Cine îi joacă pe unguri

-

Ion M. Ionita

Redactor-şef adjunct

Cine îi joacă pe unguri

14 iun 2011

* 2644 afişări

Compromisul PDL-UDMR nu poate însemna decât acordarea autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Aşa cum era previzibil, apriga chestiune a regionalizării nu s-a transformat într-un război Putere-Opoziţie, ci într-un meci PDL-UDMR. Ca de fiecare dată, USL a pierdut startul în impunerea agendei publice, ieşind pe locul al doilea şi în cazul reformei administrative. Dar, să dovedeşti încă o dată că uniunea pesedisto-liberală nu este capabilă să-şi promoveze propriile subiecte la masa de dezbatere naţională nu este o miză care să justifice entuziasmul preşedintelui Băsescu în a redesena harta judeţeană a ţării.

Aici, ţinta pare a fi UDMR. Traian Băsescu şi-a arătat de mai multe ori interesul pentru treburile interne ale Uniunii Maghiare. A mai băut câte o bere prin secuime, a mai gustat câte o slăninuţă cu denumire de origine controlată. Chiar şi de la Bucureşti era clar că UDMR nu poate accepta cu niciun preţ comasarea judeţelor maghiare într-o regiune majoritar românească. Liderii Uniunii ar fi renunţat astfel la un obiectiv pe care îl promit pe termen lung electoratului care îi votează de douăzeci de ani: obţinerea autonomiei teritoriale. O asemenea abdicare ar avea ca efect direct spargerea electoratului maghiar şi migrarea în masă către formaţiunea care ar prelua în mod radical stindardul autonomist. UDMR ar vedea cum previziunile lui Sebastian Lăzăroiu privind dispariţia Uniunii Maghiare de pe scena politică se împlinesc.

În faţa grabei Guvernului de a-şi angaja răspunderea pe legea reformei administrative, UDMR nu are decât un singur răspuns, cel pe care l-a şi dat ieri în Coaliţie. În cazul în care premierul Boc ar insista şi ar veni în Parlament cu o asemenea lege, UDMR nu ar avea încotro şi ar trebui să părăsească majoritatea guvernamentală. Prăbuşit în sondajele de opinie, praf la capitolul încredere, Emil Boc se năpusteşte bucuros pe un drum care nu îl duce nicăieri. S-a tot spus că scopul efervescenţei reformiste este controlul alegerilor locale şi generale din 2012. Pentru ca ţinta să fie atinsă este nevoie ca reorganizarea administrativă să treacă de Parlament. Or, fără UDMR, nimic nu se mişcă. În această situaţie rămân două explicaţii.

Prima, PDL este atât de disperat încât va negocia cu UDMR până va găsi un compromis care să-i asigure sprijinul maghiarilor în această aventură. Iar compromisul nu poate însemna decât o formă de acordare a autonomiei pentru Ţinutul Secuiesc. Doar aşa UDMR ar sprijini redesenarea judeţelor şi transformarea lor în regiuni. Pentru electoratul românesc din Ardeal, fieful PDL, această autonomie ar putea fi mascată sub diverse formule de natură tehnică, astfel încât pasiunile naţionaliste să fie adormite.

A doua, Traian Băsescu nu a renunţat la ideea schimbării premierului Boc. Dar nu poate da satisfacţie Opoziţiei şi atunci nu mai rămâne decât să forţeze lucrurile cu mâna UDMR. În felul ăsta, Emil Boc s-ar retrage la partid cu imaginea unui reformist încăpăţânat, dar nu a unui învins, iar coaliţia PDL-UDMR ar putea fi refăcută cu multă prietenie.

Cât despre argumentul „reformă administrativă pentru fonduri europene", nu mai este nimic de adăugat. Pe acest criteriu, Guvernul Boc trebuia să plece demult.

sursa; adevarul.ro