Uzură programată
- Delia PATRU
Vineri, 19 Aprilie 2013 - 20:35
Când
începeţi să aveţi probleme cu maşina de spălat? În cele mai multe
dintre cazuri atunci când a expirat termenul de garanţie. Iar celularul?
Deloc întâmplător, acesta nu se mai încarcă în proporţie de 100% după
cei doi ani prevăzuţi de garanţie. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu
periuţa de dinţi electrică sau cu televizorul şi alte aparate
electrocasnice pe care le avem în casă. Acestea par să aibă un termen de
valabilitate intern, care expiră exact atunci când garanţia s-a „dus“,
iar reparaţia ar fi prea costisitoare. Cei mai mulţi dintre noi preferăm
să alegem un nou model, care să fie în garanţie. Acum, un nou studiu a
demonstrat negru pe alb acea suspiciune care ne-a trecut prin cap
tuturor atunci când trebuie să optăm între o nouă achiziţie sau
repararea vechiului produs. Potrivit lettera43.it, această metodă este
numită generic „uzură programată“ şi este utilizată pentru a creşte
producţia şi consumul. Totul pe cheltuiala consumatorilor. De exemplu,
în Germania, s-ar economisi 101 de miliarde de euro dacă obiectele nu ar
fi proiectate să se strice după o anumită perioadă de timp, de
preferinţă după expirarea termenului de garanţie sau dacă nu ar fi
astfel construite, încât se descurajeze reparaţiile. În Statele Unite,
noile instrumente de comunicare de la iPod la computerele portabile
şi-au atras nemulţumirea consumatorilor, din cauza faptului că bateriile
acestora nu pot fi înlocuite, aşa cum se întâmplă de obicei, iar atunci
când nu mai funcţionează trebuie scoşi bani frumoşi din buzunar. În
timp ce, în anii ‘70, speranţa de viaţă a unui aparat electrocasnic era
de 20-30 de ani, în prezent, durata medie de viaţă a unui astfel de
aparat este de zece ori mai mică. „Ne aflăm în faţa unei situaţii în
care tot mai multe produse rezistă din ce în ce mai puţin“, sunt de
părere autorii studiului, Stefan Schridde şi Christian Kreis. Cu toate
acestea, specialiştii germani sunt de părere că „este dificil de
demonstrat o intenţionalitate din partea producătorilor“. Uzura
prematură este un fenoment cunoscut de câteva zeci de ani. În 1924, cei
mai mari producători de becuri „şi-au unit forţele“ pentru a reduce
durata de viaţă a becurilor de la 2.500 la 1.000 de ore. În anii ‘40,
compania DuPont a inventat ciorapii nylon, care aveau un singur
„defect“: erau prea robuşti, astfel că vânzările nu creşteau. Conducerea
companiei a intervenit şi a cerut tehnicienilor „să lucreze la
calitate“, făcându-i mai subţiri şi mai fragili. Însă, cum stau
lucrurile în prezent? În primul rând, se pune problema alegerii
materialelor sau a componentelor care se uzează rapid. Este cazul
rezistenţelor maşinilor de spălat sau a roţilor dinţate de plastic deloc
rezistente la abraziune, montate la roboţii de bucătărie, care nu pot
fi înlocuite şi după trei ani nu mai funcţionează. De asemenea, se pune
problema limitării duratei de viaţă a produsului din cauza tipului de
construcţie. Unele componente de la MacBookPro, de exemplu, cum ar fi
acumulatorul, sunt lipite, iar din acest motiv înlocuirea sau repararea
sunt foarte costisitoare.
sursa; gazeta de sud
sursa; gazeta de sud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu