De ce au intrat în alertă Consiliul Europei şi Comisia Europeană după ce parlamentarii români au pus ochii pe superimunitate
Dacă în Germania, din 1949 şi până în prezent, doar în două cazuri nu a fost ridicată imunitatea, din 2007, în România au fost şase situaţii în care Parlamentul a refuzat ridicarea imunităţii.
Purtatorul de cuvânt al Secretarului General al Consiliului Europei a confirmat pentru gândul că instituţia analizează recentele modificări aduse la statutul parlamentarilor, mai precis cele care prevăd procedurile de ridicare a imunităţii.
”Există un dialog între Consiliul Europei şi România. A existat o discuţie între secretarul general al Consiliului şi preşedintele Camerei Deputaţilor în care cel din urmă s-a angajat să ofere toate explicaţiile despre aceste modificări. Pot să vă spun că aceste modificări vor fi analizate în continuare. La acest moment, putem spune doar că analizăm modificările”, a declarat pentru gândul Daniel Höltgen, purtătorul de cuvânt al Secretarului General al Consiliului Europei.
De ce este curios Consiliul Europei de modificările aduse imunităţii parlamentare din România? Daniel Höltgen a explicat că forul european analizează constant modificările aduse legislaţiei în statele din Europa, în special când vine vorba despre statul de drept. ”În fiecare zi, organizaţia noastră analizează schimbările de legislaţie, în special din statele în tranziţie. Suntem obligaţi să facem asta pentru că instituţia noastră are la bază tocmai respectarea regulilor statului de drept”, a mai explicat Daniel Höltgen
Reprezentanţii Consiliului Europei au explicat pentru gândul că analiza experţilor europeni ar putea avea două rezultate: unul ar fi că nu există motiv de îngrijorare şi imunitatea parlamentară din România este în acord cu prevederile europene; un alt rezultat ar fi acela că există o problemă şi că legea trebuie modificată. ”Dacă este cazul, atunci va exista un dialog pentru a face modificările necesare. Acum, însă, nu este cazul”, a explicat Daniel Höltgen.
Comisia Europeană a anunţat că în raportul pe Justiţie care va fi publicat săptămâna viitoare va analiza superimunitatea parlamentară.
Imunitatea în viziunea ţărilor vestice
În ţările vestice, imunitatea parlamentară este percepută drept un privilegiu de care aleşii nu trebuie să abuzeze. În ţări precum Anglia, Germania sau Olanda, imunitatea parlamentară acoperă în fapt doar declaraţiile politice.
Mai precis, parlamentarii nu pot fi cercetaţi pentru declaraţiile pe care le fac în timpul mandatului sau pentru legile pe care le adoptă în forul legislativ. În Olanda, însă, un deputat a fost trimis în judecată fără a se declanşa o procedură de ridicare a imunităţii pentru declaraţii anti-islam.
”Imunitatea parlamentară nu trebuie să fie excesivă”
Principiile statului de drept, a căror aplicare le urmăresc atât Consiliul, cât şi Comisia Europeană, spun că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii.
”Secretarul General al Consiliului European este de părere că imunitatea parlamentară nu trebuie să fie excesivă şi nu trebuie să fie utilizată cu rea-credinţă. El consideră că parlamentarii nu trebuie să aibă prea multe imunităţi”, a declarat pentru gândul Daniel Höltgen.
Legislativul român şi-a încălcat prezumţia de bună-credinţă în utilizarea imunităţii. Modificarea propusă iniţial de Parlament prevedea tocmai asta, adică o superimunitate care ar fi îngreunat anchetele procurorilor. Mai precis, Parlamentul se transformă într-o adevărată instanţă de judecată. Chiar şi în forma diminuată, procedura de ridicare a imunităţii va duce la îngreunarea anchetelor DNA, deoarece o cerere de percheziţie sau arestare va trece prin Comisia Juridică, care va analiza solicitarea în sedinţă secretă, iar în plen va fi supus votului numai raportul pozitiv al comisiei.
Oricum, este puţin probabil ca o cerere de arestare sau percheziţie a unui parlamentar să mai primească aviz pozitiv. Concludente în acest sens sunt refuzurile Parlamentului de a permite procurorilor să ancheteze politicieni precum senatorul Ion Stan sau miniştri precum Laszlo Borbely, Victor Paul Dobre.
Imunitatea parlamentarilor, temă recurentă în raportul MCV
Raportul pe Justiţie se prefigurează a fi unul critic la adresa României şi din nou criticile vor fi aduse politicienilor. Astfel că tentativa de a-şi vota o superimunitate va atrage asupra parlamentarilor români un nou oprobiu din partea Comisiei Europeane.
Nu ar fi prima dată când imunitatea parlamentară este considerată excesivă într-un raport MCV. În 2011, România a fost criticată de Comisia Europeană pentru că Parlamentul a respins cererile de percheziţie, urmărire penală şi arestare în cazurile Ridzi şi Păsat. În cazul lui Dan Păsat, situaţia a fost de-a dreptul flagrantă, el fiind acuzat de şantaj prin acte de violenţă.
Zgonea spune că Reuters a dezinformat Consilul Europei
Preşedintele Camerei Deputaţilor susţine că secretarul general al Consiliului Europei a fost dezinformat tocmai de prestigioasa agenţie Reuters şi că i-a explicat el personal că imunitatea parlamentarilor români este în deplină concordanţă cu normele europene. Ce a uitat, însă, preşedintele Camerei să îi transmită reprezentantului Consiliului Europei este faptul că imunitatea parlamentară a fost utilizată discreţionar pentru a bloca anchetele procurorilor.
Dacă în Bundestagul german imunitatea înseamnă că procurorul poate cerceta oricând un politician şi pentru arestarea alesului trebuie să trimită o simplă cerere de două pagini, în Parlamentul din România imunitatea înseamnă că procurorul trebuie să vină cu probele, iar deputatul acuzat mai întâi este judecat de un tribunal politic.
Bundestagul german a respins din 1949 doar două cereri ale procurorilor, pe când în România, doar din 2007 şi până acum, au fost cel puţin şase cazuri în care Parlamentul a blocat anchetele de corupţie ale procurorilor.
Adrian Năstase, Monica Iacob Ridzi, Dan Păsat, Ion Stan, Victor Paul Dobre şi Laszlo Borbely au fost judecaţi de colegii lor parlamentari şi declaraţi nevinovaţi înainte ca vreun judecător să se pronunţe. Aceşti politiceni au beneficiat de imunitatea parlamentară conferită de Constituţie şi au scăpat de arestare, percheziţie sau de urmărirea penală a procurorilor.
Istoricul imunităţii aleşilor
Ideea de imunitate a apărut în Roma antică. Tribunii, adică aleşii poporului, se bucurau de o protecţie sporită tocmai pentru a-şi putea desfăşura activitatea pentru care au fost aleşi. Dacă o persoană se făcea vinovată de obstrucţionarea activităţii unui tribun al Romei antice, acea persoană putea fi condamnată la moarte.
Prima procedură de ridicare a imunităţii a fost instaurată în 1815 în Marea Britanie în urma unui precedent. În 1814, Lord Cochrane a fost condamnat pentru fraudă.
A fugit din închisoare în 1815 şi s-a refugiat în Camera Comunelor al cărei membru era. Autorităţile l-au ridicat chiar din plen. Astfel, s-a creat o comisie specială care a constatat că lordul nu beneficiază de imunitate faţă de organele statului chiar dacă se află în Parlament. Chiar şi în ziua de azi membrii Parlamentului din Marea Britanie pot fi arestaţi în forul legislativ.
Imunitatea care protejează aleşii de arestare a apărut în Franţa în anul 1789. Aleşii francezi aveau o imunitate sporită şi nu putea fi anchetaţi sau arestaţi.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu