Minoritatea ungara, „… o parte legitima a acestei tari”, a statului roman?!
Minoritatea ungara, „… o parte legitima a acestei tari”, a statului roman?!
Discursul si atitudinea domnului Ponta din ultima perioada sunt in mod evident pro – UDMR –iste, daca luam in calcul si strategia sa de a juca la trei capete: la unul este PNL - titular, iar la al doilea UDMR, ca rezerva, legatura fiind deja stabilita prin consilerul sau personal, domnul Gyorgy Frunda.
Prin coabitarea cu Presedintele Traian Basescu, ajungem la trei extremitati, cu ramificatii multiple ale capetelor, dintre care unele vizeaza chiar izolarea PNL, formarea unei noi majoritati parlamentare PSD – UDMR, sustinerea candidaturii lui Ponta la alegerile prezidentiale, etc, cu toate promisiunile facute USL-ului, PNL-ului si lui Crin Antonescu.
In ultimele zile si in special cu ocazia participarii la congresul UDMR de la Miercurea Ciuc, premierul a facut afirmatii care exced atributiilor sale, cadrului constitutional existent, conventiilor si altor acte internationale in domeniul protectiei minoritatilor. Protectia drepturilor minoritatii ungare si a celorlate minoritati si etnii din Romania, este realizata la nivel intern si international prin componenta drepturilor omului, la nivel individual si in comun, prin cooperarea statelor si nicidecum prin asumarea de catre UDMR a unor drepturi colective.
Totusi, nu inteleg cine l-a mandatat si pe cine reprezinta dumnealui, pentru a negocia cu UDMR - in afara cadrului juridic constitutional - interesele poporului roman si ale Romaniei si cum isi permite sa faca o asemenea declaratie de un infantilism politic si juridic nepermis pentru un demnitar al statului roman.
Institutia Primului ministru face parte din puterile legislativa, judecatoreasca si executiva, are competentele unei Adunari Constituante, le insumeaza pe toate, sau reprezinta doar puterea executiva in statul roman?
In numele carui popor, premierul Ponta face declaratii politice iresponsabile, care contin ineptii constitutionale de genul: „Cred ca la modificarea constitutionala putem gasi acea formula care sa va garanteze si dumneavoastra ca sunteti o parte a natiunii, o parte legitima a acestei tari si ca asta e tara dumneavoastra, cum e a tuturor romanilor.”
Poporul roman, romanii, prin Parlament, nu l-au mandatat sa gaseasca formule de coabitare cu UDMR, scotand la mezat caracterul national al statului roman si nici nu au fost intrebati daca sunt de acord cu devenirea ca „parte legitima” a minoritatii ungare in statul roman, „parte legitima” insemnand „de jure” recunoasterea egalitatii politice a minoritatii maghiare cu poporul roman.
Pentru a analiza succint consecintele unei astfel de declaratii, va propun sa plecam de la definitia data minoritatii ungare, formulata si insusita de Consiliul Reprezentantilor la congresul UDMR din 1995: “Maghiarii, constituind o minoritate autohtona, se considera factor constitutiv in stat, subiect politic de sine statator, si ca atare, partener egal al natiunii romane. In ceea ce priveste limba, etnia, constiinta identitatii, cultura si traditiile proprii, comunitatea maghiara este parte organica a natiunii maghiare”.
Acest rationament al premierului ca minoritatea ungara poate avea o tara a lor si poate fi „… o parte a natiunii, o parte legitima a acestei tari si ca asta e tara dumneavoastra, cum e a tuturor romanilor, …”, are ca finalitate sustinerea si formularea de catre UDMR impreuna cu extremistii iredentisti din Ungaria si implicit acceptarea indirecta a unor opinii de genul:
1. Romania este compusa din mai multe minoritati legitime ale natiunii romane, prin parte legitima intelegand si minoritatea ungara din Romania, a germanilor, ucrainenilor, romilor si alte minoritatii si etnii;
2. Daca minoritatea ungara este si are calitatea de parte legitima a Romaniei si Romania este tara lor, cum este si a romanilor, pe cale de consecinta, aceasta pseudotara a minoritarilor unguri ar trebui sa aiba si un teritoriu in care sa-i fie determinate limitele teritoriale si prerogativele puterii, nu?, fiecarei „parti legitime” revenindu-i si un teritoriu.
In pofida faptului ca aceasta minoritate nu poate beneficia, potrivit legislatiei interne si conventiilor internationale, de autonomie teritoriala, daca minoritatea ungara va dobandi in Constitutie calitatea de parte legitima a natiunii romane si implicit a statului roman, va beneficia de un temei juridic si un trend de plecare nesperat in obtinerea autonomiei pe criterii etnice, asa cum a procedat si minoritatea albaneza din provincia sarba Kosovo, argument sustinut chiar de responsabilul puterii executive, acesta fiind primul pas premergator in declararea independentei.
Intr-o alta abordare contextuala cu aceeasi finalitate, a autonomiei teritoriale, si fostul ministru de Externe al Ungariei Geza Jeszenski, afirma ca Transilvania trebuie sa devina o zona de complementaritate a statului ungar, in „…perspectiva reintregirii Ungariei Mari”.
Iata ce sustinea demnitarul ungur, dispretuind lipsa de atitudine a Guvernului Romaniei si a Ministerului Afacerilor Externe, a Parlamentului si a cohortelor de diplomati numiti in posturi pe criterii politice clientelare, desi evolutiile ulterioare l-au contrazis partial, chiar si in domeniul cooperarii transfrontaliere: \\\"Ideea infiintarii unor zone si regiuni economice comune se incadreaza intr-o conceptie mai veche de impartire a Europei de Est, care a fost lansata anterior (precizez ca este vorba despre Planul Valev, elaborat de catre fosta U.R.S.S. - n.a.). Ungaria nu a incetat sa gandeasca tot felul de combinatii ce vizeaza constituirea unor fomatiuni suprastatale de cooperare economica regionale, prin care sa smulga de sub tutela guvernelor centrale zonele locuite de maghiarii din tarile vecine, facilitand totodata accesul sau la materii prime si permeabilizarea granitelor, pana la desfiintarea lor in fapt. La inceput trebuie sa constituim subregiuni de colaborare economica transfrontaliera care sa asigure circulatia libera a bunurilor si persoanelor peste granitele comune actuale, dar in fapt urmarim ca Transilvania sa devina un spatiu de complementaritate al economiei ungare, iar ca scop politico-strategic, unirea maghiarilor in granitele lor existente inainte de Trianon. Infiintarea Euroregiunii Carpatice reprezinta doar inceputul care contureaza perspectiva reintregirii Ungariei Mari, prin masuri preponderent economice\\\".
3. Acceptand rationamentul construit pe afirmatiile hilare ale premierului, ca vom avea cel putin o Romanie a minoritatii maghiare, obiectiv-tinta spre care se indreapta cu obstinatie liderii UDMR, inca din anul 1990, manifestandu-si cu ostentatie dorinta lor de guvernare proprie si de organizare/autonomie - teritoriala, sustinuta si de catre Consiliul Reprezentantilor acestei organizatii politice.
Prin obsesiva lor solicitare de dobandire a autonomiei teritoriale - ideile domnului Ponta nu vin si in intampinarea proiectului autodeterminarii formulata de Csapo Jozsef in Memorandumul din iulie 1992, in care afirma ca: “grupul etnic maghiar din Romania reprezinta o parte a natiunii maghiare si, in calitate de subiect politic, este un factor constitutiv al statului, care dispune de autonomie”?
4. Intre sintagmele din afirmatiile premierului „…o parte a natiunii, o parte legitima a acestei tari…” si a lui Csapo Jozsef „…factor constitutiv in stat, subiect politic de sine statator…”, exista o similaritate semantica si de continut juridic?
Fara a intra intr-o analiza exhaustiva, orice om de buna credinta, indiferent de nivelul studiilor sau de nationalitatea sa, poate observa si constata existenta unor elemente de similaritate.
5. Termenul de subiect politic, sau „…de parte a natiunii…” pentru ungurii din judetele Harghita si Covasna, nu implica totodata si acordarea in continuare a unor drepturi minoritatii ungare, pe langa cele dobandite anterior, drepturi de natura sa-i confere autonomie teritoriala si, intr-un context politic intern sau extern favorabil, chiar si perspectiva exercitarii dreptului la autodeterminare, asa cum au decurs evenimentele in provincia sarba Kosovo?
Existenta unor tentative de obtinere a calitatii de subiect al dreptului la autodeterminare de catre minoritatile nationale, inclusiv a celei ungare prin UDMR, evidentiate inca din iulie 1994 in raportul adresat Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, prin care s-a incercat argumentarea identificarii notiunii de popor cu cea de minoritate, vizeaza de fapt si de drept, obtinerea ilegala a autonomiei teritoriale si chiar a „dreptului” unor minoritati de a se constitui in state, in contradictie flagranta cu documentele internationale referitoare la minoritati, drepturile fundamentale ale omului, principiile si normele dreptului international.
6. Cum ar putea sa fie minoritatea ungara, concomitent „o parte a natiunii, o parte legitima a acestei tari…”, iar Romania sa fie si tara minoritatii maghiare, astfel „…cum e a tuturor romanilor”, …dar, in acelasi timp sa fie si parte organica a natiunii maghiare?
De cand o minoritate, fie ea si ungara, este sau poate fi, ori avea o tara pe teritoriul statului in care coexista si ca parte a natiunii, sa devina subiect sau partener egal de drepturi constitutionale cu natiunea romana, cu poporul roman?
Incercarile de interpretare a drepturilor minoritatilor in termeni geopolitici si de autonomie, aduc atingere principiilor integritatii teritoriale si inviolabilitatii frontierelor, fiind respinse si de Consiliul Europei, in a carui viziune ocrotirea drepturilor minoritatilor se realizeaza in cadrul protectiei drepturilor omului, constituind un domeniu de cooperare internationala si nu prin punerea in discutie a frontierelor statelor, in sensul schimbarii sau corectarii acestora, „…in conditiile in care cu greu pot fi gasite state ale caror populatii sa nu cuprinda minoritati”.
7. Are premierul actual reprezentarea sensului juridic de „…partener egal al natiunii romane”? Pe scurt, fara explicatii juridice complicate: un partener egal al natiunii romane - natiune constituita in popor si in statul roman – nu poate fi, in conformitate cu normele dreptului international, decat o alta natiune, un alt popor constituit in stat si recunoscut ca subiect de drept international.
Minoritatea ungara nu este egala cu poporul roman si o asemenea aberatie si ineptie politica nu poate fi consacrata juridic in Constitutia Romaniei, chiar daca domnului Ponta ii pare rau ca nu este la guvernare cu UDMR, „…asa cum ar fi trebuit” si Comisia de revizuire a Constitutiei a respins amendamentul UDMR, prin care solicita eliminarea cuvantului "national", din articolul 1, aliniatul 1, al Constitutiei Romaniei.
Deci, minoritatea ungara din Romania, in conceptia domniei sale va dobandi drepturi colective si va fi egala in drepturi cu poporul roman? Sa intelegem ca domnul Ponta isi doreste ca minoritatea ungara sa devina factor constitutiv al statului roman si in acelasi timp, potrivit definitiei UDMR, sa fie si parte organica a natiunii maghiare?
8. Cu alte cuvinte, ar rezulta in mod indirect ca o parte a Romaniei formata din tara minoritatii unguresti, autonoma teritorial, va face parte integranta din Ungaria?! Nici Constitutia negociata de premier cu UDMR si nici Parlamentul nu pot sterge, pur si simplu, sintagma de stat national!
Pentru ca, va place sau nu va place, domnule Ponta si domnilor din UDMR, Romania este un stat national si unitar al romanilor, impreuna cu minoritatile si etniile aflate pe teritoriul national, iar schimbarea caracterului national este imposibila din punct de vedere juridic, constitutional si cu atat mai putin politic.
Si, ipotetic vorbind, deoarece este o imposibilitate ca poporul roman sa se sinucida, ar putea-o face doar romanii, in demnitatea lor, prin referendum si nu politicienii - nu stiu cat de romani mai sunt - impreuna cu liderii minoritatii ungare.
Pentru a argumenta ideea lipsei de decenta si onestitate a politicienilor fata de poporul roman si de cetatenii romani care i-au votat, iata ce a declarat senatorul PSD Toni Grebla in Comisia de revizuire a Constitutiei, referitor la scoaterea cuvantului „national” din articolul 1, aliniatul 1, al Constitutiei Romaniei, senator care a comparat poporul roman si romanii cu un public ce poseda constiinta: „… A intrat in constiinta publicului. Daca umblam la articolul 1, nu va trece de referendum”. In conceptia domniei sale caracterul national al statului roman a intrat in constiinta publicului. No comment!
9. Opinia liderului UDMR, domnul Kelemen Hunor este evident impotriva statului national roman si proautonomie: „Noi vrem o Constitutie care, pe langa stergerea sintagmei de stat national, in sfarsit sa recunoasca minoritatile nationale ca factori, parte integranta a statului si care sa ofere posibilitatea autonomiilor. (...) Urgentam si am inaintat deja in Parlamentul ca, pe langa limba romana oficiala, pe plan regional sa fie recunoscute si limbile minoritatilor Pentru mai putin nu merita sa luptam, M-am saturat sa dam explicatii legat de steagul secuiesc, imnul secuiesc sau imnul Ungariei. Nu vrem sa dam explicatii, vrem o Constitutie care sa ne recunoasca drepturile”.
10. Care drepturi? Sa vedem de ce a ajuns domnul Kelemen Hunor, aparent repede la senzatia de satietate si anticipez raspunsul: pentru ca bate apa-n piua si chiar in doua pive iredentiste, daca o luam in calcul si pe cea de la Budapesta, deoarece afirmatiile domniei sale nu au temei juridic, nici in legislatia interna si nici in conventii sau alte documente ale dreptului international.
Carta europeana a autonomiei locale din anul 1985, defineste conceptul de autonomia locala ca un drept al colectivitatilor locale de a reglementa si gestiona, potrivit legislatiei nationale si pe criteriul unitatilor administrativ-teritoriale, o parte importanta a treburilor publice. Carta nu face nicio referire directa la autonomia locala a minoritatilor si etniilor, prevazand aceleasi conditii de autonomie locala pentru toate unitatile administrativ-teritoriale.
Liderii UDMR sustin doar politic si fara argumente juridice, autonomia teritoriala pe criterii etnice si mai mult afirma un neadevar, prin invocarea sustinerii de catre Uniunea Europeana si Consiliul Europei a acestei forme de organizare administrativa.
Cele doua organizatii nu sustin autonomia culturala sau administrativa a minoritatilor, ci doar drepturile culturale ale acestora si nicidecum alte forme de autonomie pe criterii etnice.
In acest sens si Comisia de la Venetia a precizat fara echivoc, faptul ca autonomia culturala nu este reglementata de normele dreptului international, in cadrul avizului dat pentru proiectul legii privind Statutul minoritatilor nationale din Romania.
Respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, inclusiv a libertatii de gandire, constiinta, religie sau convingere, include si obligatia statelor pe teritoriul carora exista minoritati nationale, de a respecta drepturile acestor minoritati tinand cont de scopurile si principiile Cartei ONU, a Declaratiei Universale a Drepturilor omului din anul 1948, a Pactelor drepturilor omului din anul 1966, a Declaratiei O.N.U din 1992, privind drepturile persoanelor care fac parte din minoritati nationale sau etnice, lingvistice si religioase, a Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale din 1994, etc., una din trasaturile caracteristice ale acestora constand in nepromovarea drepturilor colective.
Persoanelor care apartin minoritatilor si grupurilor etnice le sunt prezervate in aceste documente, drepturile consfintite in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in cele doua Pacte internationale din 1966, drepturi pe care le pot exercita individual sau in comun si nu in mod colectiv prin formatiuni/partide politice, in scopul protectiei identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, a pastrarii unitatii si integritatii teritoriale a statelor si popoarelor, precum si a evitarii divizarii teritoriale pe criterii etnice.
Spre deosebire de popoare, al caror drept la autodeterminare este exclusiv si se fundamenteaza pe teritoriul locuit, ca unitate de autodeterminare si existenta a unei populatii, formata prin convietuirea indelungata a unui popor pe un teritoriu determinat si definirea trasaturilor sale etnice, lingvistice si culturale comune, minoritatile - inclusiv minoritatea ungara din Romania - si alte grupuri etnice din componenta popoarelor constituite in state, au dreptul la prezervarea si consolidarea statutului lor, in contextul exercitarii in comun a drepturilor fundamentale ale omului si nu sunt titularul unor drepturi colective sau a dreptului de a dispune de ele insele prin autodeterminare.
Protejarea si afirmarea drepturilor minoritatilor de catre statele membre ale Consiliului Europei si Uniunii Europene, in conditiile aparitiei unor tendinte autarhice, de autonomizare si enclavizare a unor regiuni mixte sub raport etnic, este realizata prin garantarea drepturilor consacrate in Conventia - cadru privind protectia minoritatilor, conventie care nu contine norme privind autonomia teritoriala, cu respectarea integritatii teritoriale a statelor, suveranitatii lor si frontierelor existente.
Prevederile privind drepturile minoritatilor in general si ale minoritatii ungare, in particular, au fost inserate si in Tratatul de intelegere, cooperare si buna vecinatate intre Romania si Ungaria, semnat la Timisoara, la 16 septembrie 1996, dupa negocieri intense generate de solicitarea de catre Ungaria a unor drepturi pentru minoritatea maghiara din Romania, care excedau Conventiei-cadru din 1994.
In acest tratat bilateral, Romania si Ungaria au statuat ca minoritatile constituie o parte integranta a societatii din statul pe teritoriul caruia se afla, iar protejarea lor se realizeaza in cadrul protectiei internationale a drepturilor omului, ca o componenta a cooperarii internationale, cu luarea in considerare si a Recomandarii 1201 din anul 1993 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.
Referitor la Recomandarea 1201, atat Romania cat si Ungaria au precizat in completarea art. 15 alineat (1), litera b) din tratat ca: „Partile Contractante sunt de acord ca Recomandarea 1201 nu se refera la drepturi colective si nici nu obliga Partile sa acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritoriala bazata pe criterii etnice”.
Pentru a contribui la mentinerea pacii si securitatii europene, Romania si Ungaria au reconfirmat in art. 4, ca vor respecta inviolabilitatea frontierelor lor comune si integritatea teritoriala, reafirmand ca nu au pretentii teritoriale una fata de cealalta si nu vor formula revendicari teritoriale in viitor.
In concluzie, domnilor Victor Ponta si Kelemen Hunor, Romania si Ungaria au statuat in tratatul bilateral ca minoritatile constituie o parte integranta a societatii si nu a poporului din statul pe teritoriul caruia se afla, excluzand „expresis verbis” drepturile colective si acordarea dreptului la un statut special de autonomie teritoriala pentru persoanele care fac parte din minoritati.
Abtinerea si reticenta statelor de a acorda drepturi care sa vina in intampinarea tendintelor autonomiste si separatiste ale minoritatilor si etniilor aflate pe teritoriul lor national - astfel cum este si situatia Romaniei cu minoritatea ungara - nu este intemeiata doar pe lipsa drepturilor colective din tratate internationale, ea are temeiuri juridice si ratiuni politice mult mai profunde, care tin de prezervarea identitatii lor nationale si de structura multietnica a acestora, de solicitarile minoritatilor si etniilor care exced principiului discriminarii pozitive, in conditiile in care peste 200 de minoritati, grupuri etnice si religioase au solicitat acordarea independentei sau autonomiei, fiind dificila daca nu imposibila identificarea unor state monocompozite pe mapamond.
Din atitudinea dvs. domnule Ponta, a domnului Basescu si a liderilor UDMR, impreuna cu politicienii de la Budapesta, transpare cu certitudine un comportament duplicitar si degradant fata de minoritatea ungara din Romania, la fel de pauperizata, economic si social de impostura si incompetenta politicienilor, ca romanii: acela de a o folosi prin manipulare in scopuri electorale!
Colonel ® dr. Mihai Mereuta
Autor: Mihai MereuţăSursa: www.stiri.com.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu