aceeasi coalitie sub semnul intrebarii. Intr-o asemenea postura, nevoit sa-si inghita limba si sa-si umple ochii de caldura pentru a-si masca simtirea, un om obisnuit ar ceda rapid. N-ar rezista presiunii de a-si contorsiona cugetul pana a-l anula si s-ar expune riscului de-a pierde un avantaj, numai sa-si simta gandirea libera. Pana la urma, ce s-ar intampla daca, satul de santaj, PD-L ar comunica UDMR ca pretul este prea mare si le-ar explica romanilor ca autonomia culturala inseamna de fapt enclavizare, si nu dreptul Uniunii de-a numi directori de teatre de etnie maghiara? Ar avea de castigat in fata electoratului, desigur, dar nu intr-o asemenea masura incat sa-si puna la loc procentele pierdute dupa doi ani de guvernare. Ar ajunge in Opozitie, deoarece, la un vot de incredere in Parlament pentru completarea garniturii de ministri, Guvernul ar cadea? Posibil, dar numai daca USL isi doreste sa preia puterea in acest moment. Atat analistii, cat si mare parte din opinia publica judeca lucrurile cu o singura masura: trebuie sa fii nebun ca sa preiei pasivul guvernarii. Dar daca acesta nu este chiar atat de odios precum vedem la televiziunile de stiri? Atunci, mergem la cifre. O crestere economica de 0,1 la suta la capatul trimestrului trecut si inca una in aceiasi parametri la finalul acestuia nu inseamna mare lucru. In orice caz, nu e de natura sa indulceasca viata angajatilor care s-au vazut cu salariile tunse, a pensionarilor, a celor ramasi fara loc de munca prin reorganizarea institutiilor - si aici, inca mai urmeaza vesti proaste. Vesti bune vor veni doar dupa doi ani de crestere de 4-5%, cand bugetul isi va permite sa sustina masuri reparatorii pe baza produsului intern brut, nu pe seama concedierilor. Pana atunci, Opozitia nu are cum sa-si doreasca guvernarea si cred ca PD-L ar trebui sa riste sa puna piciorul in prag, refuzand Uniunii adoptarea Legii minoritatilor in forma dorita de aceasta. Este exclus sa nu gaseasca o contraoferta pentru UDMR, prin alimentarea bugetelor unor primarii esentiale pentru aceasta forta politica. E tot un troc, dar nu suna atat de prost ca implementarea unei autonomii impotriva careia PD-L a luptat la baioneta exact prin Emil Boc. Riscul inseamna barbatie, dar probabil ca liderii democrat-liberali considera ca tot barbatie este sa continue reformele, in numele carora trebuie sa faca niste compromisuri. Acesta sa fie rostul nerenuntarii la guvernare sau o fi vorba despre povestea cu cainele care nu pleaca de la macelarie? Marturisesc ca nu am un raspuns.

Autor: Ziare.com Sursa: www.ziare.com  Luni, 4 Aprilie 2011