"Suflet drag şi mult iubit,
Ai plecat, ne-ai părăsit,
Regăsind pe altcineva,
Care dorul tău-l avea.
Mi-aş dori să fii cu mine,
Să îmi spui că va fi bine...
Chiar şi dacă nu mai eşti,
Tu în suflet îmi trăieşti,
Şi de acolo n-ai să pleci,
Căci vei locui pe veci.
Nu ca simplu lut de vară,
Ci senin, făr’ de povară...
Suntem pe
al tău drum,
Mi se spune
des acum.
Pentru toţi
e un sfârşit
Aşa cum
ne-a fost ursit.
Dar eu ştiu...daca vroiai,
Tu pe
moarte o infrangeai.
Omul este
ca un vrej,
În al vieţii val-vârtej...
Turn, regină şi nebun,
Aruncaţi într-un ceaun,
Râde soarta şi destinul...
De-al nostru chin continuu.
Dorul mi-este ca un spin,
Amintirea-ţi, un suspin.
Tristeţea e armură grea,
Topită peste pielea mea.
Mă tot gândesc adesea...
Voi învinge eu sau ea?"
"Trecem noi si peste asta!"(C.M.)