De obicei bilanturile reprezinta activitatea unei companii s-au a unui orisice, vizualizat la sfarsitul unui an calendaristic, cu plusurile s-au minusurile avute, pentru a reliefa in final daca scopul pentru care a fost creata a fost atins. Sunt multe de aratat intr-un bilant, dar ceea ce vreau eu sa pun in discutie e ceva mai special si cu oameni mai speciali. Asi vrea sa analizez si relatia medic-pacient si numai la salonul de hematologie unde am fost internat.
Inca de la prima internare am fost avertizat ca diagnosticarea la hematologie e mai complexa, ca pentru unele analize nu mai sunt fonduri iar altele nu sunt suportate de casa de sanatate iar daca stabilirea diagnosticului o cere, trebuie sa suportam noi costurile. Ce sa va spun.! A avut dreptate. In cele 8 internari pe anul 2011, deci aproape lunar cate una, a fost nevoie de ceva, acel ceva care era necesar pentru continuarea curei si a luptei pentru sanatate de asta data, la care se angajase medicul prin internarea pacientului. Au fost si esecuri, cand pacientului slabit de boala si venit prea tarziu la medic nu i sa mai putut repara nimic, preferand sa plece intr-o alta lume mai buna si facand astfel activa prezumtia celor ce ne conduc, cu “diminuarea naturala ” a fondului de pensii si salarii si asa ciuntite mereu. Asa si este. Unii, cei rosi de boala si cu ani multi in campul muncii, la batranete isi cauta o bruma de sanatate in spitatale unde ai nevoie de multe sa supravietuiesti iar altii , plini de ei, cu salarii si pensii nesimtite, cu vile si masini de lux o fac la clinicile din strainatate daca au nevoie. . “Adaptatii la legea junglei” nu au nevoie de spitalele noastre, avand banetul si tupeul necesar care-i scoate din incurcaturi. Se gasesc banii pentru pensiile si salariile mari, doar la cele mici se pune o problema. Pentru ele nu ajung banii. In spitale tuturor bolnavilor le este necesara monitorizarea bolii de catre medici, acei medici care la randul lor sunt platiti prost, cu mult sub nivelul calificarii, a pregatirii si raspunderii pe care o au, si care, in ciuda tuturor acestor raspunderi mai au si o viata de familie. De aci ar trebui alesa conducerea tarii, nu din cei care au ca scop al vietii cresterea averii lor personale. Uitati-va la averile lor personale.! Sa nu uite ca au venit pe pamant goi si tot goi vor pleca, avutia stransa de fiecare devanind obiect de ura si zanzanie intre urmasii lor. Poate ca noi, cei “neadaptati” la legea junglei, suntem vinovati ca am pus gresit stampila, pe cine nu trebuia, ademeniti de promisiunile lor frumoase dar neacoperite cu fapte cand au inceput sa “lucreze”.
In concluzie avem o societate bolnava, una putreda, care se dezintegreaza din lipsa de interes s-au tocmai din interes, a celor nominalzati de noi prin vot sa o conduca. Necazul nostru este ca nu avem tocmai acei medici care sa o trateze, sa invinga boala, sa o duca spre vindecare si nu sa o lase asa in agonie. Pacat ca noi nu vom mai fi in viata atunci cand va veni si randul lor la dezintegrare… Si iata, ca fara sa vreau am facut un bilant nu al anumitor saloane de spital asa cum imi propusesem, ci a unei societati in descompunere, asa cum de altfel o vede toata lumea, dar care se resemeaza crezand probabil ca pe ei deocamdata nu ai afecteaza.“Ştim ce înseamnă cu adevărat fericirea abia după ce experimentăm durerea. Dacă dorim să înflorim precum o floare în grădina vieţii,e absolut necesar să învăţăm arta de a trăi alături de spini.“
.Sa fie asta o adaptare ? Nu cred. Nu trebuie sa traim intr-o gradina cu spini ci cu flori. Viata alocata fiecaruia e scurta si reperzinta un dar dela Dumnezeu, traita in pace, buna intelegere si in lumina perceptelor crestine. Spinii te inabuse si te sufoca inainte de a ajunge la maturitate, dar daca gradina vietii este eradicata de spini, va fi un alt mod de a trai. Am primit un e-maill in cu totul alt context, din care o fraza am considerat-o sfat, si care cred eu ca este indeplinit;
“Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.”
Acestea sunt gandurile mele asternute pe hartie. Daca sunt s-au nu bune vom vedea mai tarziu, fie noi, fie urmasii nostri. Mircea Cercelaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu